Plângere contravenţională. Sentința nr. 3225/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3225/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3225/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINTA CIVILA Nr. 3225/2015
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: B. T. G.
GREFIER: M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. D., in contradictoriu cu intimata COMPANIA DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA,avand ca obiect plangere contraventionala.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la prima strigare, se constata lipsa partilor.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la a doua strigare, se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care arata ca in data de 23.02.2015 intimata a depus relatiile solicitate de instanta (fl. 18-19).
În temeiul art. 244 Cod pr.civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr.civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod pr.civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 19.11.2014, petentul C. I. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul COMPANIA DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA anularea procesului verbal de contravenție nr._ din data de 21.10.2014.
În fapt petentul arată că în data de 21.10.2014 la ora 18:29 se afla în autobuzul Ratuc nr. 4 având tichet valabil de călătorie pentru 24 ore, emis electronic pe telefon, pentru nr._, valabil până la 16:44 în 22.10.2014, cu codul de confirmare TGRWS, însă telefonul i s-a descărcat.
În drept plângerea nu este motivată.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f.3).
Cererea a fost legal timbrată (f.6).
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 21.10.2014, întocmit de intimatul COMPANIA DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 din Anexa I a H.C.L. 767/2004, sancționată de art. 2 lit. b din H.C.L. 767/2004, întrucât în data de 21.10.2014, petentul a călătorit fără legitimație de călătorie valabilă pe linia nr. 5 (f.3).
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată la data de 22.10.2014 la intimat (f.2). Depunerea plângerii prealabile la alt organ decât cel competent nu atrage decăderea titularului, ci ea va fi considerată depusă în termen, deoarece orice instituție sau autoritate publică care primește o sesizare este obligată să o trimită organului competent.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele: examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 din Anexa I a H.C.L. 767/2004, privind normele de conduită ale personalului R.A.T.U.C. și ale publicului călător în mijloacele de transport în comun
(„Este interzisă călătoria fără legitimație de călătorie valabilă;”) și art. 4 din Anexa I a H.C.L. 767/2004, („Abonamentele de călătorie însoțite de tichet nu vor putea fi folosite decât în perioada pentru care au fost eliberate. Călătorii sunt obligați să prezinte abonamentul și tichetul la solicitarea organelor de control ale R.A.T.U.C.;”) sancționată art. 2 lit. b din H.C.L. 767/2004 („Nerespectarea reglementărilor prevăzute în anexa nr. 1 constituie contravenții și se sancționează: cu amendă de la 100-150 lei pentru contravențiile prevăzute la art. 2, art. 3 și art. 4”).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (H.C.L. nr. 767/2004 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 10, art. 249 C.pr.civ., trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța reține că, petentul, prin probele administrate, nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
În acest sens, agentul constatator a arătat că petentul nu deținea legitimație de călătorie valabilă la data controlului.
Instanța va avea în vedere că petentul prin plângerea formulată a învederat că în data de 21.10.2014 avea tichet valabil de călătorie pentru 24 ore, emis electronic pe telefon, pentru nr._, valabil până la 16:44 în 22.10.2014, cu codul de confirmare TGRWS, însă telefonul i s-a descărcat. Existența acestui tip de abonament a fost confirmată de intimat (f.18-19).
În drept, potrivit art. 5 alin. (5) coroborat cu art. 21 alin. (3) O.G. 2/2001 sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere cuantumul amenzii aplicate petentului, pericolul social concret redus al faptei săvârșite – neprezentarea unui abonament valabil, întrucât telefonul i s-a descărcat, urmarea produsă, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea sancțiunii avertismentului.
Totodată, instanța are în vedere și dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.G. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În raport de aceste considerente și apreciind că sancțiunea avertismentului corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, instanța în baza art. 1 art. 7, art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 21.10.2014 cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, nu s-a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, instanța urmând a lua act de acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. I. D. domiciliat în Jibou, .. 5, jud. S. în contradictoriu cu intimatul COMPANIA DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA, cu sediul în Cluj-N., ., nr. 128-130, jud. Cluj.
Modifică procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 21.10.2014 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj –secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3233/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3223/2015.... → |
|---|
