Plângere contravenţională. Sentința nr. 6805/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6805/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6805/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR. 6805/2015
Ședința publică din data de 03 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: A. M. F.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petenta S.C. P. S. S.R.L. și pe intimatul M. C.-N.- DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 26.06.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, 03.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. sub nr._ la data de 04 mai 2015, petenta S.C. P. S. S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. C. - N. – Direcția Poliția Locală, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.03.2015 sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În fapt, petenta a arătat, în esență, că în data de 29.12.2014, în jurul orei 10.30 – 10.40, V. D., soțul administratorului V. M.-E. și împuternicit pentru a conduce autoturismul societății, a staționat cu autoturismul având nr. de înmatriculare_ în parcarea special destinată colaboratorilor Primăriei C.-N.. A anunțat în prealabil la poarta principală staționarea acestui autoturism cât și interesul activității lui în instituție. Peste aproximativ 10 minute, revenind la autoturism, a avut o discuție cu agentul constatator A. M. care i-a comunicat ca data viitoare să fie și el înștiințat, după care a plecat, fără a preciza faptul că va fi sancționat. Nu s-a aplicat pe parbrizul mașinii vreo înștiințare. După momentul afișării procesului verbal de contravenție la sediul societății, V. D. l-a căutat pe agentul constatator și acesta a recunoscut că au avut o discuție în legătură cu parcarea autoturismului, fără a putea preciza de ce a întocmit procesul – verbal.
A invocat nelegalitatea actului constatator deoarece sancțiunea a fost aplicată în lipsa sa și a unui martor care să îl semneze, contrar dispozițiilor art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 iar sediul firmei este scris greșit.
În drept, petenta a invocat O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere, a anexat în copie procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.03.2015 (f. 3), certificat de înregistrare (f. 4), bilete de avion (f. 5-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 11.
La data de 12 mai 2015, petenta a depus actul constitutiv al societății comerciale S.C. P. S. S.R.L. (f. 12-27), contract de societate al S.C. P. S. S.R.L. (f. 28-30), certificat O.R.C. furnizare informații de bază (f. 31-32), dovadă de comunicare (f. 33), carte de identitate V. M. – E. (f. 34).
La data de 04 iunie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 40-45) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat, în esență că, în data de 29.12.2014, ora 10.30, s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ staționa voluntar și neregulamentar pe locurile de parcare rezervate Primăriei pe . imobilului cu nr. 3-7, împiedicând accesul Primăriei pe acele locuri.
A susținut că motivele invocate de petent nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională pentru fapta reținută în sarcina sa. Astfel, în ce privește lipsa martorului din procesul verbal, petenta nu a arătat în ce mod această omisiune este de natură să îi cauzeze o vătămare. A arătat că petenta nu a contestat faptul că a săvârșit contravenția ci a apreciat că actul sancționator este lovit de nulitate pentru încălcarea normelor legale instituite pentru încheierea sa.
Cu privire la nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției datorată faptului că a fost consemnat în mod greșit numărul adresei societății (34 în loc de 34A) a precizat că această împrejurare nu este de natură să conducă la anularea procesului verbal fiind vorba despre o simplă eroare materială la redactarea actului constatator al contravenției care nu a produs nici o vătămare procesuală dat fiind că se menționează suficiente date pentru identificarea petentei.
A arătat că la momentul controlului, în ciuda demersurilor agentului constatator de a identifica pe loc persoana care condus/parcat autovehiculul, s-a întocmit nota de constatare . nr._/29.12.2014, care a fost lăsată pe parbrizul autoturismului depistat că staționa neregulamentar. Persoana care a condus autovehiculul avea posibilitatea de a se prezenta la sediul său cu nota de constatare, în vederea întocmirii procesului-verbal pe numele acesteia. Întrucât nu s-a dat curs acestei invitații, iar în baza de date a Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor C. figurează ca proprietar S.C. P. S. S.R.L. prin adresa nr._/28.01.2015, s-a solicitat acesteia comunicarea datelor de identificare ale utilizatorului autovehiculului la momentul săvârșirii faptei. Adresa a fost comunicată prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul proprietarului, fiind returnată de oficiul poștal.
În continuare, a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) din HCL nr. 61/2014, proprietarul/utilizatorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica poliției Locale, în termen de 15 zile de la solicitare datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus iar conform alin. 2 necomunicarea în termenul solicitat sau comunicarea incompletă a datelor de identitate ale conducătorului vehiculului constituie contravenție.
