Plângere contravenţională. Sentința nr. 9570/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9570/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 9570/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9570/2015
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier R.-I. P.
S-a luat in examinare acțiunea civila formulata de petenta T. R. A., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C. pr. Civ. apreciază durata procedurilor la un termene de judecată.
În temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. Respinge, în temeiul art. 255 și art. 198 C.pr.civ. proba testimonială, pentru care nu s-a indicat numele și adresa martorului.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține cauza în pronunțarea, în baza actelor existente la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2015 sub nr._ petenta T. R. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 31.05.2015. Arată că a fost sancționată contravențional pentru că la data de 31.05.2015, ora 6,00, pe DN 1 C, E 756, km. 11+800 m, Apahida-Cluj-N. a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatricula re_ pe sensul de mers descendent cu care a efectuat neregulamentar manevra de depășire a autoturismului Volkswagen CJ029557 în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”cu încălcarea marcajului simplu continuu care separă sensurile de circulație.
Petenta declară că procesul verbal de contravenție este nul absolut pentru că nu e menționat locul săvârșirii faptei. Indicarea DN 1 C, E 756, km. 11+800 m, Apahida-Cluj-N., fără a se particulariza locul unde a fost săvârșită fapta fiind, în opinia ei, o lipsă a mențiunii pentru care procesul verbal este nul absolut. În realitate arată reclamanta, a fost oprită de agentul de poliție pe . Apahida.
Mai arată că s-a menționat greșit ora săvârșirii faptei, respectiv ora 6,00, când, în realitate era ora 8,30.
Un alt motiv de nulitate îl reprezintă încadrarea juridică greșită, art. 120 lit. h și i OUG nr. 195/2002 R și sancționate de art. 100 alin .3 lit. e din OUG nr. 195/2002. O corectă încadrare juridică este HG 1391/2006, pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, aspect de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Cu privire la fondul cauzei, petenta arată că depășirea a fost realizată fără a se depăși marcajul longitudinal care separă benzile, fapt posibil deoarece șoseaua este lată iar mașina depășită circula pe marginea carosabilului, aproape de acostament. Agentul de poliție nu a oprit mașina depășită, pentru a confirma exactitatea datelor reținute în procesul verbal de contravenție, motiv pentru care a solicitat audierea ca martor a conducătorului auto pe care l-a depășit.
A indicat în drept dispozițiile art. 34 alin. 1 OG nr. 2/2001.
În probațiune a depus copia procesului verbal atacat, act de identitate, dovada plății amenzii.
Cererea este legal timbrată cu 20 lei taxă timbru, achitată cu chitanța nr._/12.06.2015 (f.2).
În termenul legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii (f. 14). Consideră procesul verbal de contravenție ca fiind încheiat legal și temeinic. Fapta este corect descrisă în actul atacat iar sancțiunea stabilită legal și încadrată corect.
Depune în probațiune copia procesului verbal de contravenție.
Nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.05.2015 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținând că la data de 31.05.2015, ora 6,00, pe DN 1 C, E 756, km. 11+800 m, Apahida-Cluj-N. a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatricula re_ pe sensul de mers descendent cu care a efectuat neregulamentar manevra de depășire a autoturismului Volkswagen CJ029557 în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”cu încălcarea marcajului simplu continuu care separă sensurile de circulație.
Chemată să analizeze motivele de nulitate absolută invocate de petentă, instanța reține că nu se impune anularea procesului verbal.
Astfel, petenta reclamă neindicarea locului săvârșirii faptei și consideră că mențiunile din procesul verbal nu sunt suficiente. Instanța apreciază că agentul constatator a indicat corect și complet locul faptei atunci când a menționat DN 1 C, E 756, km. 11+800 m, Apahida-Cluj-N.. Este de reținut faptul că șoseaua pe care rula petenta este un drum național și european, identificat cu simbolurile menționate de agent și, pentru că străbate o localitate, este denumită și din punct de vedere administrativ cu un nume. Oricare din mențiuni sunt corecte: fie cel referitoare la simboluri, fie referitoare la denumirea administrativ-locală.
Nu poate constitui motiv de nulitate absolută nici menționarea orei la care s-a constatat contravenția. Nulitatea procesului verbal pentru acest motiv este condiționată de existența unei vătămări deoarece art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 obligă consemnarea orei, fapt realizat în cauză. Împrejurarea că s-a menționat, eventual, o oră greșită nu este similară situației în care ora nu este consemnată iar condiționat de vătămarea produsă persoanei sancționate, actul poate fi anulat.
În privința încadrării juridice greșite instanța a reținut că potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea este contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută de cl. a II-a de sancțiuni. Potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (care apare în procesul verbal sub denumirea R din OUG nr. 195/2002) se interzice manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” ori când pentru depășire se încalcă marcajul rutier care separă sensurile.
Aprecierile petentei nu sunt pertinente, deoarece agentul constatator a menționat corect textele de lege care incriminează fapta și care stabilesc sancțiunea.
În ce privește fondul cauzei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat, cele constate în procesul verbal coroborându-se cu fotografia realizată la locul faptei și cu faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. R. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.05.2015.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea contravențională formulată de petenta T. R. A., cu dom. în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.05.2015.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2015.
JUDECĂTOR, GREFIER
C. M. C. R. I. P.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2015-10-20
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9574/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9568/2015. Judecătoria... → |
|---|
