Plângere contravenţională. Sentința nr. 5850/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5850/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 18817/211/2012*
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 5850/2015
Ședința publica din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
GREFIER: B. G.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe petentul C. R. IOIAN și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravetionala REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta invedereaza ca mersul dezbaterilor a fost consemnat in incheierea de amanare a pronunțării din data de 03.06.2015, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand, apreciind ca are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai-sus, petentul C. R. IOIAN, în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE P. CLUJ, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal . nr._/24.07.2012
In motivare, petentul a arătat că nu a savarsit fapta contraventionala imputata, ci, la data indicata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie, s-a conformat in totalitate regulilor de circulatie pe drumurile publice si a a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului electric.
În drept, OG 2/2001, OUG 195/2002.
Cererea a fost legal timbrată .
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate și menținerea, ca temeinic și legal întocmit, a procesului-verbal de contravenție contestat (f. 16-17).
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei si a incuviintat pentru petent proba testimoniala, constand in audierea martorilor C. F. (f.9) și C. V. F. (f.10), declarațiile acestora fiind consemnate in scris si atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal . nr._/24.07.2012 intocmit de IPJ Cluj, petentul a fost sanctionat cu amenda în cuantum total de 280 lei, aplicandu-i-se si sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca, in data de 24.07.2012, ora 23:18 petentul nu a respectat semnificația semaforului electric, pătrunzând in intersecție pe culoare roșu a semaforului.
Petentul-contravenient a contestat temeinicia procesului-verbal de contravenție, argumentând că, la data săvârșii pretinsei fapte contravenționale, s-a conformat in totalitate regulilor de circulatie.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de C.p. civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța, procedând, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, din examinarea procesului-verbal de contravenție, se impune concluzia că acesta a fost întocmit de agentul constatator în prezenta petentului, fiind insusit de petent prin semnatura, cu obiectiuni (fila 6).
Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța retine urmatoarele:
Un proces-verbal de constatare a contravenției, în situația în care a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite în acest sens de actul normativ care-l reglementează, se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, în sensul că cele reținute în conținutul acestuia referitor la fapta ilicită comisă sunt cele corespunzătoare adevărului.
Această prezumție este una relativă, deoarece spre deosebire de actele autentice comune, care se bucură de o prezumție de veridicitate în principiu absolută (dovada faptului că cele cuprinse în conținutul acestuia nu sunt conforme cu adevărul, neputându-se face altfel decât prin efectuarea procedurii înscrierii în fals), procesul-verbal de constatare a contavenției se bucură de o prezumție de veridicitate relativă, dovada faptului că cele cuprinse în conținutul acesteia nu sunt conforme adevărului putând fi făcute prin orice mijloace de probă.
Prin urmare, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanța reușește să dovedească faptul că situația reținuta în conținutul procesului-verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite acțiunea și va anula procesul-verbal.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces-verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze în primul rand faptul dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt decât cea reținută în conținutul procesului-verbal și, în al treilea rand, dacă această stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului-verbal.
Astfel, în primul rand, instanța constată faptul că petentul a solicitat instanței ca aceasta, să-i încuviințeze probe în vederea dovedirii existenței în speță a unei stări de fapt contrare cu cele reținute prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză.
În al doilea rand, instanța va constata faptul că, din coroborarea celor arătate de petent în conținutul plângerii cu cele declarate de martorii C. F. (f.9) și C. V. F. (f.10) rezultă o stare de fapt contrară celor reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, coroborând cele declarate de martorii oculari ai evenimentelor petrecute cu cele arătate de petent în cuprinsul plângerii rezultă că acesta din urmă, în data de 24.07.2012, a condus auto pe . la intersecția cu . pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului electric (f. 9,10).
Astfel, martorii audiați au confirmat cele susținute de către petent în plângerea formulată, precum și cele înscrise la rubrica mențiuni din procesul verbal, elemente ce sunt de natură a forma convingerea instanței că petentul nu și-a pregătit o apărare ulterior momentului constatării contravenției ci chiar la momentul încheierii procesului verbal acesta a arătat că nu a săvârșit fapta reținută.
Prin urmare, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG 195/2002 rezultă că lipsește un element esențial în ceea ce privește comiterea faptei și în lipsa căruia nu se poate susține existența unei contravenții, și anume traversarea intersecției pe culoarea roșie a semaforului electric.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză, petentul dovedind faptul că trecerea sa în intersecție s-a realizat în momentul în care semaforul indica culoarea verde, a reușit nu numai să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, ci a dovedit și lipsa unui element esențial pentru întrunirea tuturor condițiilor laturii obiective a contravenției.
Văzând dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului nu întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul nu a manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile de circulatie.
În consecință, instanța apreciind ca fiind justificate susținerile petentului așa cum acestea au fost prezentate în conținutul plângerii, va constata că procesul-verbal de constatare a contravenției nu prezintă o situația reală, fiind astfel neintemeiată, fapt ce va avea ca și efect admiterea plângerii formulate de petent și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Vazand si dispozitiile art. 274 C.proc.civ., instanta constata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, motiv pentru care va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul C. R. I., cu domiciliul în BISTRITA, .. 5 în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, cu sediul în CLUJ-N., .
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat . nr._/24.07.2012, încheiat de către intimat.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei și înlătură celelalte dispoziții ale acestuia
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER
F. R. B. G.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6557/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6604/2015.... → |
|---|
