Pretenţii. Sentința nr. 4392/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4392/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4392/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4392/2015
Ședința publică din data de 04.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
Grefier: A. M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. L., în contradictoriu cu pârâtul B. A., având ca obiect pretenții.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 04 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 28.07.2014, sub nr._, reclamantul B. L. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe aceasta la plata sumei de 8.033 lei, reprezentând contravaloarea impozitului achitat în numele pârâtului, a dobânzii legale, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.7546/04.06.2010 a Judecătoriei Cluj-N., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea înaintată în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus transmiterea în favoarea reclamantului și a soției acestuia a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.8 situat pe . nr.46 din Cluj-N.. După rămânerea definitivă a sentinței, A.N.A..F. – D.G.F.P. Cluj a stabilit un impozit în cuantum de 8.073 lei datorat de pârât pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2011, emițând Deciziile de impunere nr._/18.11.2011, în sumă de 1.389 lei și nr._/18.11.2011, în sumă de 6.684 lei. Întrucât pârâtul nu a achitat impozitul, după o perioadă de doi ani, reclamantul a fost împiedicat să își înscrie dreptul de proprietate asupra apartamentului în Cartea Funciară. S-a precizat că deși i-a solicitat pârâtului în repetate rânduri să efectueze plata, acesta nu s-a conformat, astfel încât reclamantul a achitat în locul său suma de 8.033 lei, plata făcându-se prin O.P. nr.1/15.04.2014, emis de Banca Transilvania Cluj, conform deciziilor de impunere. Prin Încheierea de carte funciară nr._/16.04.2014 s-a admis cererea reclamantului și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate, fiind menționat în cuprinsul încheierii atât ordinul de plată, cât și deciziile A.N.A.F. Ca urmare a plății efectuate, prin Notificarea nr.191/26.05.2014, transmisă prin intermediul executorului judecătoresc, s-a solicitat restituirea sumei achitate de la pârât. În consecință, reclamantul a apreciat că sunt întrunite condițiile privind îmbogățirea fără justă cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.194 și următoarele, art.453 alin.1, art.411 pct.2 C.proc.civ., art.1345 și următoarele, art.1520, art.1522 și următoarele C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 506,65 lei, conform art.3 lit. c din O.U.G. nr.80/2013 (fila 4).
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.09.2014, pârâtul a arătat că este de acord să achite suma de 8.033 lei, indicând și faptul că deja a plătit o primă rată, de 1.000 lei, în semn de bună-credință, încă înainte de a primi notificarea nr.72/2014. Cu toate acestea, a contestat solicitarea de obligare la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, întrucât el nu i-a solicitat reclamantului să îi achite datoriile la A.N.A.F. Cu privire la situați de fapt, s-a indicat că scopul reclamantului, prin cumpărarea locuinței mamei pârâtului, a fost de a deschide un magazin, care a funcționat din 2006 și fără înscrierea în Cartea Funciară, reclamantul nefiind astfel împiedicat să obțină beneficii de pe urma spațiului. S-a precizat că pârâtul dorește ca până la finalul anului în curs să își achite toate datoriile.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 20.10.2014, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, raportat la plata parțială efectuată de pârât, solicitând obligarea acestuia la restituire sumei de 7.033 lei. În ceea ce privește imobilul, au fost reiterate argumentele prezentate în cuprinsul cererii introductive și s-a precizat că acesta a fost cumpărat de la mama pârâtului, însă după achitarea integrală a prețului aceasta, iar ulterior pârâtul, în calitate de moștenitor, au refuzat să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. În consecință, a fost introdusă acțiunea în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 7546/2010. S-a menționat că susținerea pârâtului că plata sumei de 1.000 lei ar fi fost făcută anterior notificării nr.72/2014 nu este reală, având în vedere că acesta mai datorează reclamantului suma de 5.259,60 lei în baza unei sentințe civile, pentru această pretenție fiind începută și executarea silită.