Pretenţii. Sentința nr. 6737/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6737/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 6737/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6737/2015
Ședința publică din 2 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanții N. C. și N. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. T. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect pretenții, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2015, sub nr._, reclamanții N. C. și N. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. T. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de contravaloare a materialelor de construcție rezultate din demolarea imobilului situat în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 223 A, jud. Cluj. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că suma de 5.000 lei este compusă din 2.500 lei masă lemnoasă (compusă din talpa de susținere a clădirii, stâlpi de susținere ai acoperișului, grinda de susținere a acoperișului, grinzi de susținere a tavanului și cornii pe care a fost așezată țigla) și 2.500 lei cărămidă (3000 de bucăți de cărămidă cu goluri, pătrată).
S-a susținut că reclamanții au fost proprietarii imobilelor casă și teren situate în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 223 A. Suprafața construită a clădirii era de 41 mp iar suprafața terenului neocupat era de 109 mp. În urma mai multor negocieri, reclamanții au decis să transmită pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate în cele ce preced cu condiția ca, după demolare, pârâta să depoziteze și să permită ridicarea tuturor materialelor rezultate în urma demolării. Părțile au încheiat, la data de 13.01.2012, un antecontract de vânzare-cumpărare, prețul convenit fiind de 270.762,5 lei. Punctul 8 din promisiunea de vânzare cumpărare prevede că pârâta se obligă să depoziteze, pe o durată de 3 luni de la data semnării contractului în formă autentică, materialele de construcție aflate în acel moment incorporate în construcție.
Reclamanții au mai arătat că, la data de 03.02.2012, au semnat contractul de vânzare în formă autentică, la punctul 3 fiind reiterată obligația pârâtei de a permite ridicarea tuturor materialelor rezultate din construcție.
S-a învederat instanței că reclamantul N. C. a fost contactat telefonic în vara anului 2014 că începe demolarea construcției, acesta deplasându-se la locul șantierului. În acel moment, demolarea era deja finalizată iar lemnăria era deja stivuită într-un camion care aparținea societății care a realizat demolarea. În urma discuțiilor purtate cu reprezentantul pârâtei, s-a stabilit că reclamantul va primi materialul lemnos rezultat din demolarea construcției de la nr. 223 B.
Au mai arătat reclamanții că nu au reușit, până la formularea acțiunii, să intre în posesia materialelor rezultate din demolare, cu excepția țiglelor.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1516, art. 1270, art. 1170, art. 1164, art. 1527 C.civ.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale cu martorul R. T..
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare (filele 4-6), contract de vânzare-cumpărare (filele 7-10), răspuns comunicat de către petentă (filele 11-12), plan cadastral al construcțiilor de la 223A și 223B (fila 13) și extrase internet privind estimarea prețului cărămizii. (fila 12)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b OG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 3)
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.04.2015, pârâta S.C. C. T. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pârâta a precizat că, conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, s-a obligat să depoziteze materialele prezente în construcție pentru un termen de 3 luni de la data semnării contractului autentic. Aceiași formulare este preluată și în contractul autentic de vânzare-cumpărare. Raportat la data perfectării contractului de vânzare, pârâta a arătat că termenul de 3 luni a expirat în data de 03.05.2012, perioadă în care obligația de a depozita materialele a fost executată cu prudență și diligență.
A mai susținut reclamanta că în data de 28.07.2014, reclamantul a ridicat o parte din țiglele provenite din acoperișul construcției din Cluj-N., Calea Turzii, nr. 223 A. Fiind informat că poate ridica și o parte din materialul lemnos, reclamantul a solicitat pârâtei să îl depoziteze pentru câteva zile. După 4 zile, deoarece materialul lemnos intervenea în activitatea firmei contractate pentru lucrări întrucât nu permitea accesul buldoexcavatorului, materialul lemnos a fost relocat.
Pârâta a arătat că din demolarea construcției înstrăinate de către reclamanți a rezultat doar moloz. În plus, o parte din materialul lemnos rezultat din demolare se găsește depozitat în incinta sediului pârâtei, însă reclamanții nu au înțeles să îl ridice.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1270 C.civ., art. 205 C.pr.civ.
Pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului N. C., proba testimonială cu martorii R. T., A. V. S. și N. I..
La întâmpinare au fost anexate fotografii (filele 32-37), listă apeluri (filele 28-30) și copie de pe autorizația de construire. (fila 31)
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 30.04.2015, reclamanții au arătat că obligația ce îi incumba pârâtei era cea de a depozita materialele de construcție 3 luni de la momentul desprinderii acestora din construcție, respectiv de la începerea demolării.
În ceea ce privește materialul lemnos, reclamanții au arătat că în data de 28 iulie 2014 au solicitat pârâtei să depoziteze grinzile într-un loc la marginea șantierului. A doua zi, când reclamantul N. C. s-a prezentat pe șantier a observat că materialul lemnos era stivuit într-un camion, primind promisiune că va primi alt material lemnos.
S-a susținut că inclusiv din pozele anexate de către pârâtă reiese că din demolare nu a rezultat doar moloz, fiind ușor de observat bucățile de cărămidă. Reclamanții au precizat, referitor la susținerea pârâtei potrivit căreia materialul lemnos a fost relocat, că nu li s-a indicat locul unde au fost depozitate grinzile pentru a putea fi ridicate. S-a subliniat că singurele materiale ridicate de către reclamanți sunt țiglele, neexistând nici un transport de cărămidă.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ.
Prin răspunsul depus la data de 20.05.2015, pârâta a arătat că clauza contractuală conținută atât de promisiunea bilaterală cât și de contractul de vânzare este fără echivoc și impune depozitarea materialelor pentru o perioadă de 3 luni de la data semnării contractului în formă autentică. Materialele la care se face referire sunt cele care se aflau în acel moment în construcția de la nr. 223A. În clauza referitoare la posibilitatea demolării construcției nu este menționat nici un termen în care pârâta să aibă obligația să depoziteze materialele având doar obligația de a permite reclamanților ridicarea materialelor.
Reclamanta a susținut că singurele bucăți de cărămidă care au rezultat în urma demolării au fost cele incorporate în construcția de la nr. 223B, clădirea fiind renovată în anul 2008.
La termenul de judecată din data de 22.05.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Pentru reclamanții a fost încuviințată proba testimonială cu martorul R. T. și proba cu interogatoriul pârâtei. Pentru pârâtă a fost încuviințată proba cu interogatoriul reclamantului N. C., mijlocul material de probă constând în fotografii și proba testimonială cu martorii A. V. și N. I.. Proba testimonială a fost administrată la termenul din ședința publică din data de 19.06.2015, declarațiile martorilor fiind anexate la filele 87-90. Proba cu interogatoriul reclamantului a fost administrată la același termen de judecată, regăsindu-se la filele 78-82.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 13.01.2012, reclamanții N. C. și N. E., în calitate de promitenți vânzători, și pârâta S.C. C. T. S.R.L., în calitate de promitent cumpărător, au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată de BNPA B. și I..(filele 4-6) Prin precontractul menționat, reclamanții s-au obligat să transmită promitentei cumpărătoare dreptul de proprietate asupra imobilelor casă și teren situate în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 223A, jud. Cluj, prețul de vânzare al imobilelor fiind 270.762,5 lei.
Prin contractul de vânzare autentificat de BNPA B. și I. prin încheierea de autentificare nr. 224/03.02.2012, reclamanții au transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilelor casă și teren situate în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 223A.
În luna iulie a anului 2014, pârâta a demarat lucrările de demolare a imobilului-construcție care a făcut obiectul contractului de vânzare perfectat cu reclamanții precum și a imobilului învecinat, situat la nr. 223B. Anterior demarării lucrărilor, reclamantul N. C. a fost anunțat de către pârâtă că clădirea urmează să fie demolată. Acest aspect este necontestat de ambele părți.
