Pretenţii. Sentința nr. 4355/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4355/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1149/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4355/2015
Ședința publică din 30 aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta E. A. în contradictoriu cu pârâta V. E., având ca obiect pretenții.
Instanța constată că reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, în data de 27.04.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015, sub nr._, reclamanta E. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta V. E., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.627 lei și la plata dobânzii legale aferente acestei sume. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că, prin Sentința civilă nr. 7023/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul cu nr._/211/2009, a fost obligată alături de pârâtă și de numita Czaka I. la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.214,3 lei. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 107/12.02.2014. Reclamanta din acel litigiu, K. E., a început executarea silită exclusiv asupra reclamantei, formându-se dosarul execuțional nr. 478/2013 la SCPEJ A. D. și Oszoczki A. astfel încât la suma de 4.214,3 lei s-a mai adăugat suma de 667,07 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Reclamanta a învederat instanței că a fost înființată poprire asupra veniturilor sale din pensie, reținându-i-se suma de câte 268 lei/lună, începând cu data de 12.11.2013. Pârâta a fost pusă în întârziere prin notificarea trimisă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire din data de 09.12.2014.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1443, art. 1447, art. 1456 și art. 1535 C.civ., OG nr. 13/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: înștiințare privind înființarea popririi (fila 13), Încheierea civilă nr. 9348/CC/2013 de încuviințare a executării silite (fila 14), Sentința civilă nr. 7023/2011 pronunțată în dosarul nr._/211/2009 (filele 7-12), cupoanele de pensie din perioada noiembrie 2013-ianuarie 2015 (filele 14-19), somație de punere în întârziere plus confirmarea de primire (filele 20-21), răspunsul pârâtei la somație (filele 22-23).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar. (fila 5)
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.02.2015, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că a fost pârâtă în dosarul nr._/211/2009 alături de Czako I. și reclamanta E. A., în calitate de moștenitoare după defuncta Gurzo A., dosar ce a avut ca și obiect succesiune. Potrivit art. 1485 C.civ., debitorul urmărit poate opune codebitorului urmărit toate mijloacele de apărare comună, chiar și mijloacele care îi sunt personale. Pârâta a susținut că nu s-a opus admiterii acțiunii în dosarul la care face referire reclamanta, singurele care s-au opus fiind Gurzo A., Czako I. și reclamanta E. A..
Obligația de plată fiind una solidară, prevederile art. 1443 C.civ. oferă posibilitatea creditoarei de a se îndrepta împotriva oricărui debitor pentru a-și recupera datoria. Motivul pentru care K. E. s-a îndreptat doar împotriva reclamantei este, probabil, faptul că aceasta a prezentat o opoziție vehementă la admiterea acțiunii, solicitând pretenții proprii.
A mai susținut pârâta că, raportat la prevederile art. 275 V.C.pr.civ., nu poate fi obligată la plata pretențiilor solicitate de către reclamantă, neavând nici o culpă în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere prevederile art. 1459 C.civ., doar reclamanta și Czanko A. trebuie să suporte cheltuielile de judecată, având culpă exclusivă.
Instanța nu a stabilit cote în sarcina persoanelor care trebuie să suporte cheltuielile de judecată, astfel încât reclamanta nu are nici un temei pentru a solicita 1/3 din acestea și nici nu a fost luată în considerare culpa fiecăruia.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 1383, art. 1458, art. 1459 C.civ. și art. 275 V.C.pr.civ.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 03.03.2015, reclamanta a arătat că susținerile pârâtei sunt nefondate și nelegale. În condițiile în care pârâta ar fi apreciat că nu datorează cheltuieli de judecată, avea la dispoziție calea de atac a recursului, acesta fiind mijlocul prin care pârâta avea posibilitatea de a pune în discuție temeinicia și legalitatea dispoziției de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Dacă s-ar relua în prezenta cauză discuțiile din dosarul nr._/211/2009, inclusiv faptul că pârâta nu s-a opus admiterii acțiunii, s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 7023/2011.
