Rezoluţiune contract. Sentința nr. 847/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 847/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 847/2015
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 847/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
GREFIER A. D. K.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant N. B. S. și pe pârât B. M. T., pârât B. E., având ca obiect rezoluțiune contract (DECL COMP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 27 ianuarie 2015, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 3 septembrie 2012 reclamantul B. S. N., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții BÂRNA M. T. si BÂRNA E. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumpare incheiat in data de 03.10.2008 si restabilirea situației anterioare, obligarea paraților in solidar sa-i restituie suma de 40.000 Eur, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că în data de 03.10.2008, in calitate de promitent-cumparator, a incheiat cu parații BÂRNA M. TRASIAN si soția BÂRNA E., in calitate de promitenti-vanzatori, un antecontract de vanzare-cumparare in temeiul căruia parații au promis vânzarea, iar reclamantul cumpărarea, unui apartament cu suprafața construita de 80 mp, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 debara, 1 hol, 1 terasa, situat pe terenul din Cluj N., . in CF_.
Prețul vânzării a fost stabilit la 80.000 Eur, iar ca modalitate de plata s-a achitat suma de 44.000 Eur in momentul incheierii contractului, urmând ca restul sa se achite ulterior.
Termenul de predare a apartamentului era fixat pe data de 30.09.3009. In cazul in care apartamentul nu era predat la termen (30.09.2009) promitentii-vanzatori s-au obligat sa restituie suma primita, precum si la o clauza penala, denumita penalități de întârziere, in procent de 4 % pe an pentru suma de 80.000 Eur.
Deși reclamantul si-a indeplinit obligația contractuala prin plata primei transe de preț, parații nu au executat apartamentul care face obiectul convenției si nici nu au dovedit existenta vreunui motiv care sa justifice întârzierea.
Având in vedere ca au trecut aproape 3 ani de la termenul contractual pentru predarea apartamentului, reclamantul a fost nevoit sa promoveze prezenta acțiune. Culpa pentru neindeplinirea contractului aparține exclusiv paraților, care nu si-au indeplinit obligațiile contractuale si nici nu exista vreun motiv de a se crede ca acest imobil va fi edificat. Oricum, după trecerea a 3 ani nu mai subzista nici condițiile si nici motivele pentru care a incheiat contractul.
Cu privire la conținutul contractului, reclamantul apreciază ca se impun câteva considerații pentru a preîntâmpina unele discuții inutile: Raportând titulatura contractului este antecontract de vanzare-cumparare la conținutul contractului, elementele acestuia, este evident ca este vorba de o promisiune de vanzare-cumparare a unui bun viitor si nu de un eventual contract de antrepriza ori unul de prestări servicii (executare). Contractul are ca obiect un bun clar determinat, preț, condiții de plata si termen de predare. Mai mult, incheierea contractului urma sa se facă in forma autentica, promitentii-vanzatori având obligația de a anunța pe reclamant cu privire la data si locul încheierii acestuia, precum si sa-i inmaneze actele necesare înscrierii in CF a dreptului de proprietate.
Reclamantul mai arată ca din avansul 44.000 Eur, parații i-au restituit 4.000 Eur, respectiv 3.500 Eur in anul 2010 si suma de 2.000 lei in anul 2012. In aceste condiții, parații mai au de restituit 40.000 Eur din avansul incasat la data semnării antecontractului.
De asemenea, se mai arată că in data de 10.03.2012 intre reclamant si parați a fost semnata o trazactie, prin care aceștia din urma se angajau sa achite lunar o valoare minima de 1.000 Eur, astfel incat pana la 30.06.2013 sa restuie suma de 40.500 Eur, însa, parații nu au inteles sa respecte nici aceasta tranzatie, astfel ca in perioada de aproape 6 luni cuprinsa intre data semnării tranzacției (10.03.2012) si data inregistrarii cererii de chemare in judecata, parații au achitat doar 2.000 lei, reprezentând mai puțin de 500 Eur.
In concluzie, se solicita admiterea cererii de chemare in judecata.