În urma necomunicării unui răspuns a fost încheiat procesul verbal contestat pe numele proprietarului, în speță societatea petentă S.C. P. S. S.R.L., în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
A învederat că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie întrucât cuprinse constatări personale ale agentului constatator. Prin urmare, sarcina probei incumbă petentului astfel cum prevede art. 249 C. pr.civ.
Pe de altă parte, fotografiile realizate la fața locului dovedesc faptul că autoturismul a staționat neregulamentar pe locurile de parcare rezervate Primăriei, împiedicându-i accesul pe acele locuri.
În ce privește sancțiunea aplicată, s-a respectat principiului proporționalității între fapta săvârșită și consecințele comiterii ei astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și planșe fotografice realizate la momentul controlului.
A anexat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, nota de constatare . nr._/29.12.2014 (f. 46), procesul verbal se constatare a contravenției . nr._ (f. 47), dovadă de comunicare (f. 48), proces verbal de îndeplinire a procedurii de afișare din data de 21.04.2015 (f. 49-50), adresa nr._/486/28.01.2015 (f. 51), borderou predare nr._/28.01.2015 (f. 52-55), dovadă de comunicare (f. 57), planșă foto (f. 58).
La data de 18 iunie 2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 64-66) prin care a arătat că agentul constatator a fost de față și a vorbit cu soțul administratorului spunându-i să nu se mai întâmple, că altă dată îl va sancționa. A precizat că vătămarea suferită constă în faptul că putea fi aplicată o sancțiune mai blândă, cea a avertismentului. Sediul societății petente se află la o distanță de aproximativ 70 față de nr. 34. A contestat afișarea înștiințării pe parbrizul mașinii arătând că acest aspect reiese și din planșa foto depusă de intimat. A susținut că scrisoarea recomandată a fost trimisă la nr. 34 iar nu la nr. 34A, cu rea-credință. Nu avea cum să comunice în 15 zile datele utilizatorului autovehiculului întrucât nu a primit înștiințarea. Autoturismul nu a împiedicat accesul altora pe locurile de parcare, fiind libere și cel din dreapta și cel din stânga. Nu s-a respectat principiul proporționalității sancțiunii, fiind aplicată cu rea intenție. Fiind plecați din țară, nu au putut achita amenda în 48 h.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei și din oficiu, proba testimonială a martorului V. D., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal de la fila 75.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.03.2015 (f. 3), petenta S.C. P. S. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 200 de lei conform art. 3 lit. a) din HCL nr. 61/2014 pentru aceea că în data de 29.12.2013, ora 10.30, pe domeniul public din C.-N., .-7, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ staționa voluntar și neregulamentar pe locurile de parcare rezervate primăriei, pe .-7, împiedicând accesul autoturismelor primăriei pe acelea locuri, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din același act administrativ normativ.
În cuprinsul procesului-verbal contestat, se regăsesc mențiunile că petenta nu a fost de față la încheierea lui, fiind întocmit la sediul Poliției locale după identificarea proprietarului autovehiculului în baza de date.
La rubrica sediul contravenientului, agentul constatator a menționat loc. J., jud. C., ., nr. 34.
Intimatul a comunicat petentei procesul verbal de contravenție prin poștă având confirmare de primire la adresa din loc. J., (J. de Sus), . (f. 48). Dovada de comunicare poartă mențiunea motivului nepredării „expirat termen de păstrare”.
La data de 21.04.2015 (f. 49-50), potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurii de afișare (f.49), actul constatator a fost afișat pe ușa principală a imobilului cu nr. administrativ 34 din loc. J. de Sus, jud. C..
Din certificatul de înregistrare la O.R.C. (f. 4), actul constitutiv al societății (f. 12-27), contractul de societate (f. 28-30) coroborate cu certificatul de furnizare informații de bază (f. 31-32), rezultă că S.C. P. S. S.R.L. își are sediul, începând cu data de 10.07.2008 pe o durată nelimitată, în loc. J. de Sus, ., jud. C..
Potrivit notei de constatare . nr._/29.12.2015 (f. 46), intimatul a informat conducătorul auto cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) și art. 3 din HCL nr. 61/2014 referitoare la ocuparea abuzivă a locurilor de parcare aflate în administrarea primăriei (cu abonament, contract de închiriere, rezervate, cu destinație specială, etc.) de către o altă persoană decât titularul locului de parcare, faptă sancționată cu amendă de 200 la 400 lei. Agentul constatator a menționat faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ staționa la data de 29.12.2014, ora 10.30 în curtea primăriei pe .-7 fiind realizată și o fotografie care surprinde acest aspect.
