Plângere contravenţională. Sentința nr. 4390/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4390/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4390/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4390/2015
Ședința publică din data de 04.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
Grefier: A. M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta R. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ SERVICIUL CONTROL TRAFIC RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 04 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 02.10.2014, sub nr._, petenta R. I. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.09.2014, iar în consecință exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și înlăturarea măsurii complementare de aplicare a 3 puncte de penalizare.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată pentru faptul că în data de 27.03.2014, autoturismul marca „Chevrolet” cu număr de înmatriculare_ se afla staționat pe carosabil pe ..2, în raza de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”. S-a invocat necompetența materială a agentului constatator care a încheiat procesul-verbal, în baza art.15 din O.G. nr.2/2001. S-a argumentat că trebuie distins între agenții constatatori ce au o competență generală și cei ce au o competență specială, ce ar putea constata numai contravențiile expres arătate în acte normative speciale. Astfel, este necesară o abilitare din partea persoanelor anume arătate în art.15 din O.G. nr.2/2001. Raportat la textul sancționator, respectiv O.U.G. nr.195/2002, constatarea încălcării dispozițiilor acesteia poate fi făcută doar de către agenții anume desemnați, art.2 din cuprinsul ordonanței de urgență stabilind că îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se face de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, iar polițistul rutier are ca obligație principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. În consecință, agentul constatator din cadrul poliției locale nu ar avea competența de sancționare pentru fapta prevăzută de art.108 alin.1 lit. b pct.7 din O.U.G. nr.195/2002. Totodată, dispozițiile art. 7 din Legea nr.155/2010 prevăd că în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are competența expresă și limitată de a constata și sancționa doar încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă și accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule, încălcarea normelor rutiere de către pietoni, bicicliști, conducători de mopede și vehicule cu tracțiune animală și pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația în zona pietonală, în zona rezidențială, în parcuri și zone de agrement, precum și pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semnul internațional pentru persoanele cu handicap. În această enumerare nu este inclusă și încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr.195/2002. S-a precizat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate și pentru încălcarea prevederilor art.19 din O.G. nr.2/2001, întrucât agentul constatator nu a justificat motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa petentei și în lipsa unui martor, fiind menționat doar „Nu este de față”, iar la rubrica privind martorul nu s-a scris nimic. Vătămarea suferită constă în lipsirea petentei de dreptul de a formula obiecțiuni, dar și a lipsei unui martor care să ateste, la fața locului, împrejurările legate de redactarea procesului-verbal. Un alt motiv de nulitate invocat a fost încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, deoarece agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă de a-i aduce la cunoștință posibilitatea de formula obiecțiuni, această nulitate neputând fi acoperită. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin are s-a stabilit că procedura contravențională trebuie inclusă în noțiunea de acuzație în materie penală, petenta beneficiind de prezumția de nevinovăție.
În drept, au fost invocate prevederile art.5, art.6, art.7, art.14, art.16, art.17, art.19, art.21 alin.3, art.27, art.31 și art.32 din O.G. nr.2/2001. .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 7).
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.12.2014, intimatul M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că motivele invocate de către petentă nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională pentru fapta reținută în sarcina sa. În ceea ce privește competența materială a agentului constatator, s-a precizat că potrivit art.7 lit. h din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, iar conform art.15 alin.2 din O.G. nr.2/2001, pot fi agenți constatatori persoanele împuternicite în acest scop de către primari. Potrivit dispozițiilor Primarului municipiului C.-N. privind împuternicirea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Direcției Generale Poliția Locală pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C.-N., agenții constatatori sunt împuterniciți să constate contravenții și să aplice sancțiuni prevăzute de O.U.G. nr.195/2002. Cu privire la lipsa martorului, s-a indicat că au fost respectate prevederile legale, întrucât agentul constatator a făcut referire împrejurările care au determinat încheierea în acest mod, mențiunea „persoanele de față refuză implicarea” fiind conformă cu realitatea și cu legea. Mai mult, legea permite încheierea procesului-verbal în lipsă, iar semnătura martorului este prevăzută sub sancțiunea unei nulități virtuale, fiind necesar să fie îndeplinite condițiile stabilite de art.175 C.proc.civ., rolul martorului nefiind de a atesta veridicitatea situației de fapt, ci doar împrejurarea concretă are a condus la nesemnarea procesului-verbal de către contestator. Referitor la obligația de a înștiința petenta cu privire la dreptul de a formula obiecțiuni, s-a menționat că sancțiunea este doar nulitatea relativă. Privitor la situația de fapt, s-a învederat că la data și locul constatării s-a întocmit invitația . nr._/27.03.2014, care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului, conducătorul auto având posibilitatea de a se prezenta la sediul intimatului în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției. Întrucât nu s-a dat urs acestei invitații, s-a stabilit identitatea petentei prin intermediu Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor C., fiindu-i transmisă adresa nr._/486/24.06.2014, prin care i se solicita să indice utilizatorul de la data săvârșirii contravenției. În urma necomunicării unui răspuns, a fost încheiat procesul-verbal contestat. Acesta se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, soluție ce este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât îi revine petentei îndatorirea de a-și proba pretenția. Pe de altă parte, fotografiile realizate la momentul controlului dovedesc faptul că autoturismul cu număr de înmatriculare_ a staționat voluntar neregulamentar în municipiul C.-N., ..2, în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, stânjenind circulația autovehiculelor în zonă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 108 alin1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr.195/2002, art.15, art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, art.7 lit. h din Legea nr.155/2010.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ – fila 8; copie carte de identitate – fila 9; proces-verbal de afișare – fila 10, fila 27; nota . nr._ – fila 23; confirmare de primire – fila 24, fila 25; adresa nr._/486/18.09.2014; adresa nr._/486/24.06.2014 – fila 28; borderou de predare -file29-35; confirmare de primire – fila 36; planșă fotografică – fila 37adresa nr._/488/12.03.2015 – fila 53; dispoziție privind împuternicirea funcționarilor publici din cadrul direcției Poliția locală pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C.-N. – file 55-59).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin nota . nr._ (fila 23), s-a constatat că la data de 27.03.2014, ora 15:20, pe ..2, au fost încălcate prevederile art.108 alin.1 lit. b pct.7 din O.U.G. nr.195/2002, prin aceea că autoturismul marca „Chevrolet”, cu număr de înmatriculare_ a staționat neregulamentar în zona restricționată, acest aspect fiind surprins și fotografic (fila 37).