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (Sentința civilă nr.7546/2010 – file 6-7, file 77-80; extras de carte funciară – fila 8; încheiere civilă din data de 29.11.2013; fila 9; decizie de impunere anuală – file 10-11; notificare – fila 12; dovadă de comunicare – fila 13; foaie de vărsământ și ordin de plată – fila 14; notificare – fila 15; dovadă de comunicare – fila 16; chitanță – fila 25, fila 26; cerere de executare silită – fila 43; extras de cont – file 50-58; adresa nr._/05.02.2015 – fila 62; situație analitică debite plăți solduri - fila 63, fila 64, fila 65, fila 66, decizie de impunere – fila 67, fila 68, fila 71; dovadă de comunicare – fila 69, fila 70; borderou pentru decizii de impunere anuală – fila 72; cerere – fila 73; fișă de calcul – fila 74; Încheierea civilă nr.190/CC/2011 – file 75-76; extras de carte funciară – file 81-83; copie carte de identitate – fila 84; adresă – fila 85; adresa nr._/11.03.2015 – fila 89, fila 92; situație analitică debite plăți solduri – fila 90, fila 93).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.7546 din data de 04.06.2010 a Judecătoriei Cluj-N. (file 6-7), cu îndreptările de eroare materială dispuse prin Încheierea civilă din data de 29.11.2013 (fila 9), instanța a obligat pârâtul, în calitate de moștenitor al numitei B. R., să încheie cu reclamanții un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect imobilul situat în Cluj-N., ..46, . CF individual nr._ Cluj nr.top 66/1/VIII, nr. cadastral 4791/1/VIII, înscris în CF colectiv_ Cluj, pentru prețul de 55.000 euro achitat integral, în caz contrar sentința urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
La data de 18.11.2011 au fost emise Deciziile de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2011 nr._ (fila 67), prin care s-a stabilit în sarcina pârâtului un impozit în valoare de 1.389 lei, și nr._ (fila 68), prin care s-a stabilit un impozit în valoare de 6.684 lei. În ambele acte se face mențiunea că documentul de transfer al dreptului de proprietate este Sentința nr.7546 din 04.06.2010 a Judecătoriei Cluj-N., iar imobilul este apartamentul nr.8 de pe ..46. Aceste decizii au fost comunicate pârâtului, astfel cum reiese din dovada de comunicare din data de 28.11.2011 (fila 69). Prin Decizia de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2011 nr._ din data de 29.12.2011 (fila 71), s-a constatat în minus suma de 1.389 lei, anularea Deciziei de impunere nr._ reieșind și din adresa nr._/05.02.2015 (fila 62). Conform aceleiași adrese, sumei stabilite ca impozit i-au fost calculate accesorii, sumele fiind achitate parțial în anul 2012 și 2013, prin poprire bancară, și integral în anul 2014 prin O.P. nr.1/15.04.2014. Acest aspect rezultă și din situația analitică debite plăți solduri din data de 05.02.2015 (fila 63), de unde reiese faptul că s-a achitat suma de 8.033 lei la data de 15.04.2014, aceasta acoperind debitul datorat de 7.845 lei, fiind reținut și un supliment de 188 lei.
Din foaia de vărsământ nr._ din 15.04.2014 și ordinul de plată nr.1 din 15.04.2014 (fila 14), rezultă că reclamantul a achitat suma de 8.033 lei pentru pârât.
Prin întâmpinare, dar și în fața instanței, pârâtul a recunoscut debitul și necesitatea de restituire a sumei achitate de reclamant. De asemenea, la data de 13.05.2014, pârâtul a achitat parțial debitul, fiind plătită în contul reclamantului suma de 1.000 lei, astfel cum reiese din chitanța de depunere numerar (fila 25) și extrasul de cont (fila 50) existente la dosar.
Conform art.1.345 C.civ., cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri. Potrivit art.1.347 C.civ., restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței.
