Pretenţii. Sentința nr. 5320/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5320/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 8179/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ 5320/2015
Ședința Camerei de consiliu din 20 mai 2015
Instanța constituita din:
P.: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol este soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1831/2015 formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu parata B. C. R. SA.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27 mai 2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015, reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta . SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să dispună lămurirea sentinței cu privire la dispoziția de admitere a solicitării reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumei încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii contractului și până în prezent, având în vedere faptul că suma de 122,74 lei lunar a fost percepută de la data încheierii contractului -12.09.2008- și până la data de 17.02.2011 ca și comision de risc, iar ulterior acestei date, ca și comision de adminsitrare, pierzându-și deci denumirea de comision de risc la acea dată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă indicată mai sus, Judecătorie Cluj-N. a admis în parte acțiunea promovată însă nici din dipozitiv nici din motivarea sentinței nu reiese cu claritate că suma de 122,74 lei lunar ar trebui, ulterior datei de 17.02.2011 ( când aceasta a fost comasată cu comisionul de adminsitrare și percepută împreună cu acesta sub aceeași denumire de comision de adminsitrare, conform adresei cu valoare de act adițional și conform extraselor de cont depuse la dosarul cauzei), desprinsă din comisionul de administrare și apoi restituită reclamantului.
Potrivit reclamantului, această cerere vizează completarea dispozitivului cu mențiunea că acest comision este abuziv și nul absolut și ca atare trebuie restituit, chiar și în varianta aplicată de bancă ulterior datei de 17.02.2011, respectiv în variata comasată a comisioanelor și redenumită comision de administrare.
De asemenea, reclamantul a mai învederat că acest comision se impune a fi restituit chiar și ulterior redenumirii acestuia în comision de administrare întrucât prin sentința pronunțată s-a constatat caracterul nul al clauzei ce privește comisionul de risc și s-a dispus înlăturarea acestuia din contract, astfel încât nu se mai poate aplica notificarea cu valoare de act adițional din 17.02.2011, prin care comisionul de risc a fost comasat cu cel de administrare.
Totodată, reclamantul susține că prin sentință s-a menționat faptul că acest comision de risc este în cuantum de 0,17% din valoarea creditului și reprezintă o sumă pe care reclamantul o achită și în prezent.
În același timp, potrivit reclamantului, prin sentința pronunțată, instanța a obligat pârâta la restituirea comisionului de risc „de la data încheierii contractului și până în prezent”, această mențiune fiind de natură a delimita clar perioada la care se face referire, respectiv 12.09.2009 și până la pronunțarea sentinței – 19.02.2015.
La data de 20.05.2015 pârâta . SA a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului ca inadmsibilă și neîntemeiată întrucât instanța s-a pronuțat asupra comisionului de urmărire risc, conform cererii reclamantului.
În motivarea poziției sale, pârâta a învederat faptul că prin cererea introductivă s-a solicitat anularea clauzei privind comisionul de urmărire riscuri, nefiind făcută în fața instanței vreo referire cu privire la însumarea celor două comisione. În continuare, se arată că prin lămurirea dispozitivul nu se poate obține completarea motivelor cererii de chemare în judecată, de altfel la pagina 2, paragraful 3 al cererii de lămurire, reclamantul arătând că cererea vizezeă completarea dispozitivului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 443-444 C.pr.civ.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. D. s-a solicitat, prin altele să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 9 lit. e din contractul de credit nr._/12.09.2008 privind comisionul de urmărire riscuri și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc, de la data încheierii convenției de credit și până la zi.
În fața instanței, cu ocazia formulării concluziilor pe fond, reprezentanta reclamantului a precizat faptul că suma de 122,74 lei reprezentând comision de urmărire riscuri s-a adăugat la comisionul de 37,11 lei începând cu februarie 2011 și până în prezent.
Potrivit art. 9 din contract „Pentru creditul pus la dispoziție, banca percepe următoarele comisioane variabile:
e) comision de urmărire riscuri de 122,74 RON lunar, reprezentând un procent de 0,17 din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1
Prin actul adițional redactat la data de 20.09.2010 (f. 61-68) și apreciat ca fiind acceptat tacit conform notificării trimise de bancă la data de 17.02.2011 (f. 69) s-a prevăzut la pct. 6 lit. a) faptul că banca va percepe un „comision lunar de adminsitrate credit în valoare de 158,84 RON, reprezentând însumarea comisionelor prevăzute în Contractul de credit încheiat între Împrumutat și Bancă”.
Instanța a constatat caracterul abuziv și nul absolut al clauzei cuprinse la art. 9 pct. e cu privire la perceperea unui comision de risc în sumă de 122,74 lei lunar, reprezentând un procent de 0,17 % din valoarea creditului, a dispus înlăturarea din Contractul de credit pentru persoane fizice nr._/12.09.2008 și din Condițiile generale de creditare a clauzei contractuale privind perceperea comisionului de urmărire riscuri și a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reprezentând comision de risc percepute de la momentul încheierii Contractului de credit și până în prezent precum și dobânda legală aferentă acestor sume calculată de la data încasării acestora și până la data restituirii integrale a acestor sume.
În drept, în conformitate cu art. 443 C.pr.civ. „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”.
În speță, instanța reține faptul că cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1831 din 19.02.2015 este întemeiată.
