Pretenţii. Sentința nr. 5135/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5135/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5135/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5135/2015
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: A. M. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamanta C. DE A. ȘOMEȘ S.A. în contradictoriu cu pârâta A. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 15.05.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi 22.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 18 februarie 2015 sub nr._, reclamanta S.C. C. DE A. S. S.A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta A. M. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea celei din urmă la plata în favoarea sa a sumei de 1.610 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și de canalizare prestate, a penalităților de întârziere în cuantum de 68.66 lei precum și în continuare de la data pronunțării hotărârii și până la plata integrală a debitului, a sumei de 41,54 lei cu titlu de taxă specială precum și a sumei de 126 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți există un raport juridic comercial în formă simplificată în temeiul căruia în calitate de operator al serviciului public de apă și canal, a prestat aceste servicii pârâtei utilizator astfel că aceasta avea obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.
Astfel, în perioada martie 2012 – noiembrie 2012, pârâta a consumat apă și a deversat ape uzate în sistemul public de canalizare pentru care datorează suma de 1.720,20 lei, din care suma de 1.610 lei reprezintă debit restant, suma de 68.66 lei constituie majorări de întârziere iar suma de 41.54 lei reprezintă taxa specială.
A susținut că pârâta beneficiază de serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare începând cu data de 29.11.2003 când a fost montat contorul de branșament, dată de la care și-a achitat contravaloarea serviciului prestat până în luna martie 2012. Data montării contorului de branșament este înscrisă pe fișa de evidență a citirii consumurilor. În data de 12.11.2012, s-a demontat contorul existent și a fost montat un contor nou pentru motivul că a expirat perioada de valabilitate a celui vechi. La momentul demontării s-a întocmit un bon de înlocuire a contorului de branșament în care sunt prevăzute: numele și adresa consumatorului, ., data montării, indexul contorului vechi, indexul contorului nou montat, semnătura consumatorului etc. Astfel bonul de înlocuire a contorului poartă semnătura consumatorului A. M. și, potrivit dispozițiilor legale, este un înscris sub semnătură privată întocmit în exercițiul Companiei de A. S.. Acest înscris face dovada între părți, până la proba contrară, și este prezumat a fi încheiat la data consemnată în cuprinsul său.
A învederat și că pârâta este de drept în întârziere, având în vedere faptul că potrivit art. 31 alin. 6 și 7 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, utilizatorul avea obligația de a achita factura în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii acesteia. Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului și care constituie temei pentru perceperea de penalități de întârziere.
În ce privește taxa specială locală, a arătat că reprezintă o taxă instituită de Consiliul Local al Municipiului Cluj-N. prin Hotărârea nr. 33/1996, reiterată printr-o hotărâri ulterioare ale organului administrativ.
A învederat și că, deși nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, între părți s-au derulat relații comerciale în baza cărora au fost emise facturile fiscale ce din punct de vedere juridic reprezintă un contract în formă simplificată. Neîncheierea unui contract între părți nu exonerează pârâta de răspunderea ce-i revine, știut fiind că în relațiile comerciale mijloacele de probă pot fi folosite fără nici un fel de limitări, iar celeritatea încheierii acestora împiedică părțile să redacteze unele înscrisuri.
În drept, a invocat dispozițiile art. 194, art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 453 C. pr.civ., art. 155 din L. nr. 571/2003, art. 31 alin. (6) și (7) din L. nr. 241/2006, art. 42 alin. (10) din L. nr. 51/2006, art. 120 din O.G. nr. 92/2003, art. 1270 și art. 1535 C. civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
La cerere, a anexat înscrisuri (f. 6-14).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 157,70 lei (f. 5 și f. 20-23).
Deși a fost legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: bon de înlocuire contor apă rece nr. 4590 din data de 12.11.2012 (f. 7), fișa de evidență a citirii nr. 175 (f. 8), facturi fiscale (f. 9-14).
De asemenea, instanța a încuviințat proba interogatoriului pârâtei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a emis facturi fiscale însumând 1.820,20 lei (f. 9-13) fără ca aceste înscrisuri să poarte semnătura pârâtei.
Astfel cum rezultă din bonul de înlocuire contor apă rece nr. 4590 din data de 12.11.2012 (f. 7) semnat de către pârâtă, reclamanta a schimbat contorul vechi cu unul nou.
În drept, potrivit art. 1270 alin. 1 C. civ., Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 241/2006, Furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv.
Verificând temeinicia pretențiilor reclamantei,instanța reține că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nicio probă din care să reiasă că ar fi încheiat un contract de furnizare/prestare cu pârâta, astfel cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Facturile fiscale depuse în probațiune la dosarul cauzei nu sunt însușite de către pârâtă prin semnătură sau în alt mod admis de lege ci reprezintă acte unilaterale ale reclamantei. Prin urmare nu fac dovada existenței unor contracte în forma simplificată a ofertei urmată de executare.
Deși pentru punctul de consum de pe . Cluj-N. a fost întocmită fișa de evidență a citirii contorului nr. 175 (f. 8), din conținutul acesteia rezultă că pârâta nu a semnat la rubrica „beneficiar”, astfel încât acest înscris nu face dovada existenței raporturilor contractuale alegate de către reclamantă.
În ce privește bonul de înlocuire a contorului, instanța apreciază că acest înscris nu face dovada încheierii unui contract valabil de furnizare/prestare a serviciilor de apă și de canalizare între părți din moment ce nu cuprinde elementele esențiale referitoare la serviciile prestate și prețul acestora.
Ansamblul probator constând în înscrisurile depuse de către reclamantă nu conduce spre concluzia încheierii unor contracte în formă simplificată între părți din moment ce acestea emană în cvasitotalitatea lor de la reclamantă astfel că instanța nu poate da eficiență prezumției instituite de art. 358 C. pr.civ. privind neprezentarea pârâtei la interogatoriu, fără vreo justificare, ca fiind o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Potrivit art. 249 C. pr. civ., Cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.
În speță, instanța reține că reclamanta nu a reușit să probeze faptul că pârâta îi datorează sumele solicitate în temeiul unui contract de furnizare/prestare, motiv pentru care urmează să respingă cererea de chemare în judecată în întregime, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C. proc. civ., instanța reține culpa procesuală exclusivă a reclamantei în ocazionarea prezentului litigiu astfel încât va respinge cererea acesteia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. DE A. S. S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, C.U.I. R., cont bancar RO28RNCB_4001, deschis la BCR Cluj, cu sediul procesual ales în Cluj-N., . nr. 79, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta A. M., cu domiciliul în Cluj-N., ..N., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 22 Mai 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANADRIANA M. F.
Red. L.A./Dact. L.A
4 ex./10.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5143/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5136/2015. Judecătoria... → |
|---|
