Plângere contravenţională. Sentința nr. 4815/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4815/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 987/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4815/2015
Ședința Publică din 13.05.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare cererea formulată de petentul C. A. P. R. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 17.12.2014 de către intimatul M. C. N. –DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ SERVICIUL ORDINE ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intereselor petentului dl. avocat P. R. Mihenea, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă, raportat la prevederile art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, față de prevederile art. 238 C.pr.civ. estimează că cercetarea procesului se va definitiva la acest termen de judecată.
În temeiul art. 34 alin. 1 OG nr. 2/2001 instanța constată că prezenta plângere a fost dedusă judecății în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
La interpelarea instanței reprezentantul petentului arată că nu dorește să fie ascultat în temeiul art. 34 din OG 2/2001.
La interpelarea instanței reprezentantul petentului arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat instanța acordă reprezentantului petentului cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentantul petentului arată că nu are alte probe de solicitat în afară de încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 și 265 și urm. C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluționat, instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă reprezentantului petentului cuvântul.
Reprezentantul petentului solicită, admitea plângerii întrucât persoanele juridice nu pot săvârși contravențiile prevăzute în art. 1 din HCL nr. 61/2014, acestea putând fi amendate doar în temeiul art. 2 alin. 2raportat la art. 3 lit. c din actul normativ mai sus amintit.Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 12.02.2015 sub nr._ , petentul C. A. P. R. M. a chemat în judecată pe intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, SERVICIUL ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.12.2014.
În motivare petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru pentru faptul că a oprit neregulamentar pe . persoanele juridice nu pot săvârși contravențiile prevăzute de art. 1 HCL nr. 61/2014, putând fi amendate doar în temeiul art. 2 alin. 2 rap. la art. 3 lit. c din același act normativ.
A mai arătat petentul pe . numere de imobil pare nu există interdicție de parcare pe trotuar, cum este cazul pe trotuarul aferent numerelor impare.
Mai mult, în zona respectivă au fost demarate lucrări de modernizare, locurile de parcare aferente biroului de avocatură fiind ocupate, iar prin parcarea pe trotuar nu a fost stânjenită circulația pietonilor.
În probațiune petentul a depus în copie: procesul verbal atacat (4).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă în data de 17.02.2015 intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că atât timp cât societatea profesională de avocați are patrimoniu propriu poate fi subiect al răspunderii contravenționale. Totodată contrar susținerii petentului, răspunderea pentru contravențiile prevăzute de HCL nr. 61/2014 revine după caz persoanelor fizice sau juridice după caz.
Cât privește temeinicia actului sancționator, intimatul a arătat că săvârșirea faptei contravenționale rezultă din fotografiile anexate, norma legală încălcată interzicând parcarea autovehiculelor pe trotuar indiferent de situație.
În probațiune, intimatul a depus în copie o . înscrisuri și planșe foto (f.22-33).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, in stanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 17.12.2014 (f. 28), petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 1 alin. 1 lit. a din HCL nr. 61/2014, reținându-se că în data de 28.10.2014, ora 10.33, autoturismul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_ a fost oprit voluntar neregulamentar pe trotuarul de pe . C. N., în dreptul imobilului cu nr. 94.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului la sediul Poliției Locale C. N..
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită, cât și data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cât privește critica petentului raportat la reținerea în mod greșit a faptei contravenționale prevăzută de art. 1 alin. 1 HCL ne. 61/2014 instanța apreciază că petentul a dat o interpretare eronată și restrictivă normei legale mai sus menționate. Contrar susținerilor petentului, potrivit art. 2 alin. 3 din HCL nr. 61/2014 Răspunderea pentru contravențiile prevăzute de prezenta hotărâre se reține în sarcina persoanelor fizice sau juridice după caz, diferențierea cuantumului amenzii pentru persoanele fizice și cele juridice, fiind prevăzută în art. 3 lict. C din același act normativ pentru contravenția stabilită în art. 2 alin. 2 HCL nr. 61/2014 constând în necomunicarea datelor solicitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța observă că s-a stabilit în sarcina petentuluii săvârșirea contravenției prevăzute art. 1 alin. 1 lit. a din HCL nr. 61/2014, respectiv staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil, faptă pedepsită potrivit aceluiași text de lege cu amendă contravențională cuprinsă între 200 și 400 lei.
Plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
De altfel, acesta nici nu a susținut că autoturismul în cauză nu ar fi fost oprit pe trotuar, arătând doar pe de o parte, că în acea zonă nu exista interdicție de oprire, iar pe de altă parte că locurile de parcare special amenajate erau ocupate, iar prin oprirea pe trotuar nu a fost stânjenită circulația pietonilor.
Potrivit art. 1 alin. 1 HCL nr. 61/2014 este interzisă oprirea autoturismelor pe trotuar, norma legală nefăcând nici o distincție între străzile cu numere pare și cele cu numere impare, dacă ar fi fost astfel nefiind necesară amenjarea unor locuri speciale de parcare în fața imobilului cu nr. 92-94.
Tot astfel nu are relevanță împrejurarea că locurile de parcare special amenjate erau ocupate de alte autoturisme, în caz contrar orice persoană care nu poate găsi un loc de parcare liber fiind îndreptățită a opri autoturismul oriunde, fără nici o restricție, persoana care își găsește ocupat locul de parcare pentru care are abonament valabil putând apela la forța coercitivă a statului pentru pedepsirea persoanelor vinovate, petentul nefăcând de altfel dovada că ar fi acționat în acest sens.
Cât privește împrejurarea că prin ocuparea trotuarului nu ar fi restricționat în nici un fel circulația pietonilor, din planșele foto depuse de către intimat rezultă că acesta ocupase aproape în întregime trotuarul în cauză pietonii fiind nevoiți a ocoli autoturismul, fiind fără relevanță că exista un culoar de 1,5 m, întrucât petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor HCL nr. 61/2014 și nu ale Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2001.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei) și că, față de conținutul juridic al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, dar mai ales de conduita petentului în fața instanței, de unde rezultă reaua credință și nepăsarea față de regulile de conduită stabilite în sarcina posesorilor de autoturisme, sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. A. P. M. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.12.2014, încheiat de intimatul M. C. N., ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 C.pr.civ. și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va luat că de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul C. A. P. R. M., cu sediul în C. N., .. 44, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, SERVICIUL CONTROL TRAFIC RUTIER, cu sediul în C. N., .-7, jud. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/484/17.12.2014.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/484/17.12.2014 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/03.08.2015
Red.I.G.D.
Tehnored.IG.D.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4628/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5270/2015.... → |
|---|