Ambele părți admit că reclamantul N. C. a ridicat și transportat țigla rezultată în urma demolării acoperișului. Astfel cum reiese din declarațiile martorilor Achilean V., T. R. și N. I., în urma demolării construcției înstrăinate de către reclamanți au fost desprinse din construcție grinzi de diferite mărimi, acestea fiind stivuite pentru a fi preluate de către reclamantul N. C.. Martorul T. R. a arătat că reclamanților le reveneau 6 grinzi din cele 12 obținute din demolarea ambelor construcții învecinate.
Raportat la răspunsurile oferite de către reclamantul N. C. și cele declarate de către martorul T. R., instanța reține că reclamanții nu au transportat, în urma demolării, material lemnos sau cărămizi.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Contractul de vânzare cumpărare a fost perfectat între părți la data de 03.02.2012 astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
În ceea ce privește cererea formulată de către reclamanți prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei, instanța o apreciază a fi neîntemeiată și urmează să o respingă în consecință.
Reclamanții au susținut că pretențiile lor îți găsesc temeiul în clauza contractuală inserată în art. 3.3 din contractul de vânzare. Reclamanții au pretins că clauza menționată în cele ce preced trebuie interpretată în sensul că pârâtei îi incumbă obligația de a depozita materialele rezultate din demolarea construcției de la nr. 223A timp de trei luni de la data începerii demolării. Pârâta a arătat că prin clauza respectivă s-a obligat să depoziteze timp de trei luni de zile de la data semnării contractului de vânzare în formă autentică a materialelor deja existente, depozitate în construcție.
În consecință, instanța reține că primul aspect ce se impune a fi clarificat în vederea soluționării prezentei cauze este cel referitor la interpretarea clauzei contractuale conținute de art. 3.3 din contractul de vânzare.
Prin interpretarea contractului se înțelege operațiunea de clarificare și determinare a conținutului unui contract în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor născute din acesta.
Art. 1266 alin. 1 C.civ. consacră prioritatea voinței reale și concordante a părților stabilind că contractul se interpretează după voința concordantă a părților iar nu după sensul literal al termenilor.
În consecință, prioritatea voinței reale înlătură valoarea declarației de voință cu precizarea că voința reală trebuie probată. Art. 3.3 din contractul de vânzare stabilește că transmisiunea posesiei asupra imobilelor se va face în termen de 15 zile de la data semnării prezentului contract, urmând ca pe terenul proprietatea cumpărătoarei să fie depozitate pentru o perioadă de 3 luni de la data semnării contractului autentic, materialele de construcție aflate în prezent în construcția de existentă la adresa Calea Turzii nr. 223A.
De asemenea, teza finală a articolului 3.3. din contract prevede că vânzătorii sunt de acord cu demolarea construcțiilor existente … iar în cazul în care se va proceda la demolarea acestora, cumpărătoarea va permite vânzătorilor ridicarea tuturor materialelor rezultate în urma demolării.
Astfel, voința declarată a părților a fost în sensul stabilirii unei obligații în sarcina pârâtei (în calitate de cumpărător) de a depozita materialele din construcția de la nr. 223A timp de 3 luni de la data semnării contractului de vânzare în formă autentică. Termenii utilizați sunt foarte clari și nu se pretează la interpretări stabilind explicit momentul la care începe să curgă termenul de 3 luni respectiv de la data perfectării în formă autentică a contractului de vânzare. Aceiași exprimare a fost utilizată și în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare.
În consecință, din moment ce părțile și-au exprimat consimțământul la perfectarea contractului de vânzare ce conține clauza în forma redată în cele ce preced iar reclamanții nu au probat că voința reală a părților a fost alta decât cea declarată, instanța reține că termenul de 3 luni în care pârâtei îi revenea obligația de a depozita materialele de construcție a început să curgă la data de 03.02.2012, dată perfectării contractului de vânzare în formă autentică.