Astfel, instanța în motivarea oferită în ceea ce privește nulitatea comisionului de urmărire riscuri, a reținut că această clauză a fost inserată în contract, pentru a masca o parte din dobândă, aspect care reiese mai ales din modul de percepere a comisionului de risc, care este identic cu cel al dobânzii, și anume periodic, procentual în funcție de soldul creditului, dar și din cuantumul ridicat al acestui „comision”. Totodată, instanța a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii contractului până în prezent, precum și dobânda legală aplicabilă acestor sume de la data plății până la rambursarea integrală, reprezentând beneficiul nerealizat.
Faptul că acest comison de urmărire riscuri a fost înglobat în comisionul de administrare credit rezultă cu forța evidenței chiar din felul în care dispoziția Actului Adițional din 20.09.2010 a fost formulată și anume „comision lunar de administrare credit în valoare de 158,84 RON, reprezentând însumarea comisioanelor prevăzute în Contractul de credit încheiat între Împrumutat și Bancă”.
La momentul pronunțării aceste hotărâri, instanța a avut în vedere caracterul abuziv al acestui comision de urmărire riscuri și al perceperii sumei de 122,74 lei indiferent de denumirea sub care această sumă a fost percepută. În nici un moment, instanța nu a considerat că o dată redenumit, prin simpla schimbare a terminologiei, acest comision ar deveni legal, însă, instanța a omis să precizeze expres acest aspect, considerând că ar fi de la sine înțeles acest lucru, mențiunea fiind superfluă. Mai mult, instanța a indicat că pârâta este obligată să restituie acest comision, perceput până la data pronunțării acestei sentințe – 19.02.2015, în mod evident și ulterior încheierii Actului Adițional. Cu toate acestea, instanța, la acest moment, față de cererea formulată de reclamant și față de opoziția vădită și expresă a pârâtei, constată faptul că sunt necesare lămuri cu privire la natura abuzivă a perceperii lunare a sumei de 122,74 lei și anume:
Sub acest aspect instanța reține că prin încheierea Actului Adițional pârâta nu a înțeles să schimbe decât denumirea acestui comision, și nu caracteristicile sale intrinseci, care îl fac incompatibil cu prevederile legale. Astfel, în cauză, nu au fost schimbate nici cuantumul acestui comision, nici funcția sa, acesta rămânând în continuare o componentă a contractului menită să acopere așa-zisele riscuri asumate de către pârâtă pe parcursul derulării contractului. Aceste aspecte rezultă și din definiția legală a comisionului de administrare credit întrucât potrivit art. 36 alin. (3) din OUG nr. 50/2010 comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. Prin urmare, un asemenea comision nu are nicidecum rolul de a acoperi costurile administrării vreunui risc, ci pur și simplu de a-l acoperi pe cel al operațiunilor curente pe care le desfășoară banca în scopul utilizării sau rambursării creditului. Pentru a preveni o obiecție a pârâtei, în sensul că monitorizarea riscurilor face parte din aceste operațiuni curente, instanța găsește util că arate că, din textul art. 36 deja citat, reiese că banca poate percepe fie comision de administrare credit, fie comision de administrare cont curent, ceea ce demonstrează că în concepția legiuitorului administrarea unui credit presupune operațiuni similare administrării contului curent, care cu siguranță nu includ monitorizări ale riscurilor.
Prin urmare, instanța reține că indiferent de denumirea pe care o poartă, comisionul de administrare este, parțial în ceea ce privește suma de 122,74 lei, în realitate fostul comision de urmărire riscuri, astfel că acesta trebuie tratat de aceeași manieră și considerat ca reprezentând în continuare o clauză abuzivă.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea de lămurire dispozitiv și va arăta că prin dispoziția de constatare a caraterului abuziv al clauzei cuprinse la art. 9 pct. e cu privire la perceperea unui comision de risc și prin dispoziția de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu precum și a dobânzii legale aferente, instanța a avut în vedere și sumele încasate ulterior încheierii Actului Adițional prin înglobarea comisionului de urmărire riscuri în sumă de 122,74 lei în comisionul lunar de administrate credit.
În cauza de față reclamantul susține că acest comision de risc a fost inclus în cel de administrare începând cu data de 17.02.2011 dar instanța observă faptul că Actul Adițional a fost încheiat la 20.09.2010 iar, conform extraselor de cont existente la dosar, începând cu această dată, și nu ulterior notificării, comisionul de administrare a înglobat comisionul de risc, acesta din urmă fiind achitat sub această denumire, ultima oară, la data de 16.09.2010 iar la data de 16.10.2010 comisionul de adminsitrare având deja valoarea însumată de 158,84 lei (file relevante 213-214).
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de lămurire dispozitiv formulata de reclamantul B. D. având CNP_, cu domiciliul în com. G., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta . S.A., având CUI_ și fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, cu sediul în București, .. 5, sect. 3, cu sediul procesual ales la SCA N., D. Kingston Petersen situat în în mun. Bucuresti, .. 1A, ., sector 1, complexul Bucharest Business Park și în consecință:
Determină ca prin dispoziția de constatare a caraterului abuziv al clauzei cuprinse la art. 9 pct. e cu privire la perceperea unui comision de risc și prin dispoziția de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu precum și a dobânzii legale aferente, instanța a avut în vedere și sumele încasate ulterior încheierii Actului Adițional din 20.09.2010, sub titlu de comision administrate credit, ca urmare a înglobării comisionului de urmărire riscuri, în sumă de 122,74 lei, în comisionul lunar de administrare credit.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte Grefier
F. IULIATOTH R.
Red./Dact. 4 ex. F.I./28.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4617/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 27-05-2015, Judecătoria... → |
|---|