Pârâții prin întâmpinare au solicitat, pe cale de excepție declinarea judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N., dată fiind necompetența materială a Tribunalului Specializat, cu consecința respingerii cererea de chemare în judecată ca fiind prematur introdusă, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții au arătat că între pârâți în calitate de promitenți vânzători, și reclamant, în calitate de promitent cumpărător a intervenit la data de 03.10.2008, un antecontract de vânzare-cumpărare ce avea ca obiect un apartament în suprafață de 80 mp, compus din două camere, bucătărie, baie, debara, hol și terasă, pârâții obligându-se să predea posesia imobilului până la data de 30.09.2009, dată până la care urma să fie finalizată în întregime construcția . care avea să fie situat și acest apartament. Dată fiind situația economică dificilă pe care a întâmpinat-o acest proiect, nu au reușit să dea curs obligației de a construi și implicit de a preda acest imobil, astfel că urma să restituie suma de 44.000 de euro pe care o primiseră la semnarea antecontractului cu titlu de avans.
Pârâții mai arată că dat fiind că le era dificilă restituirea acestei sume de bani, au convenit cu promitentul cumpărător faptul că vor restitui suma de 40.500 euro, pe care i-o datorează cu titlu de avans, în tranșe lunare de cel puțin 1000 de euro. În acest sens, a încheiat la data de 10.03.2012 o tranzacție ce consacră această înțelegere intervenită între părți, fiind de natură a înlătura efectele antecontractului de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, la data de 10.09.2012, au fost citați în prezenta cauză, dat fiind că promitentul cumpărător, în ciuda înțelegerii intervenite prin tranzacție, a înțeles să solicite rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu consecința restituirii sumei primite cu titlu de avans.
Pârâții mai arată că față de cererea de chemare în judecată înțeleg să invoce excepția de necompetență materială a tribunalului specializat.
Astfel, odată cu . Noului Cod Civil, a fost abrogat Codul Comercial, astfel că litigiile ce se ivesc între comercianți în legătură cu actele juridice încheiate sub imperiul Noului Cod Civil, sunt calificate drept litigii civile, între profesioniști.
Acesta este și motivul pentru care au fost abrogate dispozițiile art.2 alin. 1 din codul de procedură civilă ce stabilea competența tribunalului în primă instanță pentru litigiile comerciale ce aveau un obiect de peste 100.000 de lei (în prezent nu mai putem vorbi de litigii comerciale).
D. fiind că între părți a intervenit tranzacția sus-amintită la data de 10.03.2012, dată la care era intrat în vigoare Noul Cod Civil, iar potrivit Legii 71 /2011, acest act se situează sub incidența actelor normative în vigoare la data semnării lui, deci sub incidența noului Cod Civil, iar litigiul poate fi calificat cu certitudine ca fiind unul civil.
Așadar, din moment ce caracterul civil al litigiului rezultă dincolo de orice dubiu, în plus fiind abrogate dispozițiile art. 2 alin. 1 din C., rezultă că prezentul litigiu este greșit îndreptat spre soluționare către Tribunalul Specializat, întrucât potrivit dispozițiilor de procedură în vigoare Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile al căror obiect este de sub 500.000 lei, motiv pentru care prezentul litigiu este în mod evident de competența judecătoriei în ce privește judecata în primă instanță (dat fiind ca valoarea litigiului se situează undeva în jurul valorii de 180.000 lei).
Pârâții au mai invocat excepția prematurității acțiunii introduse de reclamant.
Astfel, chiar dacă ar califica acest litigiu drept comercial, fiind deci condiționat de îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720 ind. 1 din C., consideră că această procedură nu a fost îndeplinită raportat la tranzacția ce a intervenit între părți, tranzacție ce consfințește învoiala părților, fiind de natură a înlocui cele convenite prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Aceasta deoarece notificarea anexată cererii de chemare în judecată face referire exclusiv la antecontractul de vânzare-cumpărare, ori efectele acestuia au fost înlăturate prin tranzacția ce a intervenit între părți. Câtă vreme înțelegerea părților rezidă exclusiv din cele cuprinse în cadrul contractului de tranzacție, se consideră că procedura concilierii directe realizată cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare nu poate fi considerată ca fiind în mod valid îndeplinită.
