Plângere contravenţională. Sentința nr. 5164/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5164/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5164/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5164/2015
Ședința publică de la 22 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. G. C.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – Direcția Generală Poliția Locală, privind procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/26.11.2012 – rejudecare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 22.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu M. C.-N., Direcția Generală Poliția Locală, anularea procesului-verbal de contravenție nr._ din data de 26.11.2012 ca nelegal și netemeinic întocmit; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii petenta a arătat, în esență, că nu are calitatea de contravenient întrucât în procesul-verbal este menționată doar denumirea persoanei juridice, fără a se face referire la persoana care o reprezintă iar sediul și codul unic de înregistrare ale persoanei juridice sunt menționate greșit.
D. fiind faptul că niciun reprezentant al petentei nu a fost de față la încheierea procesului-verbal, susține că era necesar ca procesul-verbal să fie semnat de un martor, formalitate care nu a fost îndeplinită. De asemenea, era necesar ca potrivit HCL nr. 26/2010 intimatul să îi înainteze o adresă pentru comunicarea datelor de identificare ale utilizatorului autovehiculului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Învederează petenta că procesul-verbal este nelegal și netemeinic prin raportare la dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 în temeiul cărora agentul constatator trebuia să indice reprezentantul societății și sediul corect al acesteia.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, HCL nr. 26/2010, art. 242 alin. 2 și art. 274 Cod proc. civ.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petentă, în considerarea faptului că apărările acesteia sunt nefondate și nu sunt de natură să înlăture răspunderea sa contravențională. Arată intimatul că potrivit art. 3 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 11 din HCL nr. 26/2010 cu modificările și completările ulterioare, persoana juridică răspunde contravențional. Având în vedere că autovehiculul implicat în săvârșirea contravenției aparține petentei, în mod legal a fost reținută răspunderea persoanei juridice.
Menționează că prin adresa nr._/486/16.10.2012 s-a solicitat petentei să comunice utilizatorul pentru autoturismul depistat că staționa fără tichet sau abonament de parcare valabil, dar aceasta nu a dat curs solicitării. În urma verificărilor efectuate în baza de date s-a stabilit că petenta figurează ca proprietar al autovehiculului, cu adresa de la punctul de lucru din C.-N., .. 42, astfel că răspunderea contravențională a fost reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește lipsa martorului, arată că procesul-verbal respectă prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, adică în lipsa contravenientului, agentul constatator a făcut mențiune despre împrejurările care au determinat încheierea acestuia în acea modalitate.
Procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, însă petenta are posibilitatea de a dovedi, cu orice mijloc de probă, că cele reținute în sarcina sa nu corespund adevărului, sarcina probei revenindu-i așadar.
În drept au fost invocate preverile OG nr. 2/2001, HCL nr. 26/2010 cu modificările și completările ulterioare, art. 1169 Cod civil, art. 129 alin. 1 teza finală Cod proc. civ.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 4750/2013 a Judecătoriei C.-N., prima instanța învestită a dispus anularea ca nelegal întocmit a procesului-verbal contestat, motivat de faptul că sediul petentei ar fi fost indicat în mod greșit în C.-N., .. 42, iar nu în București, sector 4, . nr. 10, ., așa cum ar fi fost corect. Prin Decizia civilă nr. 1599/2014 a Tribunalului C., s-a admis recursul declarat de recurentul intimat M. C.-N. împotriva sentinței anterior menționate, care a fost casată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Cu această ocazie, tribunalul a statuat că agentul constatator a consemnat în procesul-verbal sediul secundar al petentei, astfel că nu este incident niciunul din cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 iar mențiunile cuprinse în procesul-verbal sunt suficiente pentru identificarea precisă a persoanei juridice sancționate, care nu a arătat vătămarea suferită prin consemnarea sediului său secundar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 26.11.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010, reținându-se în sarcina acesteia că, în data de 04.09.2012, ora 12:12, pe domeniul public aparținând Mun. C.-N., ., amenajat ca loc de parcare cu plată, proprietarul (utilizatorul) autoturismului cu numărul de înmatriculare_ a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil, vinovată de săvârșirea faptei făcându-se petenta ..
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate ale petentei, instanța constată că acestea sunt lipsite de temei. Față de dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că indicarea greșită a codului unic de înregistrare sau lipsa menționării reprezentantului legal al contravenientei constituie motive de nulitate relativă și virtuală, condiționată de producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal, vătămare a cărei existență petenta însă nu a dovedit-o.
Nici susținerea petentei legată de încheierea procesului-verbal în lipsa reprezentantului său legal, dar și a unui martor, nu este aptă să ducă la anularea procesului-verbal atâta timp cât art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului-verbal și în lipsa contravenientului. Astfel, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, iar în lipsa unui martor, va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Pentru a nu impune însă autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, se observă că legea reglementează situația în care nu se poate desemna un martor asistent din motive obiective. În aceste situații, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în această cauză sunt reprezentate de refuzul implicării persoanelor care au fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal, aspect consemnat în procesul-verbal.