La termenul de judecată din data de 10.04.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. De asemenea, s-a dispus acvirarea dosarului cu nr._/211/2009.
Reclamanta a formulat concluzii scrise la data de 27.04.2015, arătând că, fiind obligată împreună cu pârâta și Czanko I. la plata cheltuielilor de judecată, toate trei erau obligate să achite datoria. În ceea ce privește părțile ce revin codebitorilor, acestea sunt prezumate a fi egale. Prezumția este relativă însă în cauză nu s-a dovedit că pârâta ar fi datorat o cotă mai mică de 1/3.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7023/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2009, s-a dispus obligarea, în solidar, a reclamantei E. A., a pârâtei V. E. și a numitei Czanko I., la plata către numita K. E. a sumei de 4.214,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. (filele 7-12) Prin Decizia nr. 107/R/2014, pronunțată în același dosar, s-a dispus respingerea ca tardiv a recursului declarat de reclamanta E. A. împotriva Sentinței civile nr. 7023/2011. (filele 46-47)
Prin Încheierea civilă nr. 9348/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea K. E.. S-a încuviințat trecerea la executarea silită a obligației cuprinse în Sentința civilă nr. 7023/2011, în vederea recuperării sumei de 4.214,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și a tuturor cheltuielilor de executare. (fila 14)
Prin înștiințarea emisă în data de 29.08.2013 în dosarul execuțional nr. 478/2013 SCPEJ A. D. și Oszoczki A., reclamanta a fost înștiințată că s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate de Casa Județeană de Pensii, până la concurența sumei de 4.881,37 lei, sumă compusă din 4.214,3 lei și 667,07 lei cheltuieli de executare. (fila 13)
În perioada octombrie 2013-martie 2015, reclamantei i-a fost reținută lunar, din pensie, suma de 268 lei iar în luna aprilie 2015 a fost reținută suma de 203 lei astfel cum rezultă din cupoanele de pensie emise în perioada menționată. (filele 16-19 și 49) Prin aceste rețineri, reclamanta a achitat în totalitate debitul de 4.881,37 lei compus din 4.214,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._/211/2009 și 667,07 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Referitor la legea aplicabilă raporturilor juridice existente între părți, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile Noului Cod Civil. Astfel, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în momentul în care a început executarea obligației solidare de plată a sumei de 4.881,37 lei, respectiv luna noiembrie a anului 2013.
În ceea ce privește petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.627 lei, instanța reține că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Reclamanta a fost obligată, în solidar, împreună cu pârâta V. E. și numita Czanko I. la plata sumei de 4.214,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._/211/2009. Ulterior, reclamanta a achitat întreaga datorie, suportând inclusiv cheltuielile de executare.
Conform art. 1.443 C.civ., Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt ținuți la aceiași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor.
Relevante sunt și dispozițiile art. 1.458 C.civ. potrivit cărora debitorul solidar care a executat obligația nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce le revine fiecăruia dintre ei. Astfel, ori de câte ori numai unul dintre debitorii solidari plătește întreaga datorie, prestația executată se împarte de plin drept și trebuie suportată de fiecare.
Apărarea pârâtei a fost centrată pe faptul că nu s-a opus admiterii acțiunii în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._/211/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N.. Într-adevăr, astfel cum reiese din încheierea din ședința publică din data de 26.03.2010 din dosarul nr._/211/2009, pârâta V. E. a învederat instanței că nu se opune admiterii acțiunii.
Cu toate acestea, pârâta V. E. a fost obligată, prin Sentința civilă nr. 7023/2011, la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu celelalte două pârâte. Instanța a analizat condițiile răspunderii delictuale în ceea ce le privește pe cele trei pârâte din respectivul litigiu și a dispus obligarea lor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Dispozițiile art. 277 din Vechiul Cod de procedură civilă stipulează că dacă sunt mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept. În consecință, instanța avea opțiunea de a dispune obligarea pârâtelor la plata proporțională a cheltuielilor de judecată în ipoteza în care ar fi apreciat că situația lor este diferențiată prin proporția culpei procesuale.