Raportat la tranzacția ce a intervenit între părți, pârâții învederează instanței faptul că și referitor la cele convenite în cadrul acesteia, cererea de chemare este prematur introdusă. Aceasta deoarece cu ocazia încheierii tranzacției au convenit cu reclamantul faptul că suma de 40.500 euro va fi achitată în tranșe, urmând ca întreaga sumă să fie restituită până la data de 30.06.2013.
Astfel câtă vreme nu s-a împlinit termenul convenit pentru restituirea în întregime a sumei datorate, este prematură solicitarea reclamantului privind restituirea sumei de 40.500 de euro. Se consideră că abia la împlinirea scadentei, adică la 30.06.2013 reclamantul este îndreptățit să solicite și să obțină acest debit în integralitatea lui, fiindcă doar de le această dată se naște dreptul său de a se adresa instanței în vederea realizării pe cale forțată a dreptului său de creanță.
Printre condițiile pe care o acțiune civilă trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi cu succes promovată, este afirmarea unui drept. Totodată, dreptul trebuie să fie actual și să fie exercitat cu bună credință, ori se poate lesne aprecia că nici una dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Așadar, dat fiind că afirmarea unui drept este o condiție de admisibilitate a acțiunii civile, iar dreptul între altele, trebuie să fie și actual, având în vedere faptul că în cauza de față, dreptul reclamantului nu întrunește această condiție, se consideră că se impune respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, pârâții arată că ar avea în vedere înțelegerea inițială a părților ce rezultă din prevederile antecontractului de vânzare-cumpărare, într-adevăr ar incumba în sarcina reclamanților obligația de restituire a sumelor de bani primite cu titlu de arvună, aceasta fiind scadentă încă de la data de 30.09.2009. Dar având în vedere faptul că se afla în imposibilitatea de a restitui sumele datorate, au convenit împreună cu reclamantul faptul că vor restitui sumele în tranșe lunare, după cum rezultă din tranzacția anexată chiar de către reclamant cererii de chemare în judecată.
Din moment ce dispozițiile art. 1270 din NCC instituie contractului putere de lege între părți, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, se consideră că tranzacția ce a intervenit între pârâți și reclamant îl obligă pe acesta să respecte toate aspectele cu privire la care au căzute de acord.
Pe de altă parte, însăși scopul recunoscut al tranzacției este de a preîntâmpina un posibil litigiu sau de a stinge un litigiu început, acesta fiind și motivul pentru care au căzut de acord cu privire la această modalitatea de compromis în executarea obligațiilor pârâților.
Solicitarea reclamantului ce face obiectul prezentului dosar, este pe de o parte prematură, din considerente mai sus expuse, iar pe de altă parte se dorește eludarea dispozițiilor obligatorii ce derivă din contractul de tranzacție încheiat, ce stabilește o cu totul altă modalitatea de stingere a obligației și o altă scadență.
De asemenea, se arată că forța obligatorie a contractului, nu vizează doar părțile acestuia, ci obligă orice terță persoană să respecte situația juridică ce rezultă din acesta. Astfel, instanța va trebui să aibă în vedere situația juridică ce rezultă din această tranzacție precum și drepturile și obligațiile ce s-au născut în sarcina părților.
Dacă instanța ar admite cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată, întemeindu-se exclusiv pe un antecontract de vânzare-cumpărare ce la momentul introducerii acțiunii nu mai era în vigoare, ar încălca forța obligatorie a contractului, ajungându-se în această manieră la un dezechilibru contractual, în deplină neconcordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
Așadar, din moment ce ultimul act al părților, este cel ce reflectă voința reală a părților, iar prezenta acțiune este întemeiată exclusiv pe un antecontract ce la momentul introducerii acțiunii nu mai producea efecte juridice, se consideră prezenta acțiune ca fiind netemeinică și nelegală și în consecință se apreciază că se impune respingerea acesteia.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, instanța prin sentinta civila nr. 4408/3 decembrie 2012, a declinat competenta de solutionare a actiunii in favoarea Judecatoriei Cluj-N. intrucat la momentul sesizarii instantei competenta de solutionare a cererii apartine judecatoriei.
