Plângere contravenţională. Sentința nr. 7158/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7158/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 7183/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7158/2015
Ședința publică din 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ R. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.04.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2015, sub nr._, petenta R. A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.03.2015.
Petenta a arătat că contravenția prevăzută la art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990 se sancționează cu amendă minimă de 500 lei pentru contravenția săvârșită de către persoane fizice și cu amendă de minim 2.000 lei pentru contravenția săvârșită de către persoanele juridice.
A mai susținut petenta că nu este persoană juridică astfel cum reiese din dispozițiile art. 22 și 23 din OUG nr. 44/2008. Din procesul-verbal reiese că agentul constatator a încadrat contravenția la persoane juridice deși petenta este persoană fizică.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 22 și art. 23 din OUG nr. 44/2008.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de sancționare contravențională (fila 3), înștiințare de plată (fila 4), certificat de înregistrare (fila 5).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 2)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i comunicat petentei la data de 09.04.2015, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 13.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.05.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
A mai precizat intimata că sancțiunea de 2.000 lei a fost stabilită și aplicată în limitele prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990.
Împreună cu întâmpinarea au fost depuse copii de pe raportul agentului constatator (fila 12) și procesul-verbal de comunicare prin afișare. (fila 13)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 12/1990.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 28.05.2015, petenta a arătat că a fost sancționată pentru că a desfășurat activitate economică fără a deține autorizație valabilă în data de 09.03.2015. Cu toate acestea, petenta a deținut autorizație valabilă, nr._ pentru perioada 01.12._14. Înainte de a expira valabilitatea autorizației, prin cererea nr._/19.12.2014, petenta a solicitat prelungirea autorizației. Cu toate acestea, Primăria C.-N. nu a răspuns acestei cereri în termenul legal de 30 de zile.
A mai susținut petenta că, raportat la prevederile art. 6 din OUG nr. 27/2003, în lipsa oricărui răspuns al autorității, a desfășurat activitatea în mod legal începând cu data de 18.01.2014, în baza aprobării tacite a autorizației de funcționare.
Petenta a menționat faptul că nu a dobândit personalitate juridică astfel încât amenda aplicată depășește limita minimă a amenzii prevăzute de lege pentru persoanele fizice.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 201 alin. 1 N.C.pr.civ., art. 2 lit. g, art. 15, art. 22 și art. 23 OUG nr. 44/2008, art. 453 C.pr.civ.
La răspunsul la întâmpinare au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: autorizația nr. 2648/18.11.2014 (fila 23), dovada de înregistrarea a cererii de emitere a autorizației (fila 24), adresa emisă la data de 09.01.2015 de către Primăria C.-N. (fila 25) și chitanța din data de 07.04.2015. (fila 26)
La termenul de judecată din data de 19.06.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 02.07.2015, Municipiul C.-N. a depus la dosarul cauzei copii de pe înscrisurile depuse de către petentă precum și adresele emise de către Municipiul C.-N. în soluționarea cererii înregistrate sub nr._/19.12.2014. (filele 35-44)
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 09.03.2015 (fila 3), petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990.
S-a reținut că, la data de 09.03.2015, ora 12.00, petentul a fost depistat în timp ce desfășura acte de comerț stradal din autoutilitara marca Renault cu nr._, respectiv oferea spre vânzare Kurtos fără a avea avizul Primăriei C.-N..
Conform art. 1 lit. b din Legea nr. 12/1990, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 500 și 5.000 lei dacă e săvârșită de persoane fizice și între 2.000 lei și 20.000 lei dacă e săvârșită de persoane juridice „vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului-verbal, susținând doar că fapta sa nu constituie contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Cu toate acestea, raportat la probațiunea administrată în prezenta cauză, instanța constată că petenta a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a actului de sancționare contravențională.
Art. 6 alin. 1 din OG nr. 27/2003 prevede că autorizația se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații iar alineatul 2 al aceluiași text legal stipulează că dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.
Preliminar, instanța subliniază că prevederile OG nr. 27/2003 sunt incidente în cauza dedusă judecății raportat la definiția conferită noțiunii de autorizație de către art. 3 alin. 1 lit. a OG nr. 27/2003.
În conformitate cu prevederile OG nr. 27/2003, acest act normativ are drept principal scop înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri precum și responsabilizarea autorităților administrației publice în sensul respectării termenilor stabilite de lege pentru emiterea autorizațiilor.
Astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 36, petenta a solicitat, la data 19.12.2014, Municipiului C.-N. prelungirea autorizației de comercializare sucuri, înghețată și cofetăriei pe raza municipiului. La data de 16.01.2015, petentei i s-a comunicat faptul că solicitarea sa este în curs de examinare. (fila 40)
Se constată că, în ciuda faptului că petenta a depus cererea împreună cu documentația completă la data de 19.12.2014, autoritatea competentă să elibereze autorizația s-a pronunțat cu privire la cerere abia în data de 25.03.2015.
Prin urmare, la momentul efectuării controlului (09.03.2015), termenul de 30 de zile calculat de la data depunerii cererii de emitere a autorizației de funcționare (19.12.2014) era împlinit astfel încât petenta funcționa în mod legal în baza unei autorizații de funcționare emise în mod tacit.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, instanța reține că petenta a probat existența unei stări de fapt contrare cele reținute de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal. În consecință, instanța urmează să anuleze actul de sancționare contravențională ca fiind netemeinic.
Având în vedere faptul că procesul-verbal urmează să fie anulat pentru netemeinicie, instanța nu va mai analiza susținerile petentei privind greșita individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a intimatului, instanța urmează îl oblige pe acesta la plata în favoarea petentei a cheltuielilor de judecată. Petenta a probat efectuarea unor cheltuieli în scop procesual în cuantum de 392 lei compuse din 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 2) și 372 lei reprezentând onorariu avocațial. (fila 45)
Raportat la considerentele expuse în cele ce preced, instanța îl va obliga pe intimat să plătească petentei suma de 392 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de R. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, F_ ,_, cu sediul în C.-N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., CUI_, cu sediul în C.-N., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal . nr._ încheiat de către intimat la data de 09.03.2015.
Exonerează petentul de executarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal . nr._/09.03.2015.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 392 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/10.07.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7674/2015. Judecătoria... → |
|---|
