Plângere contravenţională. Sentința nr. 5143/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5143/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5143/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR. 5143/2015
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: A. M. F.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petentul B. V. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDEȚEAN CLUJ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 15.05.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi 22.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 27 ianuarie 2015 sub nr._, petentul B. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.01.2015, restituirea sumei de 195 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege și achitate în termen de 48 ore precum și revocarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat în esență că, în data de 13.01.2015, conducea autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare CJ016633, pe .-N.. Ajuns aproape de colțul străzii, în zona trecerii de pietoni, semaforul arăta culoarea verde astfel că a continuat deplasarea. În timp ce se afla pe trecerea de pietoni, a apărut culoarea galbenă și a continuat să circule fără ca vreun pieton să se fi angajat în trecerea străzii.
A susținut că actul constatator nu este temeinic iar sancțiunea aplicată este abuzivă întrucât starea de fapt reținută nu corespunde adevărului deoarece niciun pieton nu era angajat în traversarea străzii astfel încât să fie obligat să îi acorde prioritate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 4-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 3.
A solicitat instanței încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și audierea martorului T. D..
La data de 20 februarie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 16) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
A arătat că, în fapt, în data de 13.01.2015, agentul de poliție a constatat că autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare CJ-_ condus de către petent pe Calea Dorobanților din Cluj-N., nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe sensul său de mers pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, amplasată în dreptul stației de carburanți MOL.
Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 10 martie 2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 20) prin care a reiterat motivele expuse pe larg în cererea introductivă de instanță.
La termenul de judecată din data de 03 aprilie 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de petent, respectiv procesul-verbal . nr._ din data de 13.01.2015 (f. 4), chitanța . nr._/15.01.2015 (f. 5), dovada . nr._ din data de 13.01.2015 (f. 6) și a încuviințat proba testimonială a martorului T. D..
La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2015, instanța a administrat proba testimonială a martorului T. D., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal de la fila 29.
Pentru termenul de judecată din data de 15 mai 2015, Primăria Municipiului Cluj-N., Direcția tehnică – Serviciul Siguranța Circulației Urbane a comunicat instanței prin adresă (f. 24, f. 27) faptul că semafoarele din intersecția Calea Dorobanților – . dreptul benzinăriei Mol) au fost instalate în prima decadă a lunii ianuarie 2015 și funcționează atât pentru vehicule cât și pentru pietoni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria_ încheiat la data de 13.01.2015, ora 12.05 (f. 4), petentului B. V. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, echivalentul valoric a 4 puncte amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile și măsura reținerii permisului de conducere pentru aceea că în data de 13.01.2015, ora 12.00, ar fi condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare CJ-_ în Cluj-N., pe .. T. M. și nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar, de la dreapta la stânga pe sensul său de mers, în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, amplasată în dreptul benzinăriei Mol, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul a semnat procesul-verbal, agentul constatator consemnând ca și obiecțiuni următoarele: „Nu am nimic de zis. M-am grăbit.”
Petentul a achitat suma de 195 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, astfel cum rezultă din chitanța . nr._/15.01.2015 (f. 5).
Din adresa Primăriei Municipiului Cluj-N., Direcția tehnică – Serviciul Siguranța Circulației Urbane (f. 24, f. 27) rezultă faptul că semafoarele din intersecția Calea Dorobanților – . dreptul benzinăriei Mol) au fost instalate în prima decadă a lunii ianuarie 2015 și funcționează atât pentru vehicule cât și pentru pietoni.
Martorul T. D., audiat în mod nemijlocit în ședința publică din data de 17 aprilie 2015 (f. 29), a declarat faptul că se afla pe locul din față, în partea dreaptă, în mașina condusă de petent fără a putea preciza data sau . că la momentul trecerii cu mașina prin intersecție, semaforul pentru pietoni arăta culoarea roșie și niciun pieton nu era angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni pe sensul petentului de mers.
În drept, potrivit art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Contrar susținerilor petentului, instanța apreciază că lipsa mențiunii martorului ocular T. D. în procesul-verbal nu constituie un motiv de nulitate relativă deoarece legea nu instituie o astfel de obligație în sarcina agentului constatator iar instanța a încuviințat și a administrat proba testimonială a acestui martor în mod nemijlocit astfel încât nu a suferit nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează unor categorii generale de participanți la trafic); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, declarația martorului ocular T. D. confirmă susținerile petentului în sensul că deși acesta a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare CJ-_ în data și la ora menționate ca fiind cele ale săvârșirii faptei, la momentul pătrunderii în intersecția semaforizată atât pentru vehicule cât și pentru pietoni, niciun pieton nu era angajat în traversarea străzii, pe sensul său de mers.
Prin urmare, prin prisma probei testimoniale administrate în cauză, se naște un dubiu rezonabil cu privire la aspectul dacă în momentul în care petentul a pătruns în intersecție, pietonul era angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pe sensul său de mers, de la dreapta la stânga, îndoială care profită acestuia, potrivit principiului incident în materie contravențională in dubio pro reo.
Dând eficiență principiului anterior menționat, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului nu întrunește sub aspect obiectiv elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că actul constatator contestat nu este temeinic astfel încât urmează să admită plângerea formulată, să anuleze procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimat la data de 13.01.2015 și, pe cale de consecință, să îl exonereze pe petent de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei.
Întrucât a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege conform chitanței de plată . nr._/15.01.2015, instanța va dispune restituirea acestei sume de bani.
Față de caracterul accesoriu al sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile față de sancțiunea principală a amenzii și având în vedere soluția ce va fi dată în privința celei din urmă, urmează că nici sancțiunea complementară nu se va mai executa.
În temeiul art. 453 C. pr.civ., instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. V., C.N.P._, cu domiciliul în loc. Pădurea Iacobeni nr. 15, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.01.2015.
Exonerează petentul de la plata sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei.
Dispune restituirea către petent a sumei de 195 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, sumă achitată conform chitanței de plată . nr._ eliberată la data de 15.01.2015.
Ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 22 Mai 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANADRIANA M. F.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex./10.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5185/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5135/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
