Plângere contravenţională. Sentința nr. 5461/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5461/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 5461/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5461/2015
Ședința publică de la 29.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent D. R. O. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 republicată), instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 3 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, apreciază durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.
În temeiul cu art. 255, art. 260, art. 265 C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 11.02.2015 (filele 1-2), petentul D. R.-O. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul arată, în esență, că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că nu este menționat locul săvârșirii contravenției, că este ilizibil numărul de înmatriculare al autoturismului, că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. S-a mai învederat că deținea în fapt actele de identificare personală și ale mașinii, motiv pentru care fapta nu există.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 194 C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 4-5).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (fila 3).
La data de 09.03.2015, intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură întâmpinare (fila 11), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 alin. (3) și art. 315 alin. (1) C. proc.civ., OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (fila 12).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 27.01.2015 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.01.2015, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 585 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 101 alin. (1) punctul 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 27.01.2015, în jurul orei 17.05, a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, pe .-N., fără a avea asupra sa documentele personale și cele ale autoturismului.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din prisma legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul a invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) teza I din OG nr. 2/2001, constând în faptul că nu i s-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului, instanța reține că neîndeplinirea art. 16 alin. (7) OG nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petentul nu făcut dovada unei vătămări suferită.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că motivul de nulitate invocat este vădit nefondat.
Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001, instanța reține că precizarea în cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privitoare la data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…) este obligatorie.
Astfel, față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, coroborate cu cele ale art. 175 și art. 176 C.proc.civ., instanța reține că neindicarea mențiunilor privitoare la locul săvârșirii atrage o nulitate virtuală și relativă a procesului verbal.
Cu toate acestea, instanța reține că s-a indicat locul săvârșirii contravenției, respectiv .-N..
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat acest motiv de nulitate.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, sens în care nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Față de aceste aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. R.-O., cu domiciliul în Cluj-N., ., județul Cluj, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.01.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.01.2015.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare pentru plângerea contravențională.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELIOANA M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./2 ex./17.06.2015
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 5455/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5219/2015.... → |
|---|