În ceea ce privește obiectul acestei obligații de depozitare, instanța reține că pârâta s-a obligat la depozitarea materialelor rezultate din demolarea construcției. Astfel, din declarația martorului R. T. reiese că în interiorul construcției nu existau, la momentul predării, materiale de construcție depozitate astfel încât nu se poate reține că pârâta a înțeles să își asume obligația de a depozita în continuare materiale de construcție ce se aflau depozitate în interiorul clădirii. În consecință, instanța constată că pârâtei îi revenea obligația de a depozita materialele rezultate din demolarea construcției de la nr. 223A timp de 3 luni de la data încheierii în formă autentică a contractului de vânzare. Dacă demolarea ar fi avut loc în termen de 3 luni de la data întocmirii contractului în formă autentică, pârâta ar fi fost obligată să depoziteze materialele rezultate din demolare în continuare până la împlinirea termenului de 3 luni.
În consecință, din moment ce demolarea construcției a avut loc după mai bine de 2 ani de la data încheierii contractului de vânzare, pentru considerentele expuse în cele ce preced, instanța reține că pârâta și-a executat obligația de a depozita timp de 3 luni materialele din construcția de la nr. 223A, termen ce a început să curgă la data de 03.02.2012.
În ceea ce privește obligația de a permite reclamanților să ridice materialele rezultate din demolare, instanța reține că și această obligație contractuală a fost executată de către pârâtă.
Există un consens al părților cu privire la împrejurarea de fapt că reclamanții au fost notificați cu privire la începerea demolării construcției, fiindu-le solicitat să se prezinte pentru a ridica materialele de construcției rezultate din demolare.
Din răspunsul oferit la art. 3 din interogatoriul propus de către pârâtă, reclamantul N. C. a susținut că a solicitat pârâtei să depoziteze materialul lemnos pentru o perioadă, până când le va putea prelua.
În același sens sunt și declarațiile martorilor A., N. și T.. Martorii au arătat că materialul lemnos a fost depozitat pentru 3-4 zile, după ce a fost desprins din construcție, însă ulterior a fost relocat pentru a permite accesul utilajelor ce urmau a fi utilizate la realizarea noii construcții.
Prin urmare, având în vedere că reclamantului i s-a permis să ridice materialul lemnos, acesta solicitând să fie depozitat pentru o perioadă, instanța reține că pârâta și-a executat obligația de a permite reclamanților să ridice materialul lemnos rezultat din construcție. Reclamantul nu a susținut și nu a probat faptul că a convenit un anumit termen în care pârâta să depoziteze materialul lemnos. Or, nu i se poate imputa pârâtei că a înțeles să dispună relocarea materialului lemnos în momentul în care acesta împiedica realizarea activității desfășurate pe șantierul de construcții, permițând depozitarea materialului lemnos cât timp nu o împiedica să își desfășoare activitatea planificată.
În ceea ce privește cărămida a cărei contravaloare este pretinsă de către reclamanți, instanța reține că alegațiile reclamantului (răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul formulat de către pârâtă) nu se coroborează cu răspunsurile oferite de martora N. A. în ceea ce privește care dintre pereții construcției erau realizați din cărămidă pătrata cu găuri. În plus, chiar dacă ar fi fost lămurit aspectul privind numărul pereților realizați din cărămidă pătrată cu găuri, instanța reține că reclamanții nu au probat cantitatea de cărămidă rezultată din demolarea construcției în condițiile în care martorul T. R. I. a declarat că din demolarea construcției de la nr. 223A nu a rezultat nici o bucată de cărămidă, aceasta fiind distrusă în procesul de demolare.
Prin urmare, instanța reține că reclamanții nu au dovedit că a avut loc o neexecutare a obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă astfel încât pretențiile reclamanților sunt nefondate, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Raportat la soluția ce urmează să fie pronunțată cu privire la capătul principal de cerere, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că și petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect pretenții formulată de către reclamanții N. C., CNP_ și N. E., CNP_, ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj și domiciliul procesual ales la Cabinet individual de avocat B. C. în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. C. T. S.R.L., CUI RO_, J_, cu sediul în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 223, jud. Cluj.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 02.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/13.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6746/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6759/2015.... → |
|---|
