Plângere contravenţională. Sentința nr. 4021/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4021/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4021/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr.4021/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. R. C.
Grefier: E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. A. C. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal și martora T. A. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța procedează la audierea martorei T. A. C., a cărui declarație este consemnată de către grefierul de ședință și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Instanța ia act că la dosar s-a depus adresa de răspuns din partea Municipiului Cluj-N. din care rezultă că înregistrarea nu a fost păstrată, expirând termenul de 15 zile.
Petentul nu formulează ale cereri și probe.
În temeiul art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art.255 Cod procedură civilă.
În temeiul art.244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și in temeiul art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul solicită admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal. Starea reținută este contrară realității.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 Cod procedură civilă și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 21.07.2014 în dosar nr._, petentul a solicitat în principal anularea procesului verbal . nr._ din data de 13.07.2014, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii în cuantum de 360 lei, precum și a înlăturării celorlalte sancțiuni aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, se arată, în esență, că nu recunoaște fapta reținută prin procesul verbal de contravenție atacat, fiind reținut greșit și faptul că ar fi existat o stație de autobuz în zona unde a fost oprit. Totodată, . menționată deși nu are legătură cu direcția petentului de deplasare dinspre ..Primăverii.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulată de petent.
În motivare, intimatul arată, în esență, că procesul verbal atacat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, au fost invocate prev.art.205-206, 249, 223 alin.3, 315 alin.1 din NCPC, OG nr.2/2001.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială, fiind audiată martora T. A. C.. Totodată, la solicitarea instanței, s-a depus adresa emisă de Municipiul Cluj-N., din care rezultă că înregistrările nu au fost păstrate, expirând termenul de 15 zile.
Din probatoriul administrat, instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.07.2014 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev.de art.100/3/b din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 13.07.2014, a condus auto Ford cu nr. de înmatriculare_ pe . „H” spre . trecerea de pietoni amplasată lângă stația de autobuz „Bucium” nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers.
În drept, fapta comisă de către petent a fost încadrată în prevederile art. 101 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată conform aceluiași text normativ.
Potrivit art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002 rep., „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:….b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.”
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art.17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art.16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 101 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată conform aceluiași act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul a contestat starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, arătând că nu era angajat nici un pieton pe trecerea respectivă.
Martorul audiat în cauză, soția petentului, care se afla în mașină, a relatat instanței că nu corespunde realității împrejurarea consemnată de agentul constatator, nefiind nici un pieton angajat în traversare. Mai mult, din relatările martorului rezultă că petentul a fost foarte atent la momentul când a traversat zona respectivă, fiind aglomerație cauzată de mașini staționate pe banda 1 de circulație.
Ca urmare, instanța apreciază că s-a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, în sensul că nici un pieton nu se afla angajat în traversarea regulamentară pe trecerea de pietoni, astfel că fapta petentului nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 101 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002. Chiar dacă martora audiată este soția petentului, instanța nu înțelege a înlătura ca fiind subiectivă declarația, apreciind că cele relatate de către aceasta ridică dubii cu privire la vinovăția petentului, iar intimatul nu a înțeles să aducă și alte probe de vinovăție în afara procesului-verbal de constatare a contravenției. Față de aceste elemente, instanța reține că vinovăția petentului nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, iar procesul-verbal atacat este nul, întrucât constată o stare de fapt nereală.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție atacat, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și a înlăturării celorlalte sancțiuni aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul T. A. C., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud.Cluj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Anulează procesul-verbal . nr._ din data de 13.07.2014, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii în cuantum de 360 lei, precum și a înlăturării celorlalte sancțiuni aplicate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. R. N. E. N.
Red./Dact.CD/4ex./17.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4186/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4025/2015.... → |
|---|
