Plângere contravenţională. Sentința nr. 3986/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3986/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 3986/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 3986/2015
Ședința publică din data de 23.04.2015
Instanța constituită din:
P.: A. L.
GREFIER: A. M. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind pe petentul C. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN C. având ca obiect plângere contravențională. La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 17.04.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi 23.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 05 august 2014 sub nr._, petentul C. L. a solicitat instanței în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 01.08.2014 și înlocuirea acesteia cu avertisment precum și anularea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea cererii, petentul a arătat în esență că, în data de 01.08.2014, în jurul orei 13.07, se deplasa cu autoturismul din direcția G. pe breteaua de acces spre Autostrada Transilvania când autocamionul care circula în fața sa a încetinit, după care și-a semnalizat intenția de a staționa pe partea dreaptă a drumului. Întrucât, prin manevra sa, autocamionul a blocat prima bandă a drumului, a învederat că nu avea posibilitatea de a opri în condiții de siguranță astfel că după ce s-a asigurat, a semnalizat și a efectuat manevra de depășire. Ulterior, a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere care a procedat la amendarea sa pentru nerespectarea regulilor de circulație privind depășirea.
A susținut că neefectuarea manevrei de depășire ar fi presupus accidentarea sa și a autovehiculului care circula în față astfel că nu a săvârșit cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa.
A invocat faptul că a respectat obligațiile prevăzute de lege privitoare la depășire, a schimbat direcția de mers doar în limita evitării evenimentului rutier încălcând banda continuă longitudinală pe o porțiune foarte scurtă, doar cu roțile din stânga iar agentul de poliție nu a făcut o analiză corectă a pericolului social emanat de încălcarea normei rutiere prevăzute de art. 120 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006.
În drept, a invocat dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri precum și comunicarea de către intimat a înregistrării video.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate procesul verbal . nr._ din data de 01.08.2014 (f. 8).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar (fila 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 24 octombrie 2014, intimatul a invocat cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani și, în consecință, declinarea cauzei spre soluționare Judecătoriei C.-N. învederând faptul că săvârșirea faptei contravenționale a fost constatată pe raza localității G., jud. C..
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic încheiat.
Sub aspectul legalității, a arătat că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și 17 OG nr. 2/2001. În ceea ce privește temeinicia, a arătat că agentul constatator a perceput prin propriile simțuri săvârșirea faptei contravenționale. În plus, a susținut că protecția intereselor și drepturilor persoanelor participante la trafic impune ca acțiuni precum cele ale petentului să nu rămână nesancționate.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Focșani, invocată de intimat a dispus declinarea prezentei cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei C.-N..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 12 martie 2015 sub același număr unic de dosar.
La termenul de judecată din data de 03 aprilie 2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de petent la dosarul cauzei.
Pentru termenul de judecată din data de 17 aprilie 2015, intimatul a depus raportul agentului constatator (f. 11) și o schiță referitoare la modul de săvârșire a faptei contravenționale (f. 12).
Analizând actele și materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.08.2014, ora 13.07 (f. 8), petentul C. L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, echivalentul valoric a 4 puncte amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru faptul că în data de 01.08.2014, ora 13.05, ar fi condus autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare AG703NL pe Autostrada Transilvania, breteaua de acces dinspre DN1E60 G. și ar fi efectuat manevra de depășire a autovehiculului având nr. de înmatriculare_ peste marcajul longitudinal continuu circulând pe sensul opus pentru a efectua această manevră, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 120 alin. (1) lit. c) din R.O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de către petent cu obiecțiuni.
În drept, potrivit art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține că petentul nu a invocat vicii de nulitate relativă a procesului verbal contestat.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor participanților la trafic); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, instanța constată că atât la momentul încheierii actului constatator prin obiecțiunile formulate cât și prin motivele în fapt ale cererii introductive, petentul a recunoscut aspectul că a efectuat manevra de depășire a autovehiculului care circula în fața sa, trecând parțial peste marcajul longitudinal continuu al drumului public. A invocat faptul că a acționat astfel fiindcă acel autoturism a semnalizat manevra de oprire pe partea dreaptă, blocând astfel sensul de mers.
Două argumente combat însă apărarea petentului. Mai întâi, categoria drumului public (autostradă) ce interzice oprirea, excepțiile fiind expres prevăzute de lege numai în locuri și situații excepționale care prin natura lor presupun evitarea blocării sensurilor de mers. Apoi, poziția agentului de poliție orientată spre sensul de mers al autovehiculului condus de petent ce i-a permis constatarea nemijlocită a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta și care, totodată, i-ar fi permis perceperea semnalizării intenției conducătorului auto al autoturismului din fața petentului de a opri pe partea dreaptă a drumului.
Instanța apreciază că petentul a încălcat marcajul longitudinal continuu cu vinovăția prevăzută de lege. Chiar dacă autovehiculul care se afla în fața sa ar fi semnalizat intenția de a opri pe partea dreaptă în mod intempestiv, petentul ar fi trebuit să se afle la o distanță suficientă pentru a putea opri în condiții de siguranță și pentru a evita încălcarea altor reguli de circulație, în speță cele referitoare la depășire.
În consecință, fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 alin. (3) lit. e) din O.U.G nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite având în vedere circumstanțele particulare ale săvârșirii ei, respectiv faptul încălcării regulilor privind depășirea pe o categorie de drum public (autostradă) unde conducătorilor auto le este permis să circule cu viteze superioare aspect care augmentează gradul de pericol ce poate genera evenimente rutiere cu grave prejudicii umane și materiale dar și prin prisma aspectului că i-a fost aplicat minimul punctelor amendă prevăzut de norma contravențională încălcată.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. L., C.N.P._, cu domiciliul procesual ales în Mun. Focșani, ., jud. V. la C.. Av. „P. M.” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 23 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. M. F.
Red. L.A/Dact. L.A
4 ex./08.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3988/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3908/2015.... → |
|---|
