Plângere contravenţională. Sentința nr. 9583/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9583/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 9583/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9583/2015
Ședința publică din data de 19.10.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulat de petentul TĂMAS A. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN C. și intervenientul forțaț T. I., litigiul având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La apel se constată lipsa părților.
Instanța reține faptul că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 19.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 03.06.2015 sub nr._, petentul TĂMAS A. A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., să dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 19.05.2015 de către intimat.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 19.05.2015 se deplasa cu autoturismul cu nr._ pe ., iar, după ce a trecut sensul giratoriu amplasat la intersecția cu străzile Izlazului și Frunzișului, a semnalizat intenția de a vira la dreapta pentru a intra în curtea imobilului cu nr. 69 (pe partea dreaptă a sensului de mers). În continuare, petentul susține că s-a uitat în oglindă, observând că în spatele său se afla o coloană de mașini, apoi a efectuat manevra la dreapta pentru a intra în curte la nr. 69, moment în care un biciclist neatent, care nu a păstrat distanța corectă, a oprit în ultimul moment și a pus mâna pe mașina sa.
Potrivit petentului, biciclistul I. T. a fost cel vinovat de producerea accidentului având în vedere că acesta nu era atent și asculta muzică la căști, iar la momentul producerii evenimentului a declarat faptul că nici nu îl observase pe petent.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, s-au anexat plângerii, în copie, cartea de identitate a petentului, dovada de achitare a ½ din valoarea amenzii și procesul verbal (f. 4-6).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei (f. 23), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la data 13.07.2015 întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat că actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar raportat la fapta săvârșită a precizat faptul că agentul de poliție, în cazul constatării accidentelor, nu se poate baza decât pe declarațiile părților implicate, regulile de prioritate/circulație aplicabile și analiza poziționării avariilor la autovehiculele în discuție, fiind extrem de rare situațiile în care acesta poate identifica eventuali martori.
A fost depus raportul agentului constatator (fila 13) care arăta faptul că procesul verbal a fost întocmit în baza declarațiilor tuturor celor implicați în accident. Au mai fost depuse declarațiile celor doi șoferi implicați în accident (filele 15-16).
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 196 alin. 1, art. 205 - 206, 249, 250, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
A fost introduși în cauză numitul T. I., în calitate de intervenient forțat.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 19.05.2015, petentul TĂMAS A. A., a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în sumă de 390 lei. Astfel, s-a reținut în sarcina acestuia împrejurarea că la data de 19.05.2015, ora 08.35, a condus autoturismul cu nr._ pe . efectuarea virajului la dreapta cu intenția de a intra în curtea imobilului cu nr. 69, a acroșat bicilistul I. T.-M. care circula regulamentar lângă bordură.
Potrivit mențiunilor agentului constatator, acesta a avut în vedere avariile existente și declarațiile conducătorilor auto.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța analizează legalitatea și temeinicia actului de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului verbal . nr._ încheiat la data de 19.05.2015, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 referitoare la mențiunile pe care un proces verbal trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu, din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv conține, data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele de identificare ale petentului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, procesul verbal este semnat de un petent și cuprinde obiecțiunile acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, astfel că instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a 3 puncte de penalizare: „nerespectarea regulilor privind manevra de intoarcere, mersul inapoi, schimbarea benzii de circulatie sau a directiei de mers, daca prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. contra României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a avariile existente de către agentul constatator și a declarațiilor conducătorilor auto. Mai mult, prin probele aflate la dosar, nu s-a dovedit de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Instanța reține, în primul rând, instanța reține faptul că susținerea petentului privind culpa bicilistului este neîntemeiată întrucât potrivit art. 135 lit. g din O.U.G. 195/2002 conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere cand efectueaza un viraj spre stanga sau spre dreapta si se intersecteaza cu un biciclist care circula pe o pista pentru biciclete, semnalizată ca atare. Sub acest aspect instanța mai reține faptul că potrivit art. 100 din Regulamentul de aplicare ale O.U.G.195/2002 „în cazul in care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru biciclete si celelalte vehicule fara motor, acestea pot fi conduse si pe acostament in sensul de mers, daca circulatia se poate face fara pericol”.
Mai mult, instanța reține faptul că intervenientul forțat nu s-a făcut vinovat de săvârșirea niciunei nereguli, respectând dispozițiile art. 161 din Regulamentul de aplicare ale O.U.G.195/2002, text care reflementează regulile ce trebuiesc respectate de către conducătorii de biciclete.
În cauza de față, instanța apreciază că singurul vinovat de producerea accidentului este petentul având în vedere faptul că acesta nu și-a respectat obligația de acordare a a priorității de trecere la efectuarea virajului spre dreapta, fiind irelevant faptul că intervenientul forțat a circulat cu atenție sau nu, întrucât petentul este singurul care a încălcat regulile de circulație stabilite în sarcina sa. Astfel, producerea accidentului s-a datorat faptul că petentul, nu s-a asigurat suficient la efectuarea virajului spre stânga cu toate că acesta avea obligația de a verifica dacă pe sensul său de mers nu circulă, în mod regulamentar, bicicliști, la fel cum trebuia, de altfel, să se asigure că pe trotuar nu circulă pietoni. Faptul că petentul nu l-a observat pe intervenientul forțat nu poate decât să convingă instanța că petentul s-a făcut vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 390 lei, reprezentând nivelul minim prevăzut de actul normativ sancționator. Sub acest aspect al individualizătii sancțiunii, instanța reține că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, prin prisma siguranței traficului rutier, iar petentul nu a dovedit cauze atenuatoare de răspundere contravențională ci chiar a susținut o interpretare extrem de greșită și chiar periculoasă a obligațiilor sale de respectare a regulilor de circulație rutieră.
În consecință, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul TĂMAS A. A. CNP_, domiciliat în C. N., ., jud. C., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 19.05.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C. N., ., jud. C., intervenientul forțat I. T. CNP_ domiciliat în C. N., ., .> Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
F. IULIATOTH R.
Red. / Tehn. F.I. 5 ex. 20.10.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9574/2015.... → |
|---|
