Plângere contravenţională. Sentința nr. 2972/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2972/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2972/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2972/2015
Ședința publică din data de 23.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 23 martie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 21.08.2014, sub nr._, petentul S. A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.08.2014.
În motivare, petentul a arătat că la data de 14.04.2014 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ la ieșirea din parcarea etajată din Piață Păcii, unde, la aproximativ 70 de metri de indicatorul „oprirea interzisă” a oprit pentru coborârea unei persoane. S-a indicat faptul că petentul nu a staționat pe partea carosabilă, astfel cum este menționat în procesul-verbal contestat.
În drept, au fost invocate prevederile art.99, art.100, art.118 din O.U.G. nr.195/2002 și ale O.G. nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 1.10.2014, intimatul M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că la data de 14.04.0214, orele 11:00 a fost constatat că pe domeniul public din municipiul C.-N., .-7, autoturismul cu număr de înmatriculare_, utilizat de petent, a staționat neregulamentar pe banda de circulație sub incidența indicatorului de oprire interzisă, împiedicând accesul la obiective de interes public. Referitor la aplicarea sancțiunii, s-a menționat că la momentul efectuării controlului s-a încheiat actul de constatare . nr._/14.04.2014, care a fost lăsat pe parbrizul autovehiculului, prin care utilizatorul era invitat la sediul intimatului în vederea întocmirii procesului-verbal. În cuprinsul acestui act s-a menționat că utilizatorul a fost avertizat anterior întocmirii acelei note. În urma neprezentării la invitație, s-a identificat proprietarul autovehiculului în baza de date a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor C. în persoana petentului, astfel încât i-a fost transmisă adresa nr._/486/24.06.2014 prin care s-a cerut comunicarea utilizatorului. În consecință, la data de 04.08.2014, a fost întocmit procesul-verbal de sancționare în baza hotărârii de Consiliu local, cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de art.13 din O.G. nr.2/2001. S-a precizat că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de agentul constatator și percepute de către acesta prin propriile simțuri.
În drept, au fost invocate prevederile art.1 din H.C.L. nr.61/2014, art.13, art.34 din O.G. nr.2/2001 și art.249 C.proc.civ..
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 05.11.2014, petentul a învederat că starea de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde adevărului, din fotografiile depuse de agentul constatator reieșind că în preajmă nu se mai aflau alte autovehicule. S-a menționat că respectiva fotografie l-a surprins în deplasare, el nestaționând. S-a adăugat că deși intimatul afirmă că nota de constatare i-a fost lăsată pe parbrizul mașinii, dacă acesta era staționat, fotografia ar fi trebuit făcută din față mașinii, astfel încât nota lăsată să fie vizibilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.08.2014 – fila 3, fila 11, fila 37; dovadă de comunicare – fila 12, fila 38; notă de constatare nr._ – fila 20; planșe fotografice – fila 21, file 58-61; adresa nr._/486/24.06.2014 – fila 22; dovadă de comunicare – fila 23; borderou de predare – file 24-35; răspuns la adresă – fila 36), precum și proba constând în declarația martorului M. A. (fila 53).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.04.2014 a fost încheiată de către agentul constatator nota de constatare . nr._ (fila 20), prin care s-a reținut că autoturismul cu număr de înmatriculare_ s-a aflat în parcarea din curte de pe .-7, fiind incidente prevederile ce sancționează oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor care împiedică sau limitează accesul în instituții publice ori private de interes public. În cuprinsul acestui act s-a menționat că au fost făcute fotografii și că cel implicat a fost atenționat anterior pe sens interzis.
D. urmare, s-a emis către petent adresa nr._/486/24.06.2014 (fila 22), prin care i se solicita acestuia, în calitate de proprietar al autoturismului, să comunice datele de identificare ale utilizatorului de la data reținută ca fiind cea a săvârșirii faptei. Această adresă a fost expediată prin poștă și primită de petent la data de 02.07.2014 (fila 23). Din răspunsul la adresa intimatului (fila 36), a rezultat că petentul a condus autoturismul la acea dată.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.08.2014 (fila 11), emis de către M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală, s-a reținut că la data de 14.04.2014, ora 11:00, în urma controlului efectuat în curtea Primăriei, s-a constatat că autoturismul cu număr de înmatriculare_ a staționat pe banda de circulație sub incidență indicatorului „oprirea interzisă”, împiedicând accesul la obiective de interes public. Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.1 alin.2 lit. f din H.C.L. nr.61/2014 cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei.
Din fotografia efectuată la momentul constatării faptei (fila 21) rezultă că autoturismul cu număr de înmatriculare_, fotografiat din spate, se află în dreptul unui loc liber de parcare, în fața indicatorului de circulație „oprirea interzisă”.
