Plângere contravenţională. Sentința nr. 3891/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3891/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3891/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3891/2015
Ședința publică din data de 21.04.2015
Instanța compusa din:
PREȘEDINTE: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se afla judecarea cauzei civile cu numărul_ privind pe petenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, COMISARIATUL JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei Ersen Hortensia, lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Fiind primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C. proc. civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, față de prevederile art. 94 pct. 4, art. 107 raportat la art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 N.C.pr.civ raportat la art. 255 N.C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, încheie faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție. Învederează instanței faptul că petenta nu este la prima abatere și prima sancțiune aplicată privind protecția mediului. Arată că în cuprinsul întâmpinării a menționat faptul că au existat mai multe nereguli la data efectuării controlului și a fost aplicată sancțiunea cea mai mică pentru neregulile constatate. Mai arată că la efectuarea controlului agenții au pus în vedere petentei să comunice când vor remedia neregulile constatate și are cunoștință că s-au efectuat demersuri în acest sens.
În temeiul art. 394 alin.1 C. proc. civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2015, sub nr. de mai sus, petenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, COMISARIATUL JUDEȚEAN CLUJ, în principal constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.12.2014 precum și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că „în urma controlului efectuat în perioada 02.12.2014 – 03.12.2014, s-au constatat depozitări, stocuri de deșeuri datorită faptului că societatea nu a încheiat contracte/comenzi în vederea transferării deșeurilor periculoase/nepericuloase ( uleiuri uzate, filtre uzate, produse petroliere, acumulatori uzați, materiale textile impregnate c produse petroliere, traverse cu azbest unui operator autorizat care desfășoară activități de tratare/valorificare deșeuri”. Faptele descrise mai sus contravin prevederilor art. 22 pct.1 din Legea nr. 211/2011, fiind sancționată potrivit art. 61 alin.1 lit. a din același act normativ. Petentei i s-a aplicat prin procesul-verbal contestat amendă contravențională în valoare de 20.000 lei.
În continuare, petenta a arătat că în mod greșit intimata a reținut săvârșirea acestei fapte. Astfel, potrivit Legii nr. 211/2011 producătorul de deșeuri poate să colecteze și stocheze provizoriu deșeurile pe care le generează, după care trebuie fie să le elimine fie să le pregătească pentru reutilizare, reciclare sau valorificare prin operatori autorizați. Astfel, la nivelul societății petente, pe măsura colectării provizorii, aceste deșeuri sunt eliminate prin operatori autorizați. Conform Act nr. CJ T1/3.2/5098/29.12.2014, la nivelul Depoului Cluj s-a întocmit o situație privind stocul de deșeuri pe fiecare tip de deșeu, cantitatea existentă la nivelul depoului precum și locul de depozitare temporară al acestuia. Având în vedere locul și modul de depozitare a acestor deșeuri, acestea nu pot afecta mediul înconjurător.
A mai arătat petenta că Legea nr. 211/2011 nu prevede obligativitatea ca la fiecare control al inspectorilor Gărzii de Mediu să fie în curs de derulare contracte de eliminare a deșeurilor ci potrivit art. 22, producătorul de deșeuri are obligația de a transfera operațiunile de eliminare/valorificare ale deșeurilor unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deșeurilor.
