Pretenţii. Sentința nr. 1724/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1724/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 21297/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1724/2015
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE A. R. ASTRA S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.02.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2015 și apoi pentru același motive pentru data de 17.02.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 03.10.2015, reclamanta E. E. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE A. R. ASTRA S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.083,98 lei cu titlu de daune materiale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat la data de 26.01.2014 a avut un eveniment rutier, în jud. M., la ieșirea din . căruia s-a deschis dosarul de daună la pârâtă, iar aceasta din urmă i-a achitat suma de 7.907,73 lei reprezentând despăgubire conform poliței de asigurare, deși prin cererea de despăgubire reclamanta a acceptat suma de 8.743,61 lei.
Reclamanta a menționat că suma la care solicită a fi obligată pârâta se compune din suma de 533,60 lei reprezentând contravaloarea transportului cu autoutilitara din . Mun. Cluj-N., deoarece evenimentul s-a petrecut duminica seara și acesta era singurul serviciu deschis, suma de 404,78 lei reprezentând transportul cu serviciul de taximetrie în vederea rezolvării problemelor legate de dosarul de daună, suma de 150 lei reprezentând diferența neacordată pentru procesul de vopsire, suma de 525,60 lei reprezentând contravaloarea înlocuirea piesei punte spate pentru care pârâta a achitat doar suma de 74,70 lei, suma de 70 lei contravaloarea șuruburilor și suma de 400 lei reprezentând contravaloarea GPS-ului defect în urma evenimentului rutier.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordin 14/2011, art. 194 și urm. C.pr.civ.
În probațiune s-au depus copii ale următoarelor înscrisuri: carte de identitate, cerere de despăgubire, facturi fiscale, chitanțe, bonuri fiscale (f. 4-19).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 151 lei (f. 3) reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 25.11.2014 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, deoarece reclamanta solicită acordarea sumei de 2.083,98 lei după expirarea termenului prevăzut de art. 65 Ordinul nr. 14/2011.
În motivarea întâmpinării, pârâta a mai arătat faptul că plata sumei de aprobate de 7.907,58 lei a fost achitată în două tranșe, iar după ultima tranșă, reclamanta nu a formulat obiecțiuni în termen de 30 de zile, astfel că, acțiunea acesteia este tardivă.
Totodată, pârâta a mai precizat faptul că, pentru transportul autovehiculului a fost acceptată doar suma de 260,40 lei pentru cel mai apropiat loc unde se poate face reparația, conform art. 55 Ordin nr. 14/2011, pentru factura nr._ nu s-a acceptat suma aferentă operațiunii de demontat și montat punte spate, fiindcă acestea s-au acceptat la factura nr._, pentru factura nr. 369 nu a fost acceptată operațiunea de înlocuire bară spate, fiindcă s-a acceptat la factura nr._.
S-a mai invocat faptul că și pretențiile reclamantei privind acordarea contravalorii GPS-ului și a serviciilor de taximetrie sunt nefondate raportat la dispozițiile art. 50 și art. 55 Ordin nr. 14/2011, aceste din urmă pretenții, dovedite prin bonuri fiscale conduc la concluzia de fraudare a intereselor pârâtei, raportat la valoarea, distanța și intervalele orare la care se referă.
În drept, au fost invocate art. 205 alin. 2 C.pr.civ., Ordin nr. 14/2011.
În probațiune s-au depus copii ale următoarelor înscrisuri: dosar de daună (f. 46-119).
Conform prevederilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, conducătorul celuilalt autovehicul implicat în evenimentul rutier, numitul Dordai S. V., a fost citat în calitate de intervenient forțat.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 04.12.2014, reclamanta a indicat faptul că, din constatarea nr. 1/31.03.2014 reiese că au fost deteriorate și clemele de prindere a colțului barei, pentru care au fost nevoie de șuruburi, iar în speță s-a făcut și o doua constatare în care s-a menționat demontarea punții spate, în plus pentru soluționarea dosarului de daune și repararea autovehiculului au fost efectuate mai multe deplasări în diferite locuri din Cluj-N..
