Plângere contravenţională. Sentința nr. 6259/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6259/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 935/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6259/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G. C.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. C. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2014.
Instanța constată că cererea s-a luat în examinare în ședința camerei de consiliu din data de 12.06.2015, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 19.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul C. C. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.12.2014 și restituirea sumei de 90 lei achitată în temeiul acestuia conform chitanței MCJ_ din 13.01.2015.
În motivarea cererii, petentul arată că în data de 19.12.2014 se afla în calitate de conducător auto în standul de taxi amenajat pe .-a-vis de Piața Mărăști iar în spatele autoturismului său de taxi era oprit neregulamentar un alt autoturism. Dorind să ajungă pe primul loc al standului de taxi, a coborât din autoturism pentru a se asigura că poate efectua în condiții de siguranța manevra de mers înapoi. În timp ce se afla lângă portiera autoturismului, agentul constatator i-a solicitat documentele de identitate și l-a sancționat, în calitate de pieton, pentru că ar fi circulat pe partea carosabilă și nu pe trotuar. Arată petentul că nu era pieton ci conducător auto și nu se deplasa pe partea carosabilă, dorind doar să se asigure în vederea efectuării manevrei de mers înapoi.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind legal și temeinic încheiat.
Sub aspectul legalității, arată intimatul, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Agentul constatator a aplicat sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Susține intimatul că fapta a fost constatată de agentul de poliție prin propriile sale simțuri, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, acesta făcând dovada până la proba contrară, iar petentul, prin susținerile sale, nu face dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, motiv pentru care măsura aplicată este întemeiată.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 Cod proc. civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 270 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 19.12.2014, ora 11:06, în calitate de pieton a circulat pe partea carosabilă pe . Cluj-N. în condițiile în care această stradă este prevăzută cu trotuar amenajat.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act de autoritate publică care, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.12.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pe de altă parte, petentul nu a exhibat mijloace de probă apte să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Nici măcar petentul nu indică ce anume reprezintă și care este relevanța fotografiei depuse la dosarul cauzei (f. 6) care conține imaginea unor autoturisme pe o stradă, acest mijloc de probă neputând face dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator. În ceea ce privește chitanța de plată a sumei de 90 lei, (f. 3) aceasta face referire la procesul-verbal ._ din data de 09.12.2014, iar nu din data de 19.12.2014, motiv pentru care i s-a solicitat petentului să arate dacă este vorba despre o eroare materială iar, în caz afirmativ, să facă demersurile necesare în vederea corectării sau atestării acestei erori de către organul emitent. Cu toate acestea, petentul nu a furnizat nici un răspuns în acest sens, rațiune pentru care instanța nu poate considera că documentul de plată depus atestă achitarea amenzii în temeiul procesului-verbal contestat de către petent, chiar dacă există indicii că ar fi vorba despre o simplă eroare materială privind data procesului-verbal.
Așadar, chiar dacă petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională și plauzibilă a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor apare ca fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat și că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În acest sens, instanța constată faptul că sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, nefiind făcută dovada existenței unor elemente care să releve un grad redus de pericol social al faptei comise în concret și care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._ din data de 19.12.2014 este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată, precum și capătul de cerere privind restituirea sumei de 90 lei.
Față de dispozițiile art. 453 Cod proc. civ. și în respectarea principiului disponibilității, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul C. C. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, CUI_, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.12.2014.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind restituirea către petent a sumei de 90 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta urmând a fi depus la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
09.09.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6239/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5844/2015. Judecătoria... → |
|---|
