Plângere contravenţională. Sentința nr. 4417/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4417/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4417/2015
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4417/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
GREFIER A. D. K.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent A. V. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ- POLITIA COMUNEI B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta petentului, av. N. A. B., cu împuternicire depusă la fila 5 din dosar, și martorii propuși de petent, dna C. M. și dl Timșa D., lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Judecătoria, în temeiul art. 321 NCPC, procedează la audierea martorilor C. M. și Timșa D., în această ordine, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale aflate la filele 40 și 41 din dosar.
Reprezentanta petentului arată că nu are alte cereri.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului. Precizează că nu s-a putut dovedi concret că a fost câinele petentului cel care a omorât capra. Dna C., cea care a văzut câinele, nu a putut spune dacă câinele avea sau nu sânge pe el, întrucât l-a văzut pe timp de noapte. Mai mult de atât, ambii martori au declarat că spațiul unde sunt ținuți câinii petentului este unul împrejmuit, iar aceștia nu pot ieși. Totodată, arată că procesul verbal de contravenție nu este semnat de către petent. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Judecătoria reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta sub nr._, din data de 22 octombrie 2014 petentul A. V. a solicitat in contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna in principal anularea procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 05.10.2014 motivand in esenta ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.
Cainii pe care ii detine sunt caini de rasa, de paza a perimetrului unde habiteaza si nicidecum caini de vanatoare.Locul este imprejmuit cu un gard de plasa inalt de 1,60 m pe care se afla si doua sarme ghimpate astfel ca este imposibil ca animalele sa iasa din perimetru.
Se mai arata ca procesul verbal nu se intemeiaza pe probe clare si pertinente.
In drept au fost invocate disp. OG nr. 2/2001.
Plangerea a fost legal timbrata.
Intimatul a formulat intampinare solicitand mentinerea procesului verbal ca fiind legal si temeinic.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
La data de 06.08.2014 agentul de politie a fost solicitat de catre lucratorii AVPS Vladeasa in localitatea Radaia, la domiciliul numitei C. M., unde a fost gasita o caprioara moarta care prezenta urme vizibile de agresiune. Din declaratiile martorelor C. M., S. V. si S. C. a rezultat ca cel care a atacat si omorat caprioara a fost cainele petentului, acetuia fiindu-i incheiat procesul verbal mentionat mai sus si contestatat prin prezenta plangerea.
Petentul a fost sanctionat contraventional pentru savarsirea contraventiei prev si ped de art. 2 pct.17 din Legea nr. 61/1991, respectiv” lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;”
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Totodată, instanța constată că, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Petentul a propus in sustinerea plangerii sale,audierea martorului T. D. din care rezulta ca acesta nu a vazut si nu cunoaste nimic despre incidentul cu caprioara.Acesta confirma faptul ca petentul detine un caine negru cu pata alba dar sustine ca alaturi de ceilalti caini ai petentului acestia nu are posibilitatea sa treaca la curtile vecine.
Sustinerile din cuprinsul procesului verbal sunt insa confirmate de declaratia martorei C. M., care a vazut cainele petentului langa caprioara moarta.Aceasta a fost insotita de alte doua vecine, care de asemenea au recunoscut cainele negru cu pata alba apartinand petentului
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petentul A. V. cu domic. procesual ales la Cabinet avocat N. A. B. cu sediul in Cluj-N., ., nr.57, . impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 05.10.2014 de intimatul IPJ Cluj cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 05.05.2015.
P. GREFIER
E. E. P. A. D. K.
PEE./PEE./4 EX./24.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4461/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4416/2015.... → |
|---|