De asemenea, petenta a arătat că până în luna noiembrie 2014 Depoul Cluj a fost în subordinea directă a SNTFC CFR CĂLĂTORI SA București, iar în urma reorganizării societății din luna noiembrie 2014, prin Decizia nr. 46/07.11.2014 a directorului societății, Depoul Cluj a intrat în subordinea SRTFC CLUJ. În anul 2014 Depoul Cluj și-a îndeplinit obligațiile de eliminare a deșeurilor deoarece SNTFC CFR CĂLĂTORI SA București avea încheiate contractele de eliminare a deșeurilor cu . ( contractul nr. 223/06.08.2014), cu . ( contract nr. 271/01.10.2014), pentru colectarea uleiului uzat respectiv metale feroase sau neferoase. Pentru celelalte deșeuri, pe măsura colectării lor, urmau să fie organizate proceduri de achiziție publică pentru toate subunitățile din structura SNTFC CFR CĂLĂTORI SA București, în vederea eliminării lor. În urma reorganizării din luna noiembrie 2014 și a trecerii Depoului Cluj în subordinea SRTFC Cluj, pentru eliminarea deșeurilor trebuie desfășurate proceduri de achiziție a serviciilor de eliminare a deșeurilor, după aprobarea planului de achiziții publice ce urmează a se desfășura în anul 2015 la nivelul sucursalei. A mai arătat petenta că pentru luna noiembrie și decembrie 2014 la nivelul SRTFC Cluj nu au fost aprobate/alocate fonduri pentru încheierea de contracte de eliminare a deșeurilor.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001, art. 4, art. 22, art. 61 alin. 5 din Legea nr. 211/2011.
Pentru dovedirea plângerii contravenționale s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La plângerea contravențională au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 5), dovada de comunicare (f.4), adresă (f.6), situație stocuri deșeuri (f.7), contracte de vânzare-cumpărare deșeuri (f.8-19).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f.3).
La data de 30.12.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal atcat ca legal și temeinic (f.26-29).
În motivare a arătat intimata, ca și o chestiune premergătoare, că petenta nu a notificat Agenția pentru Protecția Mediului Cluj, cu privire la situația juridică existentă, conform prevederilor exprese prevăzute de art. 10 din OUG nr. 195/2005, situație care s-a schimbat în data de 10.11.2014 în urma reorganizării SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.
Pe fondul cauzei, a arătat că petenta recunoaște faptul că la momentul controlului, la nivelul SRTC Cluj nu existau contracte de eliminare/valorificare deșeuri periculoase/nepericuloase cu agenți economici autorizați, deoarece nu au fost aprobate fonduri pentru încheierea unor astfel de contracte.
În continuare a arătat intimata că față de controlul din 22.04.2013 când au fost reverificate măsurile din Programul de Conformare – 2012, s-a constatat că măsurile 1 și 2 au fost îndeplinite, în timp ce măsurile 3 și 4 nu au fost îndeplinite. Astfel, cu ocazia controlului efectuat în teren inspectorii Gărzii de Mediu ar fi putut aplica o sancțiune mult mai mare pentru nerealizarea măsurilor impuse,
În fine, raportându-se la susținerile petentei, a arătat că acestea nu sunt reale, deoarece cu ocazia controlului, în zonele de stocare s-au constatat deversări de produse petroliere pe sol, în zona adiacentă platformei de stocare temporară datorită faptului că aceasta nu este construită corespunzător și datorită depășirii capacităților de stocare din containere, filtrele cu produse petroliere fiind stocate în cantități semnificative în jurul containerului, direct pe sol, fără protecție împotriva scurgerilor accidentale; acest punct de colectare temporară nu este acoperit, favorizând antrenarea apelor pluviale ce spală acestă suprafață betonată și îmbibată cu produse petroliere, pe terenul adiacent nebetonat, aceste ape cu hidrocarburi băltind în jurul platformei. A mai arătat că, după cum se observă din modul de gestionare a deșeurilor acest subiect nu a fost de actualitate și interes pentru petentă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și Legea nr. 211/2011.
În probațiunea a depus: nota de remediere emisă de către petentă (f.31), adresă (f.32), planșe foto (f.33-35), proces-verbal (f.36), raport de inspecție (f.38-42).
