Somaţie de plată. Sentința nr. 5897/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5897/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 5897/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5897/2015
Ședința publica din 11.06.2015
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: P. VICTORIȚA P.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._,
Avand ca obiect emiterea ordonantei de plata, inaintata de creditoarea S.C. S. S. IMPEX S.R.L., in contradictoriu cu debitoarea S.C. C. S. S.R.L.
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publica din 04.06.2015, conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 06.04.2015 creditoarea . IMPEX SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea . sa se dispună emiterea unei ordonanțe de plata prin care sa se stabilească termenul de plată și să fie obligată debitoarea sa plătească suma de 6464,08 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate de la creditoare, conform facturilor nr._, m45082,_,_,_,_,_/ 2014 emise în baza contractului nr. 482/13.04.2011, sa fie obligată debitoarea la plata penalităților de întârziere in cuantum de 0,2%, zi de la data scadentei si pana la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, In data de 13.04.2011, intre parti s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect livrarea de produse, cumpărătorul obligându-se să achite contravaloarea mărfurilor, la scadența convenită de comun acord.
Ca urmare a neplății ultimelor facturi, s-a solicitat executorului judecătoresc să expedieze somația prev de art. 1014 NCPC, înregistrată sub nr. 256/18.12.2014.
Solicită admiterea prezentei acțiuni asa cum a fost formulata.
In drept art. 1013 si următoarele Cod de proc.civ., art 1350 șu NCC, m1535 NCC, art 451 NCPC.
Cererea a fost legal timbrată, f. 21-22.
În probațiune s-au depus înscrisuri: extras ORC, f. 3-4, dovada comunicare somație, f 5-10, fișa analitică partener, f. 11, contract nr. 482 din data de 13.04.2011 ( f. 12-13), copie facturi, f. 14-20.
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare în cauză și nu și-a exprimat într-o altă modalitate poziția procesualǎ în raport de cererea formulatǎ.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile anexate cererii pentru emiterea ordonanței de platǎ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul nr. 482 din data de 13.04.2011 ( f. 12-13), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi materializate prin vânzarea de cǎtre creditoare a unor produse către debitoarei, în baza comenzilor cumpărătorului, conform art. 2 din contract.
Pe de altǎ parte, trebuie reținut cǎ, potrivit art. 3 din contract ( f. 12), debitoarea și-a asumat obligația de a prelua și de a plǎti produsele ce vor face obiectul comenzilor în sortimentele, cantitățile și prețurile stabilite .
Totodatǎ, este de relevat cǎ pǎrțile au convenit și o clauzǎ penalǎ, stabilind cǎ, în pentru întârzierea la plată a contravalori mărfurilor livrate, cumpărătorul datorează penalitǎți de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei neachitate ( art. 26, f. 13 ).
În condițiile în care societatea creditoare și-a îndeplinit obligația asumatǎ prin contractul încheiat cu debitoarea, livrând produsele comandate, pentru care a emis facturile atașate la dosar, totuși debitoarea a acumulat un debit în sumă de 20.909,95 lei, astfel cum rezultă din facturile fiscale aflate la filele 11-18 din dosar, facturi a fost asumate de cǎtre debitoare prin semnǎturǎ, debitoarea nefăcând dovada achitării debitului.
Creditoarea și-a îndeplinit obligația de notificare prealabilă a debitoarei, impusă de prev art. 1014 NCPC, f. 5-10.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținutǎ debitoarea.
Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au livrat diverse produse de cǎtre creditoare, or trebuie observat că obligația principală a cumpărătorului în contractul de vânzare-cumpărare, în sensul art. 1361 din C. Civ., obligație asumatǎ de cǎtre debitoare, este aceea de a plăti prețulla ziua și la locul determinat prin contract.
Mai mult decât atât, obligația de platǎ a prețului a fost asumată de cǎtre debitoare, potrivit contractului (f. 12-13), semnat și ștampilat de către debitoare, iar facturile emise în derularea raporturilor dintre pǎrți, au fost însușite în mod expres de cǎtre debitoare prin semnǎturǎ ( f. 14-20 ), acestea făcând dovada furnizării produselor, în sensul art. 1767, alin 3 NCC, prin urmare debitoarea este ținută la plata produselor livrate.
În ce privește penalitǎțile de întârziere pretinse de cǎtre reclamantǎ, instanța observǎ cǎ acestea au fost asumate de cǎtre debitoare, potrivit art. 26 din convenția perfectatǎ ( f. 13 ), acestea fiind datorate ca urmare a neachitǎrii la termen a prețului, cf art. 1539 NCC.
În al doilea rând, creanța pe care societatea creditoare o pretinde prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, relativ la natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, atât în privința debitului principal, cât și a penalitǎților de întârziere aferente, din cuprinsul contractului nr. 482 din data de 13.04.2011 ( f. 12-13 ) și a facturilor emise de cǎtre creditoare în baza acestuia ( f. 14-20), debitoarea asumându-și obligația, potrivit art. 4.1, 4.2 din contract ( f. 8 ), de a achita integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate, în caz contrar urmând a datora penalitǎți, în condițiile art. 3, respectiv 26 din contract ( f. 12-13).
Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză, obiectul creanței a fost precis determinat, fiind în discuție un debit restant de 6464,08 lei, iar în privința penalitǎților de întârziere, cuantumul acestora este determinabil prin raportare la conținutul clauzei penale stipulatǎ în art. 26 din contract ( f. 13 ), ținând seama de nivelul procentual al penalitǎților, de suma asupra cǎreia sunt aplicate și de data scadenței prețului serviciilor prestate, art. 9 din contract prevăzând că termenul de plată scadent este de 30 de zile de la emiterea facturii sau cel stabilit pe factură.
În fine, creanța pretinsă de către societatea creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ fiind scadentǎ la data care a fost indicatǎ în cuprinsul fiecărei facturi( f. 14-20), de la același moment fiind datorate și penalitǎțile de întârziere aferente debitului principal, conform clauzei penale inseratǎ în art. 4.3 din contract ( f. 8 ).
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 10, 249 C.p.c, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauza - constituie o atitudine procesuala pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 C.p.c.
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite cererea și, prin urmare, va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de 6464,08 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor fiscale neachitate atașate cererii de chemare în judecată, care se coroborează cu fișa analitică de partener, f. 14, precum și a penalitǎților de întârziere aferente, în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la achitarea integrală a debitului, stabilind totodată un termen de plată de 20 de zile de la comunicare, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se includ taxa judiciarǎ de timbru, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfǎșurare a procesului. În consecință, cum debitoarea a căzut în pretenții, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi admisă, instanța va dispune obligarea acesteia sǎ achite creditoarei suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ, din care 200 lei reprezintǎ taxa judiciarǎ de timbru ( f. 21,22), iar 2000 lei onorariu avocat, f. 28.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea . SRL cu sediul în Cluj-N., Calea Turzii, nr 203 D, jud. Cluj, J_, Cod fiscal RO_ în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Cluj-N., .. 24, ./3371/2006, cod fiscal RO_.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei debitul în cuantum de 6464,08 lei, reprezentând facturi fiscale neachitate atașate cererii de chemare în judecată.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la achitarea integrală a debitului.
Fixează termen de plată 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei suma de 2200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.06.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
P. Victorița P. A. M.
Red./Tehn. PVP/4 ex./11.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5938/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5965/2015.... → |
|---|
