Plângere contravenţională. Sentința nr. 4391/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4391/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4391/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4391/2015
Ședința publică din data de 04.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
Grefier: A. M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul C. D. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 04 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 16.09.2014, sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 05.11.2014, petentul C. D. - I. a contestat procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2014.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru faptele de intrare pe sens interzis, lipsă a foii de parcurs și neprezentarea asigurării obligatorii. Cu privire la situația de fapt, s-a precizat că petentul căuta un loc de parcare pentru a se opri la un chioșc, iar fiind coloană de mașini în spatele său pe . intrat câțiva metri pe . blocheze traficul. Realizând că acea stradă este cu sens unic, a dat cu spatele pentru a reveni pe . aceea fiind oprit de către agentul constatator. Acesta i-a solicitat foaia de parcurs, dar petentul i-a explicat că în cadrul societății în care lucrează nu se folosesc foi de parcurs scrise de mână, ci doar în format electronic, iar el nu este șofer în firmă, deplasările sale nefiind deductibile. În această privință, s-a învederat că în calitate de coordonator de transport pacienți, ordinul de serviciu ce poate înlocui foaia de parcurs este asimilat în fișa postului, întrucât dacă situația o cere el trebuie să se deplaseze în țară la orice oră. S-au invocat dispozițiile din H.G. nr.1391/2006, conform cărora persoanele juridice deținătoare de vehicule sunt obligate să elibereze foaia de parcurs sau ordin de serviciu. Agentul constatator i-a solicitat petentului și asigurarea obligatorie, acesta precizând că RCA-ul a fost eliberat pentru . șasiu și a rămas cu dovada de la numerele provizorii ale mașinii, asigurarea fiind valabilă pentru un an de zile. S-a apreciat că agentul constatator a avut o atitudine abuzivă, motiv pentru care petentul a refuzat semnarea procesului-verbal.
În drept, au fost invocate dispozițiile din H.G. nr.1391/2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 12).
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.11.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat ca în data de 21.07.2014, s-a constatat că autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, condus de către petent pe .. L. R. din Cluj-N., nu a respectat semnificația indicatorului „Accesul Interzis”. De asemenea, petentul nu avea asupra sa polița RCA. S-a susținut că fapta a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal de afișare – fila 1 verso, fila 9; copie carte de identitate – fila 1 verso, fila 9; proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ – fila 2, fila 8; poliță de asigurare – fila 11; certificat de înmatriculare – file 32-33; procedura referitoare la autovehiculele de serviciu – file 34-39; adresa din data de 23.04.2015 – fila 43, fila 46).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2014 (fila 2), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, s-a reținut că petentul a încălcat dispozițiile art.111 și ale art.147 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, prin aceea că în data de 21.07.2014 a condus autoturismul marca „Volkswagen” cu număr de înmatriculare_ pe .. L. R. și nu a respectat semnificația indicatorului „acces interzis”, iar de asemenea nu avea asupra sa asigurarea obligatorie auto de tip RCA și foaia de parcurs, fiind sancționat cu amendă în valoare de 180 lei pentru cea dintâi faptă și 540 lei pentru cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa. În cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat că petentul nu dorește să ia la cunoștință de cuprinsul actului, iar persoanele de față refuză implicarea.
Din cuprinsul Poliței de Asigurare de Răspundere Civilă Auto RCA ./22/P22/HI nr._ (fila 11), încheiată cu societatea S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., valabilă de la data de 18.06.2014, până la data de 17.06.2015, rezultă că autoturismul având numărul de identificare WVWZZZAUZFP500394 era asigurat la data constatării contravenției. Din copia după certificatul de înmatriculare (fila 32), rezultă că autoturismul având numărul de identificare menționat este el care a fost condus de petent, cu numărul de înmatriculare_ .
Conform adresei înaintate instanței la data de 23.04.2015 (fila 43), angajatorul petentului, societatea FRESENIUS NEPHROCARE ROMANIA S.R.L., a confirmat faptul că pentru deplasarea din acea dată aceasta nu a emis o foaie de parcurs, întrucât autovehiculul a fost utilizat conform procedurii interne a societății, documentul în care procedura este detaliată fiind atașat dosarului cauzei (file 34-39).
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.111 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, se interzice circulația participanților la trafic pe sectoarele de drum public la începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic accesul.
Conform art.147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanță reține că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60).
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Petentul însăși, în cadrul cererii, afirmă că mașina poliției se afla pe . „acces interzis”, astfel încât instanța apreciază că s-a putut observa evenimentul. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței.
În ceea ce privește fapta de nerespectare a indicatorului rutier de „acces interzis”, instanța reține că nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal. Referitor la fapta de a nu avea asupra sa actele prevăzute de lege, respectiv dovada de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie RCA și foaia de parcurs, instanța constată că fapta a fost săvârșită fără vinovăție față de lipsa foii de parcurs. Astfel, se reține din înscrisurile cauzei că societatea angajatoare nu a emis respectivul document, astfel încât petentul s-a aflat în imposibilitate de a-l prezenta la solicitarea agentului constatator. Cu toate acestea, în cuprinsul aceleiași fapte intră și acțiunea de neprezentare a dovezii de asigurare a autoturismului. Față de aceasta, petentul a probat existența unei polițe de asigurare a cărei perioadă de valabilitate acoperea și momentul constatării faptei. Cu toate acestea, raportat la dispozițiile actului normativ aplicabil în cauză, acest document trebuia să se afle asupra petentului, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal atacat respectă condițiile de legalitate și temeinicie, anularea acestuia nefiind justificată.
Cu toate acestea, conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii, fiind necesar ca aceasta să fie analizată din prisma tuturor împrejurărilor de la acel moment, astfel cum prevede art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește fapta de nerespectare a indicatorului „acces interzis”, instanța consideră că este justificată menținerea sancțiunii amenzii, întrucât dispoziția încălcată este menită să prevină producerea unor incidente rutiere de o gravitate mai ridicată. Referitor însă la cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța apreciază că sancțiunea amenzii este excesivă, raportat la circumstanțele concrete ale speței. Astfel, se observă că fapta prezintă un grad de pericol social scăzut, iar scopul prevederilor sancționatoare este acela de a se oferi posibilitatea verificării existenței și valabilității acelor documente în situațiile în care se constată necesitatea unei asemenea verificări. Față de probele administrate în cauză se reține că asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie RCA exista la momentul controlului. În consecință, sancțiunea principală a avertismentului, prevăzută de art.95 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, ar fi suficientă pentru îndeplinirea rolului sancțiunii și atragerea atenției petentului în vederea evitării săvârșirii în viitor a unor fapte asemănătoare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune modificarea procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2014, emis de către intimat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în valoare de 540 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art.147 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, cu sancțiunea avertismentului, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. D. I., CNP_, domiciliat în Cluj-N., ..21, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, C.U.I._, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2014, emis de către intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în valoare de 540 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art.147 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, cu sancțiunea avertismentului.
Respinge cererea în rest, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorAdriana M. F.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./19.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4392/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4606/2015.... → |
|---|