Cu toate acestea, instanța a dispus obligarea pârâtelor din dosarul nr._/211/2009 al Judecătoriei Cluj-N. la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, fără a statornici suma ce revine de plată fiecărei dintre ele. Prin Sentința civilă nr. 7023/2011 pronunțată în dosarul nr._/211/2009 s-a statuat cu privire la culpa reclamantei E. A. și a pârâtei V. E., apreciindu-se că se impune obligarea lor în solidar (împreună cu numita Czanko I.) la plata cheltuielilor de judecată.
În măsura în care pârâta V. E. a considerat că în mod greșit a dispus instanța obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată se impunea să apeleze la calea de atac prevăzută de lege. Însă, din moment ce hotărârea judecătorească menționată în cele ce preced a rămas irevocabilă, nu se pot aduce din nou în discuție aspecte tranșate prin aceasta având în vedere autoritatea de lucru judecat de care se bucură.
A mai arătat pârâta că, raportat la prevederile art. 1458 C.civ., poate opune reclamantei, în calitate de debitor care a plătit datoria, mijloacele de apărare comune precum și cele personale. Textul de lege indicat acordă debitorului urmărit pentru partea sa din datoria plătită dreptul de a opune codebitorului care a efectuat plata toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune și creditorului dacă acesta ar fi înțeles să se îndrepte împotriva sa. Or, în care pârâta ar fi opus creditorului K. E. (reclamanta din dosarul nr._/211/2009) faptul că ea nu îi datorează nici o sumă de bani deoarece nu s-a opus admiterii acțiunii de partaj, această apărare nu ar fi produs nici un efect.
În ceea ce privește cota de contribuție ce îi revine pârâtei, raportat la prezumția relativă instituită de art. 1456 alin. 2 C.civ., având în vedere că prin Sentința civilă nr. 7023/2011 nu au fost individualizate cotele, instanța reține că pârâtei îi revine obligația de a achita o treime din cheltuielile de judecată din dosarul nr._/211/2009 și din cheltuielile de executare.
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.627 lei este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.
Referitor la petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 1.627 lei, instanța îl apreciază a fi întemeiat și urmează să îl admită.
Potrivit art. 1535 al. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până la momentul plății.
Potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Reclamanta a plătit în trașe lunare, în perioada octombrie 2013-aprilie 2015, prin efectul popririi instituite asupra pensiei sale atât cheltuielile de judecată din dosarul nr._/211/2009 cât și cheltuielile de executare. Din fiecare sumă plătită lunar de către reclamantă, doar o treime reprezintă partea sa de datorie iar o treime din fiecare plată lunară constituie datoria pârâtei.
În consecință, reclamanta este îndreptățită la dobânda legală aferentă unei treimi din fiecare plată lunară efectuată, începând cu data popririi și până la plata efectivă a debitului.
Conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Reclamanta a efectuat, în scop procesual, cheltuieli în cuantum de 620 lei. Astfel, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 120 lei. (fila 5) Cu toate acestea, având în vedere că taxa de timbru datorată raportat la obiectul cererii de chemare în judecată (1.627 lei) prin aplicarea art. 3 alin. 1 lit. b OUG nr. 80/2013, este de 119 lei, instanța urmează să aibă în vedere cuantumul taxei de timbru datorate iar nu cea achitată efectiv de către reclamantă. În plus, reclamanta a probat achitarea unui onorariu avocațial în cuantum de 500 lei. (fila 30).
Raportat la aspectele evidențiate mai sus, instanța, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., urmează să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 619 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta E. A., CNP_, cu domiciliul în ., . și domiciliu procesual ales la Cabinet Avocat P. M. A. în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 25, . în contradictoriu cu pârâta V. E., CNP_, cu domiciliul în ., ., ..
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.627 lei.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a dobânzii legale calculată pentru o treime din cuantumul fiecărei sume plătite lunar de către reclamantă începând cu data popririi și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 619 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/14.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3230/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 3692/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
