Plângere contravenţională. Sentința nr. 5988/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5988/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 3714/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5988/2015
Ședința publică de la 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent M. Y. SRL și pe intimat M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA - SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 3 C.proc.civ. coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că s-a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale de către intimat.
Instanța respinge ca neîntemeiată excepția invocată.
În temeiul cu art. 255 și art. 260 C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 alin. (1) C.proc.civ.
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 02.03.2015, petenta M. Y. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2015, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta arată că procesul verbal nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege cu privire la sediul contravenientei, că nu cuprinde descrierea tuturor împrejurărilor de fapt care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, că nu cuprinde datele de identificare ale reprezentantului legal al societății, că fapta sancționată nu prezintă pericol social.
Plângerea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 9-12).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 81).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 17.04.2015, întâmpinare (filele 16-22), prin care a invocat excepția tardivității plângerii, iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentă ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri (filele 23-37).
La data de 08.05.2015, s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 35-36), prin care s-a solicitat respingerea excepției tardivității ca neîntemeiată și admiterea plângerii.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (fila 37).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 NCPC, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Termenele se socotesc pe zile libere, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., iar potrivit art. 184 alin. (1) C.proc.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării.
Față de data depunerii recomandată a plângerii reconvenționale la poștă (27.02.2015 – fila 3 verso) și de data comunicării procesului verbal – 12.02.2015 (fila 24), instanța reține că plângerea a fost formulată cu respectarea termenului legal de decădere de 15 zile.
În consecință, instanța va respinge excepția tardivității ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul plângerii contravenționale:
La data de 11.02.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul MUNICIPIULUI C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ SERVICIUL CONTROL URBANISM ȘI DISCIPLINA ÎN CONSTRUCȚII procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2015 (filele 9-10), prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că odată cu ocazia efectuării controlului din data de 14.01.2015, ora 10.45, s-a constatat că petenta a amplasat pe terenul situat în C.-N., ., județul C., un panou publicitar cu dimensiunile de circa 4,0 m x 3,0 m, fără a deține autorizație de construire în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în lipsa contravenientei, la data de 11.02.2015.
La rubrica martorilor, s-a reținut că „persoanele prezente refuză implicarea”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre acestea.
Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001, instanța reține că precizarea în cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privitoare la data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…) este obligatorie.
Astfel, față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, instanța reține că lipsa mențiunilor prevăzute sau indicarea greșită a acestor mențiuni (care echivalează cu lipsa lor) atrage o nulitate virtuală și relativă a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petentă trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Analizând conținutul procesului verbal criticat de la filele 9-10, instanța apreciază că s-a făcut o descriere suficientă a contravenției reținută în sarcina petentei.
Ceea ce prezintă relevanță sub acest aspect este posibilitatea instanței ca pe baza stării de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal să se poate realiza un control asupra modului de încadrare în drept a acesteia și asupra modalității de stabilire și aplicare a sancțiunii raportat la starea de fapt încadrată juridic. Mai mult decât atât, relevant în cadrul prezentei proceduri este stabilirea tipicității faptei reținută în sarcina contravenientei, care se realizează tocmai prin raportarea stării de fapt consemnată la textul legal, temeiul juridic al contravenției.
Nu se poate imputa intimatei că nu a înțeles să folosească o altă descriere decât cea făcută prin însăși actul sancționator.
Chiar dacă s-ar considera că aceste dispoziții legale au fost încălcate, instanța apreciază că din ansamblul probator de la dosar nu reiese dovada unei vătămări suferită de către petentă prin lipsa unei descrieri detaliate a contravenției reținută în sarcina sa.
Mai mult, dacă s-ar admite că petenta ar fi făcut dovada unei vătămări, instanța apreciază că sancțiunea nulității ar fi putut fi acoperită în cadrul acestei proceduri.
În consecință, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește criticile referitoare la mențiunile privind la sediul contravenientei și datele de identificare ale reprezentantului legal al societății, instanța apreciază că și acestea se circumscriu aceleiași sancțiuni a nulității relative în temeiul art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 și vor fi înlăturate pentru aceleași considerente.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 de lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, iar sancțiunea avertismentului nu poate fi aplicată, conform dispozițiilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991..
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității plângerii contravenționale invocată de către intimată prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta M. Y. SRL, cu sediul în C.-N., .-32, județul C., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., ., județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.02.2015.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul C. – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELIOANA M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./2 ex./30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6566/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6468/2015. Judecătoria... → |
|---|