La data de 10 martie 2015 petenta a depus răspuns la întâmpinare (f.45), prin care în esență a reiterat aceleași motive care se regăsesc în plângerea contravențională. În plus, a mai arătat că în urma reorganizării, SNTFC CFR CĂLĂTORI SA nu a transferat fonduri necesare activității curente a Depoului de locomotive Cluj, financiar acesta fiind condus centralizat tot de către SNTFC CFR CĂLĂTORI SA București. De asemenea, deoarece SNTFC CFR CĂLĂTORI SA este o societate cu capital majoritar de stat, acesta este supusă prevederilor OUG nr. 34/2003 privind achizițiile publice. Procedurile de achiziție nu pot fi demarate decât în momentul în care sunt alocate fonduri. La data la care Depoul Cluj a trecut în subordinea SRTFC Cluj ( 07.11.2014) în planul anual al sucursalei nu erau prevăzute astfel de fonduri. Pentru anul 2015 SRTFC Cluj a întocmit programul anula de achiziții publice în care au fost cuprinse și serviciile de mediu, program care a fost aprobat la data de 03.03.2015, după aprobare urmând să a se demara procedurile de achiziții publice a serviciilor.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.12.2014 (f. 5) petenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, reținându-se în sarcina sa că „în urma controlului efectuat în perioada 02.12.2014 – 03.12.2014, s-au constatat depozitări, stocuri de deșeuri datorită faptului că societatea nu a încheiat contracte/comenzi în vederea transferării deșeurilor periculoase/nepericuloase ( uleiuri uzate, filtre uzate, produse petroliere, acumulatori uzați, materiale textile impregnate cu produse petroliere, traverse cu azbest unui operator autorizat care desfășoară activități de tratare/valorificare deșeuri”, faptă prevăzută ca și contravenție de art. 22 pct.1 din Legea nr. 211/2011 și sancționată potrivit art. 61 alin.1 lit. a din același act normativ.
Procesul-verbal a fost încheiat la sediul intimatei, în lipsa petentei (f.36).
În drept, potrivit art. 22 pct. 1 din Legea nr. 211/2011, producătorul de deșeuri sau, după caz, orice deținător de deșeuri are obligația de a efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) și art. 20 sau de a transfera aceste operațiuni unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deșeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) și art. 20.
De asemenea, potrivit art. 61 alin.(1) din același act normative, următoarele fapte constituie contravenție și se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, și de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2) și (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) și b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) și d), alin. (3) și (4), art. 22 alin. (1) și (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1).
În speță, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Sub aspectul stării de fapt, instanța reține că aceasta nu a fost contestată de către petentă, prin apărările sale petenta susținând că fapta reținută în sarcina sa nu există. În acest sens a arătat că nu era obligată să aibă în permanență contracte încheiate cu operatori autorizați în valorificarea/eliminarea deșeurilor și că la momentul controlului spațiile de depozitare temporară nu erau epuizate.
Aceste susțineri nu sunt întemeiate, urmând a fi înlăturate.
În primul rând, susținerea potrivit căreia spațiile de depozitare temporară nu au fost epuizate nu corespunde adevărului, fiind combătută de planșele foto depuse la dosar. Astfel, după cum se observă în planșa de la fila 34, containerul pentru depozitarea filtrelor de ulei este plin, în jurul său fiind depozitate filtre de ulei într-o cantitate semnificativă. Acest spațiu de depozitare temporară nu este acoperit, astfel încât, după cum corect a susținut intimata, apele pluviale pot antrena la orice ploaie cantități de hidrocarburi în zona adiacentă platformei de depozitare, cu consecința contaminării solului. De altfel, planșele atașate la dosar sunt edificatoare cu privire la lipsa de preocupare a petentei față de problema protejării mediului. Mai mult, din situația prezentată de către Depoul de locomotive Cluj prin Adresa nr. CJ/T1/3.2/5098/29.12.2014 rezultă stocul de deșeuri la data de 29.12.2014 precum și locul de depozitare, fără însă a exista o situație a capacității spațiilor de depozitare, pentru a se putea verifica dacă acestea sunt epuizate sau nu ( f.7).