Reclamanta a mai arătat faptul că, din cauza șocului suferit nu a observat imediat că și aparatul GPS a fost distrus.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, în urma accidentului rutier din data de 26.01.2014, produs la ieșirea din . a fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, iar în baza poliței de asigurare RCA nr._ a fost deschis de către pârâtă dosarul de daună nr. CJ 1014DA00032 (f. 46, 113, 116-119) în cadrul căruia s-au efectuat două constatări referitoare la daunele existente și reparațiile necesare, prima constatare din data de 31.01.2014 privind printre altele elementul punte spate și set cleme prindere colț bară (f. 111), iar a doua constatare din data de 18.02.2014 privind doar elementul punte spate (f. 88).
Prin cererea de despăgubire formulată de reclamantă la data de 11.04.2014 s-a solicitat suma de 8.743,61 lei cu titlu de despăgubiri pentru evenimentul de mai sus, din care pârâta i-a achitat la data de 05.03.2014 suma de 1.494,85 lei și la data de 30.05.2014 suma de 6.412,73 lei, în total suma de 7.907,58 lei (f. 52, 53, 55).
Conform înscrisurilor din dosarul de daune coroborat cu recunoașterile pârâtei, pentru contravaloarea transportului autoturismului avariat s-a aprobat la plată doar suma de 260,40 lei din totalul sumei de 706,80 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 0343/03.02.2014, din factura nr._ în valoare de 600 lei nu s-a acceptat suma de 525,6 lei reprezentând operațiunea de demontat și montat punte spate, din factura nr. 3369 nu s-a acceptat reperul șurubul în valoare de 70 lei, fiindcă acest reper nu a fost constatat ca necesar a fi înlocuit, iar din factura nr. 369 nu a fost acceptată suma de 148,8 lei reprezentând contravaloare înlocuire bară spate (f. 48, 57, 58, 59, 60, 70, 71, 72, 74, 75, 76).
Din bonurile fiscale de la filele nr. 14-19 din dosar reiese că în perioada 27.01.2014 – 06.02.2014 reclamanta a achitat suma de 404,78 lei cu titlu de servicii de taximetrie prestate pe raza Mun. Cluj-N. în care s-a efectuat instrumentarea dosarului de daună și reparația autovehiculului.
În drept,având în vedere data producerii evenimentului rutier – 26.01.2014, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil 2009 și ale Legii nr. 136/1995, în baza art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Totodată, la momentul producerii evenimentului rutier era în vigoare Ordinul C.S.A. nr. 14/2011. În baza art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă 2010, față de data introducerii cererii de chemare în judecată.
Astfel, conform art. 1357 Cod civil, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Legea nr. 135/1995 prevede la art. 49 că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar la art. 50 că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Conform dispozițiilor art. 43 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.
În speță, instanța reține că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și a antrenării răspunderii pârâtei în temeiul contractului de asigurarepentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, aceste aspecte nefiind contestate de către pârâtă, chestiunea litigioasă fiind doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamantă și datorate de pârâtă.
Astfel, instanța consideră acțiunea reclamantei întemeiată în parte, conform celor ce vor fi expuse în continuare, însă mai înainte se impune a se răspunde susținerilor pârâtei referitoare la tardivitatea acțiunii, invocată drept apărare de fond de către pârâtă.