Conform art.1.530, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. Potrivit art.1.535 alin.1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Conform art.2 din O.G. nr.13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Îmbogățirea fără justă cauză este acel fapt juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic. În literatura de specialitate s-a apreciat că îmbogățirea pârâtului poate avea loc și prin evitarea unei cheltuieli obligatorii, fiind suficientă o diminuare a pasivului patrimonial. Astfel, plata unei datorii a pârâtului de către reclamant este de natură să ducă la o îmbogățire a pârâtului, corelativ cu însărăcirea reclamantului. În cauza de față, se observă că reclamantul a achitat impozitul datorat de pârât pentru veniturile realizate din transferul proprietății imobiliare, în valoare de 8.033 lei, fără intenția de a face o liberalitate și fără a considera în mod eronat că efectuează plata unei obligații proprii, ci pentru a stinge datoria pârâtului față de stat, fiind și în interesul pârâtului, nu doar a reclamantului care dorea întabularea imobilului, ca acea datorie să fie stinsă. De asemenea, instanța constată că nu există un temei juridic ce să justifice îmbogățirea și însărăcirea corespunzătoare, nefiind nici în prezența unuia dintre cazurile prevăzute de art.1.346 C.civ. drept situații în care îmbogățirea ar trebui considerată justificată. Mai mult, însărăcirea reclamantului nu se datorează unei fapte ilicite a pârâtului, acesta neacționând cu rea-credință. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că se impune restituire sumei reprezentând îmbogățirea pârâtului
În ceea ce privește limitele restituirii, instanța constată că deși decizia de impunere nr._ a fost anulată, întrucât pârâtul nu și-a achitat vreme mai îndelungată impozitul, au fost calculate accesorii, suma datorată devenind mai mare cu trecerea timpului, iar întreaga sumă achitată de reclamant a rămas câștigată pârâtului în contul impozitelor datorate către stat. În consecință, se constată că îmbogățirea a rămas la valoarea de 8.033 lei. Cu toate acestea, având în vedere plata parțială efectuată de pârât, prin care acesta a și recunoscut existența necesității restituirii sumei achitate de reclamant, se constată că a rămas de restituit doar suma de 7.033 lei.
Având în vedere că obligația de restituire a sumei achitate de reclamant în contul pârâtului s-a născut odată cu efectuarea plății, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente acesteia, de la momentul punerii în întârziere. Astfel, având în vedere și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 7.033 lei, de la data formulării cererii de chemare în judecată (28.07.2014) și până la plata integrală a debitului.
Conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Prin art.454 C.proc civ. se stabilește că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere, dispozițiile art.1522 alin.5 din Codul civil fiind aplicabile. Deși pârâtul a recunoscut debitul prin întâmpinare și la primul termen de judecată, se reține că acesta a fost pus în întârziere de reclamant anterior declanșării procesului, în condițiile art.1.522 alin.1 și 2 C.civ., astfel cum reiese din notificarea nr.191/26.05.2014 (fila 15), comunicată prin intermediul executorului judecătoresc. În consecință, acesta va putea fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată. Potrivit art.451 alin.1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art.330 alin.3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Față de dovezile depuse la dosarul cauzei, instanță constată că reclamantul a efectuat cheltuieli în vederea bunei desfășurări a procesului constând în taxa judiciară de timbru în valoare de 506, 65 lei, luându-se în considerare faptul că aceasta este valoarea datorată potrivit legii, iar faptul că reclamantul a achitat în plus, respectiv suma de 507 lei, nu poate fi imputată pârâtului, onorariu avocațial în valoare de 600 lei (fila 18), precum și cheltuielile pentru notificarea pârâtului în vederea achitării debitului datorat, constând în onorariul executorului judecătoresc pentru notificarea nr.191/26.05.2014 (fila 37) și onorariu avocațial în valoare de 200 lei (fila 37). În privința celorlalte cheltuieli efectuate, respectiv 500 lei onorariu avocațial pentru obținerea deciziilor privind impozitul datorat de pârât (fila 35) și 60 de lei onorariul executorului judecătoresc pentru notificarea nr.72/20.02.2014 (fila 36), instanța constată că acestea nu au fost efectuate în vederea desfășurării procesului, ci pentru efectuarea plății sau determinarea pârâtului să o achite de bunăvoie, astfel încât nu pot fi puse în sarcina pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată. În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.366,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B. L., CNP_, domiciliat în Cluj-N., . nr.98, jud. Cluj și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „D. G. C.” în Cluj-N., Calea Dorobanților nr.21, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul B. A., CNP_, domiciliat în Cluj-N., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7.033 lei, reprezentând debit principal, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data formulării cererii de chemare în judecată (28.07.2014) și până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.366,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorAdriana M. F.
Red./Dact./GAF/4 ex./19.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4220/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4391/2015.... → |
|---|
