Plângere contravenţională. Sentința nr. 6079/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6079/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 6079/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6079/2015
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul C. H.-P. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, intervenientul forțat M. C. M., societățile de asigurare ASIGURARE REASIGURARE A. S.A. și E. S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09.06.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16.06.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 23.12.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul C. H.-P. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.12.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, acesta nu este de acord cu cele consemnate în procesul verbal, deoarece autoturismul cu nr. de înmatriculare_ se afla staționată pe refugiul auto care se afla în continuarea stației de călători al CTP de pe . limita benzii de demarcare cu prima bandă de circulație.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petentul a depus copie a procesului verbal contestat (f. 3).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 1).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, a depus la data de 26.01.2015, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007, iar întocmirea procesului verbal a avut la bază declarațiile părților implicate, agentul constatator nefiind obligat să se prezinte la locul accidentului.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune a anexat copii după următoarele înscrisuri: declarațiile conducătorilor auto (f. 15, 16), anexă autorizație (f. 17).
Intervenientul forțat, legal citat, nu a depus întâmpinare, însă prezent în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 14.04.2015, acesta a arătat că, petentul intenționând să iasă din parcare nu a semnalizat și astfel l-a acroșat.
Societățile de asigurare, deși legal citate, conform art. 119 O.U.G. nr. 195/2002, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
La data de 14.04.2015, petentul a depus note de ședință prin care a solicitat în subsidiar înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Totodată, acesta a mai arătat că, în speță au fost încălcate dispozițiile art. 16 O.G. nr. 2/2001 și agentul constatator a comis grave erori în privința numelui de familie a petentului și nr. de . locuiește.
Conform petentului, stare de fapt din procesul verbal de contravenție nu este verosimilă, deoarece, autobusul a făcut o manevră ușor dreapta și l-a acroșat, iar avariile produse au fost portieră stânga față și aripă stânga.
Petentul a mai invocat prezumția de nevinovăție și rolul activ al judecătorului, solicitând înregistrarea video.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 11.12.2014 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în baza declarațiilor conducătorilor auto și a avariilor autoturismelor că, în data de 08.12.2014, ora 07:40 a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe . Cluj-N., iar la punerea în mișcare de pe loc nu a acordat prioritate de trecere autobuzului cu nr. de înmatriculare_, care circula pe banda nr. 1, intrând în coliziune cu acesta din urmă.
Petentul a semnat cu obiecțiuni procesul verbal.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, în privința descrierii faptei contravenționale, instanța consideră nefondate susținerile petentului, de vreme ce, agentul constatator a redat în mod complet toate elementele laturii obiective, respectiv a descris modul de producere al accidentului, indicând și culpa petentului în producerea accidentului, precum și locul și data producerii faptei, în mod suficient și de natură a permite instanței să-și formeze convingerea asupra tuturor circumstanțelor producerii evenimentului rutier.
Sub aspectul datelor personale ale petentului și a adresei de domiciliu al acestuia, instanța apreciază că, lipsa menționării ocupației și a locului de muncă, precum și erorile privind numele de familie și apartamentul la care locuiește petentul, nu atrag în speță nulitatea procesul verbal de contravenție, atâta timp cât, nu există niciun dubiu cu privire la identitatea petentului, ce poate fi stabilită în mod cert raportat la indicarea corectă a C.N.P-ului acestuia, fiind înlăturată orice fel de vătămare adusă petentului, vătămare care dealtfel nu a fost motivată de către petent.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că, deși petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia celor reținute de agentul constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Dimpotrivă, în cauză, cel care a dat dovadă de subiectivitate este tocmai petentul, care nu a indicat în motivele plângerii și în declarația dată la data de 08.12.2014 (f. 15), faptul că intervenientul forțat ar fi efectuat o manevră ușor dreapta și nici în desenul accidentului efectuat de petent cu ocazia declarației date în fața agentului constatator și aflat la fila 15 verso din dosar nu rezultă că intervenientul forțat ar fi efectuat o manevră ușor dreapta. Astfel, abia în notele de ședință depus de petent la data de 14.04.2015 (f. 131) au fost făcute aceste afirmații, afirmații însă nesusținute de nicio probă în acest sens, nici măcar de avariile autovehiculelor implicate, fiindcă neacordarea de prioritate de către petent rezultă din aceea că, avariile produse la autovehiculul său sunt tocmai situate și la colțul stâng al autoturismului său, ce a prezentat avarii la bară față, aripă față stânga indicând colțul autoturismului petentului.
Instanța subliniază faptul că, părții îi revine în principal sarcina de a-și proba susținerile conform art. 10 C.pr.civ., și apoi intervine și rolul activ al judecătorului, motiv pentru care, trebuie subliniat faptul că, petentul avea posibilitatea de a solicita de la bun început înregistrarea video a faptei, chiar de la data producerii accidentului, tocmai pentru a fi stocate aceste imagini.
Instanța consideră că din avariile produse autoturismului petentului reiese că acesta nu s-ar fi putut afla doar la limita de demarcație între prima bandă și refugiu, ci poziționarea avariilor indică că petentul a depășit această limită de demarcație, conform desenului efectuat de intervenientul forțat cu ocazia declarației date în fața agentului constatator (f. 16 verso), desen ce ilustrează o dinamică a accidentului ce se coroborează cu avariile efectiv produse, și în contradicție totală cu cele arătate de intervenient în declarația sa.
Astfel că, în contextul în care, la dosar nu există niciun indiciu care să permită instanței să dea eficiență susținerilor petentului, în cauză a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic, culpa în producerea accidentului revenindu-i petentului.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, de 540 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, ținând seama și de faptul că, petentul nu se află la prima abatere contravențională de acest gen, conform istoricului contravențional (f. f. 13 verso). Același considerente fiind valabile și în privința sancțiunilor complementare aplicate petentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul C. H.-P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.12.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C. H.-P. cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, intervenientul forțat M. C. M. cu domiciliul în Cluj-N., .. F, ., jud. Cluj, societățile de asigurare ASIGURARE REASIGURARE A. S.A. cu sediul în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 7, .. Birou 1A și E. S.A. cu sediul în Voluntari, .. 10, Clădirea O23, . consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 11.12.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Fiind în C.O. semnează Președintele instanței Fiind în C.O semnează Grefier Șef
Red.Dact./S.B.T./C.O./7 ex./20.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6062/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6056/2015.... → |
|---|