În acest sens, instanța apreciază că, dispozițiile art. 65 alin. 3 Ordin nr. 14/2001 conform cărora „În situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor” au un domeniu strict de aplicare, respectiv acestea se aplică doar în situația în care există o declarație de acceptare din partea persoanei păgubite, dat fiind faptul că textul vorbește de efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare. Ori, în prezenta cauză, reclamanta nu a semnat vreodată declarația de acceptare a sumei de 7.907,58 lei, ci acesta a solicitat de la bun început suma de 8.743,61 lei și a depus doar o cerere de despăgubire (f. 55), în care s-a arătat de acord cu despăgubirea cuvenită și nu cu suma de 7.907,58 lei. De aceea, susținerile pârâtei privind tardivitatea acțiunii sunt înlăturate de instanță, ca urmare a absenței declarației de acceptare, declarație ce reprezintă în fapt un acord al societății de asigurare și al persoanei păgubite în privința cuantumului despăgubirii, acord ce lipsește în speță.
Mai mult, în ceea ce privesc pretențiile reclamantei legate de contravaloarea serviciilor de taximetrie, textul art. 65 alin. 3 Ordin nr. 14/2001 nu își găsește aplicare și din cauza stipulării exprese a posibilității acordării despăgubirilor pentru lipsa de folosință a bunului avariat doar prin hotărâre judecătorească, potrivit art. 45 alin. 1 Ordin nr. 14/2011.
În continuare, instanța va analiza temeinicia fiecărei pretenții formulate de reclamantă, începând cu suma de 533,60 lei reprezentând transportul cu autoutilitara din .. Cluj-N., fiind singurul serviciu disponibil la data producerii accidentului.
În susținerea acestei pretenții, instanța observă că, reclamanta a depus factura fiscală nr. 0343/03.02.2014 cu chitanța aferentă și factura fiscală nr._/30.01.2014 (f. 12, 13) în valoare totală de 793.60 lei din care pârâta a achitat în mod întemeiat doar suma de 260,40 lei conform art. 55 alin. 2 lit. a Ordin nr. 14/2011, „în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forța proprie: acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului, cu excepția cazurilor de daună totală, la unitatea de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului care poate face reparația sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a vehiculului ”, de vreme ce, această sumă se încadrează în limitele textului legal, iar argumentele reclamantei legate de lipsa unui alt serviciu disponibil ori unitate de specialitate sau loc de adăpostire cel mai apropiat de locul accidentului sunt contrazise chiar de factura fiscală nr. 0343/03.02.2014 în valoare de 706,8 lei, ce a fost emisă tocmai de o societate de specialitate din . din loc. Cluj-N., și care printr-o simplă verificare a obiectului de activitate – verificare accesibilă oricărei persoane utilizând internetul – are drept obiect de activitate tocmai întreținerea și repararea autovehiculelor.
În aceste condiții, instanța consideră că, nu pot fi primite susținerile reclamantei privind singurul serviciu disponibil în ziua de duminică a accidentului ca fiind în loc. Cluj-N., din moment ce, înscrisurile de care înțelege să se folosească, factura fiscală nr. 0343/03.02.2014 cu chitanța aferentă au fost emise de o societate din . disponibil în aceea zi, iar în absența altor probe, instanța va apreciază nefondată cererea privind transportul cu autoutilitara din .. Cluj-N. în sumă de 533,60 lei, reținând legală suma aprobată de pârâtă.
Sub aspectul sumei de 404,78 lei pretinsă pentru deplasările cu serviciul de taximetrie pentru rezolvarea problemelor legate de dosarul de daune, instanța consideră fondată cererea reclamantei, deoarece această solicitare este de natură să se încadreze în domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 45 alin. 1 Ordin nr. 14/2011 - Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare.
Astfel, după cum a reieșit din dosarul de daune, reclamanta a fost lipsită de folosința autoturismului avariat pe perioada 26.01._14 (data celei de-a doua constatări a daunelor), ori în acest timp, în mod plauzibil aceasta a folosit serviciul de taximetrie, în perioada 27.01.2014 – 06.02.2014. Instanța arată că, legea nu impune drept condiție pentru acordarea lipsei de folosință ca deplasările persoanei să fie efectuate în scopul rezolvării dosarului de daună, deci nu poate fi reținute susținerile pârâtei privind fraudarea intereselor sale, singura limitare a legii fiind impusă de perioada efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Cum, reclamanta a făcut dovada lipsei de folosință prin înscrisuri doveditoare ce se coroborează cu perioada în care autoturismul se află în reparație, instanța va dispune obligarea pârâtei la suma de 404,78 lei.