În al doilea rând, petenta, în susținerile sale, dă o interpretare eronată prevederilor art. 22 pct. 1 din Legea nr. 211/2011, prevederi care trimit la art. 4 alin. 1 -3 respectiv art. 20 din lege. Astfel, prin art. 4 din Legea nr. 211/2011 s-a stabilit o ierarhie a deșeurilor, pe primul loca situându-se prevenirea, fiind urmată de pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operațiuni de valorificare și în final eliminarea. La alin. 2 se prevede că aplicarea ierarhiei deșeurilor menționată la alin. (1) are ca scop încurajarea acțiunii în materie de prevenire a generării și gestionării eficiente și eficace a deșeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
Apoi, art. 20 din Legea nr. 211/2011 prevede că gestionarea deșeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului, în special: a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră; b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Așadar, chiar dacă legea nu prevede în mod expres că un producător de deșeuri să aibă semnate contracte permanente cu operatori autorizați în în tratarea sau eliminarea deșeurilor, el are obligația să își desfășoare activitatea de gestionare a deșeurilor fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului, fără a genera riscuri pentru aer, sol, apă, fără a afecta negativ peisajul, etc. Or, din actele depuse la dosar, rezultă cu prisosință exact aspectul opus.
Referitor la celelalte susțineri ale petentei, potrivit cărora de vină ar fi legislația complexă ( cu trimitere la OUG nr. 34/2003), instanța arată că acestea nu sunt cauze de exonerare de răspundere contravențională, dimpotrivă denotă un management deficitar la nivelul conducerii societății. De asemenea nici faptul că în anul 2014, anterior reorganizării societății, au existat contracte cu operatori autorizați nu fac altceva decât să întărească cele reținute de către instanță mai sus, în sensul că, dacă există o organizare corespunzătoare, și deșeurile generate de activitatea curentă se pot gestiona în mod corespunzător.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 20.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii.
Instanța apreciază că nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, față de gravitatea faptei și față de construita petentei. Astfel, în condițiile în care poluarea industrială a devenit o problemă globală cu efecte pe termen lung asupra calității vieții și a mediului înconjurător, orice nerespectare a legislației privind protecția mediului este gravă, cu atât mai mult cu cât aceasta provine de la un operator economic mare, cum este petenta, care în activitatea sa de exploatare produce cantități semnificative de deșeuri lunar. Apoi, în analizarea oportunității înlocuirii amenzii cu avertisment, instanța nu poate să nu observe conduita petentei, care și în acest moment, după mai bine de 17 ani de la prima reorganizare a SNCFR-ului dă dovadă de o inerție foarte mare în adaptarea la necesitățile de exploatare impuse de legislația în vigoare. Edificator este faptul că, deși petenta a trecut din nou printr-un proces de reorganizare, în luna noiembrie 2011, abia în luna martie 2015 a întocmit programul anual de achiziții publice în care au fost cuprinse și serviciile de mediu, în condițiile în care la data de 03.12.2014, depozitele temporare de stocare a deșeurilor erau ocupate peste capacitate. Instanța se întreabă, retoric, unde este prevenția de care face vorbire art. 4 alin.1 din Legea nr. 211/2011, în condițiile în care, probabil vor mai fi necesare câteva luni până se va organiza licitația publică privind achiziționarea serviciilor de tratare/valorificare a deșeurilor.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă cererea petentei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată Societeatea Națională de Transport Feroviar de Călători SA București, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj cu sediul în Cluj-N., Piața A. I., nr. 17, jud. Cluj în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul General, prin Serviciul Comisariatul Județean Cluj, cu sediul în Cluj-N., .. 49, jud. Cluj.
Menține procesul-verbal . nr._ din 19.12.2014 precum și a amenzii contravenționale stabilite prin acesta.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Cluj.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. M. M.
Red. Dact. I.G/ 4 ex./29.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3903/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3780/2015. Judecătoria... → |
|---|
