Plângere contravenţională. Sentința nr. 5624/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5624/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 5624/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5624/2015

Ședința publică din 4.06.2015

Completul constituit din:

JUDECĂTOR: I. - C. V. C.

GREFIER: D. S.

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul F. A. R., în contradictoriu cu intimatul C. SA -C..

La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,

Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă, raportat la art.32 al.2 din OG nr.2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța respinge excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimat prin întâmpinare, întrucât intimatul nu a făcut dovada comunicării procesului verbal de contravenție prin poștă cu aviz de primire, iar potrivit Deciziei RIL 10/2013 modalitatea comunicării prin afișare este subsidiară comunicării prin poștă cu confirmare de primire. Prin urmare în speță nu s-a făcut dovada comunicării legale a procesului verbal de contravenție și nu se poate aprecia că termenul prev. de art. 31 din OG 2/2001 s-a împlinit.

În temeiul art. 258 alin.1 C.proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 27.02.2015 petentul F. A. R. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012, întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. C., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator. În plus, procesul verbal de contravenție a fost întocmit la cca 5 luni de la data săvârșirii presupusei contravenții și a fost comunicat abia în anul 2015, la cca 3 ani de la data întocmirii procesului verbal, prin urmare în speță executarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a prescris.

În drept, s-a invocat OG 2/2001, OG 15/2002, C.p.c..

În susținerea cererii sale, petentul a depus, în copie, înscrisuri: proces verbal de contravenție (f. 7), dovezi . petent (f. 9), chitanța cheltuieli (f. 10).

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare și a invocat excepția tardivității, solicitând respingerea plângerii ca tardiv formulată deoarece procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în anul 2012, iar plângerea a fost formulată abia în anul 2015, prin urmare nu s-a respectata termenul prev de art. 31 din OG 2/2001.

Pe fond, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată deoarece procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002, coroborată cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. A arătat intimata că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control al Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor. A mai susținut intimata că din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea 455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. 2/2001 reiese că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSING S.A. În plus, DRIL 6/2015 nu este un act normativ și nu este aplicabilă în cauză. Petenta a interpretat greșit dispozițiile OG2/2001, fiind evident că în speță nu a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.

Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită reducerea.

Intimatul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri: certificat calificat (f. 22), planșa foto (f. 23-24), dovezi .>

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare în care a reluat și dezvoltat cele arătate în plângerea contravențională, subliniind că procesul verbal nu i-a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012 petentul F. A. R. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 8 alin (1) din OG nr. 15/2002. În sarcina sa s-a reținut faptul că la data de 31.01.2012, a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Mărăcineni din Jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.

În drept, instanța constată că prin Decizia nr. 6/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.

Conform art. 517 C.p.c., (1) Asupra cererii, completul Înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță prin decizie. (2) Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. (3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare și se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În speță, instanța constată că procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.01.2012 nu conține nici o semnătură olografă, prin urmare, față de dispozițiile Deciziei 6/2015 pronunțată în RIL de ÎCCJ, instanța constată că procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.01.2012 este lovit de nulitate absolută.

În aceste condiții, instanța nu va mai analiza celelalte critici formulate cu privire la procesul verbal de contravenție atacat, o atare analiză fiind inutilă.

Nu pot fi reținute susținerile intimatului cu privire la efectele deciziilor pronunțate în recurs în interesul legii. Astfel, fără îndoială că recursul în interesul legii nu este un act normativ. Totuși, față de dispozițiile exprese ale art. 517 C.p.c. redate mai sus este evident că respectarea deciziei date de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie atât pentru părți cât și pentru instanță deopotrivă. Aplicând DRIL nu se încalcă principiul potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui și nici principiul neretoactivității legii întrucât prin admiterea unui recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție nu face altceva decât să confirme una dintre orientările deja existente în practica instanțelor judecătorești.

Pentru aceste motive instanța urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal.

Potrivit art. 453 C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 451 C.proc.civ, (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3). (4) Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Având în vedere soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei și dovezile cu privire la cheltuielile efectuate de părți pe parcursul judecării cauzei, instanța va obliga intimatul să plătească petentului suma de 170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Analizând cheltuielile efectuate de către petent instanța constată că nu se impune reducerea onorariului avocațial, întrucât acesta nu poate fi considerat ca fiind nejustificat în raport cu complexitate cauzei și munca depusă de către avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul F. A. R., cu domiciliul în mun Cluj N., ., .. 6, jud. Cluj, cu domiciliul ales în Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 21, ., în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, sector 6, .. 401A.

Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 31.01.2012.

Obligă intimatul să plătească petentului suma de 170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04.06.2015.

JUDECĂTOR, GREFIER,

V. C. I. C. D. S. Red. ICCV/4ex./03.07.2015

Dosar nr._

HOT.

04.06.2015

Admite plângerea contravențională formulată de petentul F. A. R. în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.