Referitor la pretențiile reclamantei constând în contravaloarea procesului de vopsire în sumă de 150 lei, instanța arată că, în justificarea acestei sume a fost depusă factura fiscală nr. 369 în valoare de 471,20 lei (f. 8), din care însă pârâta a acceptat la plată sumă aferentă procesului de vopsire, aceasta a refuzat însă suma aferentă înlocuirii bară spate. Astfel că, fiind aprobată și acceptată la plată de către pârâtă suma pentru vopsire, instanța va respinge ca neîntemeiate pretențiile privind suma de 150 lei, subliniind faptul că, deși s-a pus în discuție reclamantei vreo eroare legată de înțelegerea sumei aprobate, aceasta și-a menținut susținerile.
Instanța mai reține că, reclamanta a solicitat și contravaloarea înlocuirii piesei punte spate în sumă de 525,50 lei, sens în care a depus factura fiscală nr._ în valoare de 600 lei (f. 11 verso), din care pârâta a achitat doar suma de 74,4 lei, susținând că suma pentru operațiunea demontare și montare punte spate a fost achitată prin acceptarea la plată a facturii nr._. Totuși, argumentele pârâtei pentru refuzul de plată sunt nefondate, întrucât, chiar dacă s-a achitat factura nr._, a doua constatare efectuată în dosarul de daună în care s-a menționat tocmai elementul punte spate (în sensul înlocuirii lui) demonstrează utilitatea și necesitatea efectuării și celei de a doua operațiuni de demontare și montare a acestui element înlocuit și conduce la reținerea obligației pârâtei de plată a sumei de 525,50 lei (f. 69-72).
Pentru rațiuni similare, instanța consideră întemeiate și pretențiile reclamantei privind plata sumei de 70 lei aferentă facturii 3369 pentru șurubul de susținere bară, în condițiile în care prima constatare confirmă necesitatea prinderii colțului bară – set clemă prindere colț bară coroborat cu faptul că nici o altă factură fiscală acceptată la plată nu atestă plata acestui sistem de prindere considerat însă necesar prin constatarea nr. 1 a pârâtei (f. 74, 86).
Sub aspectul sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea aparatului GPS, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei, de vreme ce, existența și avarierea lui nu a fost dovedită de către reclamantă, și nici nu rezultă din autorizație de reparație eliberată de organele de poliție (f. 117) ori din cele două constatări efectuate de pârâtă, reclamanta limitându-se la simple susțineri, motiv pentru care instanța va respinge aceste pretenții.
Față de cele expuse, reținând temeinicia pretențiilor reclamantei privind contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, operațiunea de demontare și montare elementului punte spate și a șurubului de prindere bară, în temeiul art. 43 – art. 45 și art. 74 Ordin nr. 14/2011 instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000,38 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a evenimentului de rutier din data de 26.01.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru de 151 lei (f. 3), însă pretențiile sale au fost considerate întemeiate doar în limita sumei de 1.000,38 lei pentru care taxa judiciară datorată este în sumă de 75,02 lei, și ținând seama de faptul că aceasta a achitat și suma de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocațial (f. 121, 122), dar raportat la miza litigiului, pretențiile admise și munca efectiv depusă, în cauză devin incidente și dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora, Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, sens în care, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 575,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului avocațial de la suma de 1.000 lei la suma de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta E. E. cu domiciliul procesual ales la avocat L. R. în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 25, . în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE A. R. ASTRA S.A. prin Sucursala Cluj cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000,38 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a evenimentului de rutier din data de 26.01.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 575,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex./18.03.2015
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 20-02-2015, Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1236/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
