Plângere contravenţională. Sentința nr. 7143/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7143/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 2202/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.7143/2015
Ședința publică din 09 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. R. C.
GREFIER: C. F.
Pe rol este pronunțarea cauzei privind pe petenta S.C. M. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 02.07.2015, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 09.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 10.02.2015, sub nr._, petenta S.C. M. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal . nr._/14.01.2015, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii în sumă de 400 lei, iar în subsidiar, anularea parțială în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, se arată, în esență, că sub aspectul legalității, prin prisma contravenției reținute, petenta societate nu poate avea calitatea de contravenient, raportat la prev.art.1 alin.2 cor. cu alin.1 din HCL nr.61/2014. Ca urmare, fapta nu poate fi săvârșită decât de conducătorul auto persoană fizică care nu întotdeauna este și proprietarul autovehiculului. Așa se explică posibilitatea conferită de lege autorității locale de a solicita societății să comunice în scris datele persoanei căreia i-a încredințat autovehicului, însă o atare solicitare nu a fost trimisă.
Sub aspectul temeiniciei se arată că autovehiculul era parcat în mod legal, cu respectarea art.142 lit.n din Regulamentul aprobat prin HG nr.1391/2006 de aplicare a OUG nr.195/2002. Se susține că prevederile HCL se aplică cu titlu subsidiar.
Au fost anexate înscrisuri (f.4-7).
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând în motivare, în esență, că la momentul controlului s-a întocmit nota de constatare . nr._/27.10.2014 care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului, cu invitația ca persoana care a condus să se prezinte la sediul intimatului. Prin adresa nr._/04.12.2014 s-a solicitat comunicarea datelor de identitate ale utilizatorului autovehiculului la momentul săvârșirii faptei, adresa fiind comunicată prin poștă, cu confirmare de primire la sediul societății. Procesul verbal a fost întocmit pe numele societății întrucât aceasta nu s-a conformat și nu a comunicat datele de identitate ale persoanei implicate, fiind respectat termenul de prescripție. Se invocă prev.art.2 alin.3 din HCL nr.61/2014 și art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 în susținerea răspunderii juridice a societății pentru contravenția reținută, care este una de pericol, și nu de rezultat, nefiind relevant dacă a fost stânjenită în concret circulația pietonilor. Totodată, art.144 din Regulament stabilește posibilitatea, nu obligația administratorului drumului de a permite parcarea autoturismelor pe trotuar, or prin HCL nr.61/2014 a fost interzisă atât oprirea, cât și staționarea sau parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar, indiferent de locație. Se solicită și respingerea cererii de reindividualizare a sancțiunii amenzii în sumă de 200 lei.
Au fost anexate înscrisuri (f.18-29).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, invocând practică judiciară.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.01.2015 emis de intimat, a fost sancționată petenta cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.1 lit.a din HCL nr.61/2014, reținându-se în sarcina acesteia că la data și ora menționate mai sus (27.10.2014) autovehicului marca AUDI, cu nr. de înmatriculare_ a fost oprit voluntar neregulamentar pe trotuarul de pe . M. din C.-N. în dreptul imobilului cu nr.2.
Procesul verbal a fost încheiat în absența reprezentantului petentei.
Împotriva procesului verbal menționat, petenta a formulat în termen legal prezenta plângere.
Verificând, potrivit art.34 al.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr.2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Nu pot fi reținute susținerile petentei privind lipsa calității de contravenient a societății petente.
Potrivit prev.art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, iar potrivit art.2 alin.3 din HCL nr.61/2014, răspunderea pentru contravențiile prevăzute de prezenta hotărâre se reține în sarcina persoanelor fizice sau juridice, după caz.
Prin urmare, este legală și posibilă sancționarea petentei pentru săvârșirea contravenției reținute în procesul verbal atacat, în condițiile în care prin adresa nr._/04.12.2014 i s-a solicitat comunicarea datelor de identitate ale utilizatorului autovehiculului la momentul săvârșirii faptei și nu s-a conformat acestei solicitări.
În privința comunicării adresei menționate, instanța constată, contrar susținerilor petentei, că intimatul a făcut dovada comunicării cu confirmare de primire a adresei menționate prin serviciul de curierat Rapid Pay, existând la dosar borderou de predare și confirmare de primire cu mențiunea expirării termenului de păstrare. Nu prezintă relevanță faptul că este indicat greșit ca fiind expeditor societatea petentă, atâta timp cât este evidentă intenția de comunicare către petentă, existând pe același formular și rubricile privind confirmarea primirii și data primirii, calitatea primitorului etc. În ce privește comunicarea procesului verbal prin serviciul de curierat, instanța apreciază că au fost respectate prev.art.27 din OG nr.2/2001, fiind în prezența unei comunicări realizate prin poștă, cu aviz de primire, nefiind necesară comunicarea exclusiv prin poșta română, textul de lege permițând realizarea comunicărilor prin intermediul unui serviciu care să asigure însă aviz de primire. Totodată, nu este necesar ca pe formularul de confirmare de primire să fie menționată adresa serviciului de curierat în vederea ridicării corespondenței, acest formular fiind distinct de avizul care rămâne în cutia poștală a destinatarului, ca urmare a absenței acestuia de la domiciliu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța constată că petenta a contestat temeinicia procesului-verbal, susținând că fapta reținută a fost în mod greșit calificată ca fiind contravenție, în condițiile în care autoturismul era parcat pe trotuar în mod legal, cu respectarea prev.art.142 lit.n din Regulamentul aprobat prin HG nr.1391/2006 de aplicare a OUG nr.195/2002, prevederile HCL aplicându-se cu titlu subsidiar.
Instanța reține că potrivit disp.art.142 lit.n din Regulamentul aprobat prin HG nr.1391/2006 de aplicare a OUG nr.195/2002, “Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor;”, iar potrivit disp.art.144 alin.2 din același regulament, “(2) Administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor.”.
Ca urmare, prin art.1 alin.2 lit.a din HCL nr.61/2014, a fost interzisă atât oprirea, cât și staționarea sau parcarea autovehiculelor pe trotuar, indiferent de locație.
Fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată în disp.HCL nr.61/2014, astfel că sunt aplicabile în speță dispozițiile legale menționate, neputând fi reținute susținerile petentei privind aplicarea și luarea în considerare cu prioritate a prev.Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002.
Față de prevederile legale reținute de agentul constatator, instanța apreciază că starea de fapt descrisă corespunde realității și întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute, sens în care se va reține că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/14.01.2015 încheiat de intimat, pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. T. S.R.L., cu sediul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.
Președinte, Grefier,
D. R. C. C. F.
Red./Dact.CD/4ex./30.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 7186/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7154/2015. Judecătoria... → |
|---|