Prin urmare, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator făcând mențiune cu privire la încheierea în lipsa reprezentantului petentei a procesului-verbal, precum și cu privire la motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor. Nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează la rândul său cu nulitatea relativă, condiționată de existența unei vătămări, iar în cauză petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei acțiuni, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiunile în cadrul procesului civil declanșat.
Tot cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, instanța are în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în acest text de lege atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Din formularea textului citat rezultă că agentul constatator are obligația de aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni numai în cazul în care contravenientul se află de față în momentul încheierii procesului-verbal, iar când procesul-verbal este încheiat în lipsa persoanei sancționate, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, obiecțiunile pot fi expuse în cadrul plângerii contravenționale, urmând a fi analizate de instanța de judecată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
După cum în mod corect arată intimatul, persoana juridică poate fi subiect activ al unor contravenții de tipul celor reținute în sarcina sa, conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 11 din HCL nr. 26/2010 cu modificările și completările ulterioare, faptele fiind comise, desigur, prin intermediul persoanelor care acționează în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
Instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, la sediul intimatului, dat fiind faptul că utilizatorul autovehiculului nu a fost identificat la momentul constatării faptei iar petenta, în proprietatea căreia s-a stabilit că se află autoturismul cu nr. de înmatriculare_, nici nu a furnizat ulterior datele de identificare ale acestuia. Persoana contravenientului a fost așadar identificată și stabilită în urma verificărilor efectuate în baza de date în care petenta figurează în calitate de proprietar al autoturismului, pe baza prezumției potrivit căreia există identitate între persoana proprietarului bunului și cea a utilizatorului care se face vinovat de săvârșirea faptei.
În ceea ce privește natura juridică a acestei prezumții de responsabilitate instituite în sarcina proprietarului, instanța apreciază că ea nu poate fi decât una relativă, iar nu absolută, în sensul că proprietarul autoturismului nu poate fi prezumat în mod automat și în orice circumstanțe ca fiind și utilizatorul său, respectiv persoana care se face vinovată de săvârșirea contravenției, ci acestuia trebuie să i se confere posibilitatea efectivă de a indica dacă el sau o altă persoană a utilizat autovehiculul, făcându-se răspunzător de comiterea faptei.
Sub acest aspect, intimatul susține că petentei i-a fost trimisă adresa nr._/486/16.10.2012 prin care i s-a solicitat să comunice utilizatorul pentru autoturismul depistat că staționa fără tichet sau abonament de parcare valabil, dar aceasta nu a dat curs solicitării. Cu toate acestea, deși la dosar a fost depusă respectiva adresă, instanța constată că intimatul nu poate furniza nicio dovadă care să ateste că aceasta a fost și comunicată efectiv petentei. În acest sens, după cum arată chiar intimatul ,,doar începând cu data de 01.10.2013 adresele de comunicare a utilizatorului au fost expediate prin poștă cu confirmare de primire, motiv pentru care suntem în imposibilitatea de a comunica la dosarul cauzei avizul de primire aferent.” (f. 10)
În aceste împrejurări, în mod evident nu se poate stabili dacă adresa respectivă a fost sau nu comunicată petentei, dubiu care îi profită acesteia, lipsa dovezii de comunicare echivalând pe tărâm probator cu însăși lipsa comunicării. D. urmare, sancționarea petentei în temeiul calității sale de proprietar și al prezumției de responsabilitate apare ca fiind nelegală, atâta timp cât rezultă că a fost privată de posibilitatea concretă de a indica persoana celui care a utilizat autoturismul și care se face vinovată de comiterea faptei, răspunderea contravențională, la fel ca și cea penală, fiind una de natură personală.
Pentru ca petenta să poată fi trasă la răspundere contravențională este necesară existența unui comportament ilicit care să aparțină acesteia, iar în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține, este exclusă răspunderea sa.
Chiar dacă agentul constatator a dat eficiență, în lipsa identificării conducătorului auto, prezumției de responsabilitate a proprietarului autoturismului, după cum s-a arătat, aceasta nu ar putea fi decât una relativă. Dacă persoanei sancționate nu i se permite să probeze faptul că nu ea a comis actul incriminat, ar însemna ca, de multe ori, să răspundă pentru o faptă pe care a comis-o altcineva, atribuindu-se de fiecare dată proprietarului calitatea de garant față de faptele comise de cel care devine detentor al bunului. Or, față de lipsa dovezii de comunicare a înștiințării prin care petentei i s-ar fi cerut să comunice datele de identificare ale utilizatorului, rezultă că acesteia nici nu i s-a asigurat posibilitatea de a da curs acestei solicitări, prezumția calității sale de contravenient dobândind un caracter absolut, de natură a-i produce o vătămare care, indubitabil, nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Pentru considerentele expuse mai sus, plângerea contravențională apare ca fiind întemeiată, astfel că instanța va dispune anularea procesului-verbal nr._ din data de 26.11.2012, contestat de către petentă. Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, dovada existenței și a întinderii acestora nefiind făcută de către petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. A. A. S.R.L., nr. O.R.C. J_, CUI_, cu sediul în București, sector 4, ., nr. 19, ., având sediul procesual ales în C.-N., .. 42, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală, CUI_, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Dispune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 26.11.2012 întocmit de către intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.05.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
15.07.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5162/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5167/2015.... → |
|---|