Totodată, nota de constatare cuprinde invitația organului constatator adresată conducătorului auto de a se prezenta la ora 14.00 la sediul Direcției Generale Poliția Locală, .-7, ora 29, fără a preciza data.
Prin adresa nr._/486/28.01.2015, comunicată la sediul petentei din loc. J. de Sus nr. 34A, jud. C., la data de 29.01.2015 și returnată intimatului din cauza expirării termenului de păstrare la data de 09.02.2015 (f. 50-57), intimatul a solicitat acesteia să îi comunice în cel mai scurt timp posibil (max. 15 zile) datele de identitate ale utilizatorului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, proprietatea sa, care a săvârșit o contravenție la data de 29.12.2014, ora 10.30, în mun. C.-N., în curtea Primăriei, precizând și că datele sunt necesare în vederea întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției. De asemenea, i-a pus în vedere faptul că necomunicarea de către proprietarul/utilizatorul autovehiculului a datelor solicitate, ori comunicarea incompletă a acestora, constituie contravenție, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din HCL nr. 61/2014 și sancționată la art. 3 lit. c) cu amendă de la 400-800 lei.
Planșa fotografică depusă la dosarul cauzei de intimat (f. 58) ilustrează autoturismul marca RENAULT MEGANE cu nr. de înmatriculare_ în staționare pe un loc de parcare în dreptul indicatorului „P Rezervat autovehicule Primărie” în data de 29.12.2014 ora 10.23.
Din declarația martorului V. D., audiat în mod nemijlocit în ședința publică din data de 26 iunie 2015 (f. 75), instanța reține că în data de 29 decembrie 2014, în jurul orei 10 dimineața, s-a deplasat la sediul primăriei C.-N. cu autovehiculul aparținând societății petente dar pe care îl folosește în scop personal, pentru a lăsa niște acte, în propriul interes, la Serviciul Parcări. A staționat mașina în parcarea amenajată în curtea instituției, cerând în prealabil permisiunea unui lucrător al primăriei. Când a revenit la mașină, agentul constatator A. M. i-a atras atenția că nu avea voie să parcheze pe acel loc și că data viitoare va fi sancționat.
În drept, potrivit art. (1) din O.G. nr. 2/2001, Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Astfel cum prevede art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene prevăzute la art. 1 se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului.
Conform art. 1 alin. (1) lit. c) din HCL nr. 61/2014, Constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N. în alte locuri decât cele amenajate în acest scop, după cum urmează: ocuparea abuzivă a locurilor de parcare aflate în administrarea primăriei (cu abonament, contract de închiriere, rezervate, cu destinație specială etc.) de către o altă persoană decât titularul locului de parcare care se sancționează în temeiul art. 3 lit. a) cu amendă de la 200 – 400 lei.
Potrivit art. 2 alin. (2) din HCL nr. 61/2014 Proprietarul/utilizatorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica Poliției locale, în termen de 15 zile de la solicitare, datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus iar potrivit alin. (2) Necomunicarea în termenul solicitat sau comunicarea incompletă a datelor de identitate ale conducătorului vehiculului/autovehiculului constituie contravenție care se sancționează în temeiul art. 3 lit. c) cu amendă de la 400 la 800 lei, în cazul persoanei juridice.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că pe de o parte, agentul constatator a indicat în mod greșit numărul administrativ din cuprinsul sediului petentei, consemnând numărul 34 în locul celui corect 34A. Acest fapt a condus la comunicarea prin poștă la o adresă greșită a procesului – verbal de contravenție. Totuși, procesul verbal a fost comunicat petentei prin afișare la data de 21.04.2015. Prin urmare, instanța consideră că indicarea greșită a unui număr administrativ nu constituie o cauză de nulitate absolută întrucât agentul constatator a menționat localitatea și județul unde se regăsește sediul petentei iar acesta a luat cunoștință de existența și conținutul procesului verbal ca urmare a afișării. Prin urmare această critică este neîntemeiată.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În speță, instanța constată că petenta a invocat aspectul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, ulterior constatării presupusei fapte.
Instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal la data de 26.03.2015 în timp ce data consemnată ca fiind a săvârșirii presupusei fapte a fost cea din 29.12.2014. Totodată, agentul constatator a menționat aspectul că actul a fost întocmit în lipsa petentei, fiindu-i ulterior comunicat prin afișare la sediu.