Din declarația martorului M. A. (fila 53), reiese faptul că la acea dată se afla împreună cu petentul în autoturism. Acesta a declarat că ieșind din Piața L. B., petentul a virat la dreapta inițial, iar ulterior, dorind să vireze la stânga a observat că nu este posibil, astfel încât a întors mașina. S-a precizat că martorul a coborât la bariera din Piața L. B., unde a oprit petentul mașina și unde era un indicator cu „oprirea interzisă”, după care petentul și-a continuat deplasarea. Martorul a menționat că nu a observat un agent de poliție și petentul nu a avut o conversație cu vreun agent.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, alin.7 al aceluiași articol prevăzând că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.1 alin.2 lit. f din H.C.L. nr.61/2014 se stabilește că reprezintă contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat din C.-N. în alte locuri decât cele amenajate în acest scop, respectiv oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor care împiedică sau limitează accesul în instituții publice ori private de interes public (spitale, școli, teatre, muzee, centre comerciale, centre medicale, sedii firme, farmacii, bănci etc.).
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Analizând temeinicia actului contestat, instanța constată că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie de natură „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60).
Examinând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acesta au fost analizate anterior, instanța reține că nu se poate nega faptul că agentul constatator a fost de față la momentul săvârșirii presupusei fapte contravenționale, deși martorul a declarat că nu a observa prezența lui, existând dovezi fotografice în acest sens. În ceea ce privește fapta efectivă de oprire a autoturismului, afirmațiile petentului sunt contradictorii, acesta recunoscând în cererea introductivă că a oprit pentru a-i permite prietenului său să coboare din mașină, pentru ca ulterior, în răspunsul la întâmpinare, să sugereze că fotografia agentului constatator a fost efectuată cu mașina aflată în deplasare. Declarația martorului prezintă de asemenea elemente de neconcordanță, acesta recunoscând prezența semnului de „oprirea interzisă” în locul unde petentul a oprit mașina, afirmând însă că a coborât la bariera din Piața L. B., iar nu în zona parcării, proba urmând astfel a fi înlăturată. Mai mult, modul în care mașina se află amplasată, la limita exterioară a benzii de circulație și în dreptul locurilor de parcare, sugerează că aceasta nu s-ar afla în mișcare.
Cu toate acestea, având în vedere că imaginea depusă la dosar de către intimat surprinde într-adevăr autoturismul din spate, fără a se putea observa nota de constatare a agentului, există dubii privind faptul că aceasta a fost efectiv lăsată pe parbrizul autoturismului, mai ales ținându-se cont de durata scurtă pentru care ar fi avut loc oprirea. Ceea ce este semnificativ, însă, legat de situația de fapt, este că din dovada fotografică reiese fără dubiu că autoturismul se află în dreptul unui loc gol de parcare, în curtea din fața parcării publice, aflat parțial pe banda de mers. Din acest element se constată că starea de fapt reală nu corespunde cu descrierea din cuprinsul procesului-verbal. Prin niciun element nu se sugerează că petentul ar împiedica accesul într-o instituție publică ori privată de interes public. Faptul că parcarea publică se află în curtea Primăriei nu este în sine suficient pentru a crea situația prevăzută de norma de incriminare și reținută în procesul-verbal, deoarece nu există o împiedicare efectivă a accesului în clădirea Primăriei prin acțiunea petentului. În ceea ce privește amplasarea autoturismului, este adevărat că acesta obstrucționează accesul la o parcare legal amenajată, însă această faptă este sancționată în mod distinct, prin art.1 alin.2 lit. g din H.C.L. nr.61/2014, reprezentând o altă contravenție. Prin această deosebire pe care legiuitorul a efectuat-o, incluzând cele două fapte în prevederi diferite, rezultă că nu se poate considera prin extensie că un loc de parcare, chiar dacă ar ține de o instituție publică sau de interes public ar putea fi asimilat însăși instituției.
Pentru ca procesul-verbal să fie temeinic încheiat este necesar să existe o corespondență perfectă între starea de fapt existentă la momentul constatării și ceea ce este descris în cuprinsul actului sancționator și acea stare de fapt să se plieze în totalitate pe situația avută în vedere de textul ce stabilește contravenția. Având în vedere că din materialul probator rezultă că nu s-a împiedicat accesul la obiective de interes public, astfel cum acestea sunt caracterizate de textul sancționator reținut, se constată că fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal nu este temeinic, urmând a admite plângerea contravențională. În consecință, va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.08.2014, iar în consecință va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul S. A., domiciliat în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală, C.U.I._, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., cont bancar RO88 TREZ 24A7_X.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.08.2014.
Exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 400 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./06.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3004/2015.... | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 2980/2015.... → |
|---|