Prin adresa nr._/486/24.06.2014 (fila 28), petenta a fost înștiințată că are obligația de a comunica datele de identificare ale utilizatorului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.09.2014 (fila 8), emis de către M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art.108 alin.1 lit. b pct.7 din O.U.G. nr.195/2002, prin aceea că în data de 27.03.2014, a staționat voluntar neregulamentar cu autoturismul marca „Chevrolet”, cu număr de înmatriculare_, pe ..2 din C.-N., în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, stânjenind circulația autoturismelor în zonă, fiind sancționată în temeiul art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu amendă în valoare de 340 lei, fiind aplicate și 3 puncte de penalizare. În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că acesta a fost întocmit de către agentul constatator F. R., în lipsă, la sediul Poliției locale, fără martori asistenți, contravenientul nefiind de față.
Prin Dispoziția nr.797 din 20.02.2014 a Primarului municipiului C.-N. privind împuternicirea funcționarilor publici din cadrul Direcției Poliția locală pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C.-N. (file 55-59), a fost împuternicit să constate și să sancționeze contravenții prevăzute în O.U.G. nr.195/2002 agentul F. R., din cadrul Serviciului control trafic rutier.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.108 alin.1 lit. b pct.7 din O.U.G. nr.195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de staționare neregulamentară atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare. Conform art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. 1, respectiv clasa a II-a de sancțiuni, se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește necompetența materială a agentului constatator, invocată de petentă, instanță reține că potrivit art.15 alin.1 din O.G. nr.2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. În același timp, alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că pot fi agenți constatatori și persoanele împuternicite în acest scop de primari. Prin art.7 lit. h din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis. Din actele dosarului rezultă că fapta pentru care a fost încheiat procesul-verbal a fost staționarea neregulamentară, fiind astfel aplicabile aceste din urmă dispoziții. Mai mult, din Dispoziția Primarului municipiului C.-N. nr.797 din 20.02.2014 rezultă că agentul constatator care a încheiat actul contestat a fost împuternicit în mod expres să constate contravenții în domeniul traficului rutier, O.U.G. nr.195/2002 fiind inclusă în anexa la dispoziție. În consecință, procesul-verbal a fost întocmit de către un agent constatator competent din punct de vedere material.
Raportat la susținerile petentei privind faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, instanța constată că prin Decizia nr. XXII/2007, dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, fiind necesar să fie îndeplinite toate condițiile stabilite de art.175 C.proc.civ., astfel încât nulitatea nu poate fi invocată decât dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin desființarea acelui act. Menirea inserării acelor mențiuni în cuprinsul procesului-verbal este aceea de a permite persoanei sancționate să prezinte propriile constatări, precum și punctul său de vedere asupra celor reținute. Având în vedere că petenta a putut să își formuleze pe larg apărările în fața instanței, se constată că aceasta nu a fost privată de posibilitatea de a contesta cele consemnate în procesul-verbal, astfel încât nu se poate considera că s-a adus o vătămare ce să nu poate fi remediată decât prin anularea actului.
Referitor la încheierea procesului-verbal în lipsă, instanța observă că nu există o obligație a agentului constatator de a încheia pe loc procesul-verbal, ci acesta poate fi încheiat și ulterior, sub condiția ca în acest caz să existe confirmarea situației respective de către un martor asistent. Astfel, potrivit art.19 alin.1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, rezultând astfel că rolul martorului asistent este doar acela de a confirma faptul că persoana sancționată nu este de față, refuză sau este în imposibilitate de a semna procesul-verbal, iar lipsa semnăturii va atrage nulitatea relativă, în condițiile enunțate anterior. De asemenea, conform art.19 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele are au condus la încheierea procesului-verbal în acel mod. În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat în mod expres că lipsa martorului se datorează faptului că procesul-verbal a fost încheiat la sediul intimatului. Mai mult, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Analizând temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că deoarece acesta prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33).
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petenta a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului. De altfel, petenta nu a contestat situația de fapt, ci doar invocat prevalența prezumției de nevinovăție. Cu toate acestea, din actele dosarului rezultă că autoturismul proprietatea petentei a staționat în dreptul indicatorului „oprirea interzisă”, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept, acesta fiind în măsură să aprecieze asupra tuturor circumstanțelor de fapt, precum aspectul referitor la stânjenire circulației ca urmare a staționării neregulamentare. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentei.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petenta nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge plângerea formulată de către petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta R. I., CNP_, cu domiciliul în Florești, ..10-12, ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală, C.U.I._, IBAN cont RO88 TREZ 24A7_X, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Judecător, Grefier,
G. A. FodorAdriana M. F.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./19.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4393/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 4365/2015.... → |
|---|