În consecință, instanța apreciază că încheierea procesului verbal în lipsă nu a cauzat petentei o vătămare procesuală care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia întrucât legea nu impune ca cele două momente (al constatării săvârșirii și al întocmirii actului) să coincidă atâta vreme cât respectă exigența comunicării către petent în vederea luării la cunoștință a acuzației reținute în sarcina sa.
Dreptul la apărare este asigurat prin formularea de obiecțiuni inclusiv prin introducerea plângerii contravenționale în al cărei cadru petenta poate expune motivele de nelegalitate și netemeinice pe care le-ar fi învederat pe calea obiecțiunilor și asupra cărora se va pronunța instanța de judecată.
Așadar, încheierea procesului verbal în lipsa petentei și a unui martor asistent nu constituie per se o vătămare procesuală ci numai în măsura în care dreptul la apărare i-ar fi încălcat în esența sa, prin privarea de posibilitatea de a-l critica. Or, contravenientul are la dispoziție calea plângerii pentru a contesta sub toate aspectele procesul verbal de contravenție.
În consecință, această critică este neîntemeiată.
Instanța observă că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul constatator a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) din HCL nr. 61/2014.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (HCL nr. 61/2014 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunea contravențională aplicabilă (amenda) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petenta a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, instanța constată că petenta a fost sancționată pentru fapta de ocupare abuzivă a unui loc de parcare rezervat primăriei prevăzută de 1 alin. (1) lit. c) din HCL nr. 61/2014. Însă, analizând apărările expuse prin întâmpinare, instanța reține că intimatul a aplicat o sancțiune petentei în calitate de proprietar al autovehiculului pentru fapta de parcare neregulamentară având în vedere că nu și-ar fi îndeplinit obligația de a comunica datele de identitate ale utilizatorului mașinii astfel cum se impune în cazul neidentificării nemijlocite a autorului faptei.
Astfel, instanța apreciază că, în măsura în care agentul constatator nu ar fi constatat în mod nemijlocit cine a săvârșit fapta contravențională de ocupare abuzivă a locului de parcare, procedând la a solicita proprietarului datele de identitate ale utilizatorului, singura faptă care ar putea fi imputată petentei ar fi neîndeplinirea obligației de comunicare a datelor solicitate, contravenție distinctă cu elemente constitutive proprii și limite ale sancțiunii amenzii diferite de cele prevăzute de dispozițiile consemnate ca fiind încălcate de petentă iar nu fapta de parcare neregulamentară.
Mai mult, astfel cum rezultă din declarația martorului V. D., pe care instanța o apreciază ca fiind sinceră pentru decelarea situației de fapt având în vedere consecințele la care se expune martorul prin susținerea că a fost persoana care a staționat cu autoturismul în discuție pe locul de parcare rezervat primăriei la data și ora menționate în procesul verbal, agentul constatator a avut ocazia de a-l identifica pe loc ca fiind conducătorul auto printr-o simplă solicitare de prezentare a actului de identitate astfel că sancționarea ulterioară a petentei pentru fapta de a ocupa abuziv locul de parcare încalcă principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale prin imputarea automată și prezumată a săvârșirii unei fapte contravenționale în considerarea aspectului că este proprietara autovehiculului.
Față de ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că deși petenta este proprietara autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ și din planșa fotografică depusă la dosarul cauzei reiese că autoturismul în discuție a fost staționat pe un loc de parcare rezervat unei anume categorii de persoane, nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa întrucât utilizatorul care a condus mașina și a ocupat locul de parcare rezervat, în data, ora și locul menționate în procesul-verbal, nu este un reprezentant al societății nici în drept și nici în fapt, ci o terță persoană care îl folosește în mod regulat în interes personal distinct de obiectul de activitate, interesul sau desfășurarea activităților principale care să ducă la realizarea obiectului social al petentei.
În considerarea celor expuse, instanța constată că actul constatator nu este legal și temeinic motiv pentru care va admite plângerea, va anula procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 25.03.2015 și va exonera petenta de la plata amenzii aplicate în cuantum de 200 lei.
În temeiul art. 453 C. pr.civ., instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. S. S.R.L., C.U.I._, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, cu sediul în loc. J. de Sus nr. 34A, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat de intimat la data de 25.03.2015.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 200 lei.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 03 Iulie 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANADRIANA M. F.
Red. L.A./ Dact. L.A.
4 ex./07.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6864/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6745/2015. Judecătoria... → |
|---|