Cauza a fost inregistrata la Judecatoria Cluj-N. la data de 11 decembrie 2012 sub nr._ .
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Din punctul de vedere al legii aplicabile în timp, art. 6 alin.1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr.505/15.07.2011, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, art. 102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, prevede următoarele: contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin.1.
Având în vedere aceste dispoziții legale expuse anterior și constatând că obiectul litigiului se referă la un antecontract de vânzare încheiat în anul 2008, instanța reține că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii acestora, respectiv prevederilor vechiului Cod civil (1864) și Codului comercial.
La data de 03.10.2008, in calitate de promitent-cumparator, a incheiat cu parații BÂRNA M. TRASIAN si soția BÂRNA E., in calitate de promitenti-vanzatori, un antecontract de vanzare-cumparare in temeiul căruia parații au promis vânzarea, iar reclamantul cumpărarea, unui apartament cu suprafața construita de 80 mp, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 debara, 1 hol, 1 terasa, situat pe terenul din Cluj N., . in CF_.
Prețul vânzării a fost stabilit la 80.000 Eur, iar ca modalitate de plata s-a achitat suma de 44.000 Eur in momentul incheierii contractului, urmând ca restul sa se achite ulterior.
Termenul de predare a apartamentului era fixat pe data de 30.09.3009.
In cazul in care apartamentul nu era predat la termen (30.09.2009) promitentii-vanzatori s-au obligat sa restituie suma primita, precum si la o clauza penala, denumita penalități de întârziere, in procent de 4 % pe an pentru suma de 80.000 Eur.
Deși reclamantul si-a indeplinit obligația contractuala prin plata primei transe de preț, parații nu au executat apartamentul care face obiectul convenției si nici nu au dovedit existenta vreunui motiv care sa justifice întârzierea.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți implică ca și contract sinalagmatic o interdependență a obligațiilor părților: pe de o parte obligația promitentului-vânzător de a edifica imobilul și a de vinde un apartament, corelat cu obligația promitentei-vânzătoare de a achita prețul convenit.
În drept, instanța reține dispozițiile art. 1021 cod civil potrivit cărora partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.
Rezoluțiuneaconstituie sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor derivând din contractele sinalagmatice, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. Pentru a fi admisibilă acțiunea în rezoluțiune este necesar ca una din părți să nu își fi executat obligațiile ce îi revin, neexecutarea să-i fie imputabilă, iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege, condiție îndeplinită în speță.
Apartamentul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare trebuia predat de către pârât cumparatorului reclamant până la data de 30.09.2009, urmând a încheia actele în formă autentică până la data de 30.09.2011.
Reclamanta a achitat suma de_ euro in momentul incheierii contractului urmand ca diferenta pana la suma de_ euro sa se achite ulterior iar pârâtul, contrar prevederilor art.969 alin.1 C.civ, care prevede că „convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante”, nu și-a executat obligațiile asumate contractual, nepredând imobilul și neîncheind contractul de vânzare în formă autentică pentru a transfera dreptul de proprietate.
Cu toate că reclamanta a achitat parte din prețul total de vânzare, având în vedere că pârâtul nu a făcut demersurile pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale, inclusiv în cursul prezentului proces civil, instanța constată culpa contractuală a acestuia, motiv pentru care reține întrunite condițiile prevăzute de dispozițiilor art.1020-1021 C.civ, urmând a dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat intre parti la data de 03.10.2008, și pe cale de consecință va dispune repunerea părților în situația anterioară prin obligarea paratilor la restituirea prețului achitat acestuia în sumă de_ euro,asa cum a cerut reclamantul, intrucat suma de 4000 euro a fost restituita de parati.,
În consecință, în temeiul art.969, art.970 C.civ, art.1020-1021 C.civ, instanța va admite actiunea formulata conform celor dispuse mai sus.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.pr civ, instanța constată culpa procesuală a pârâtului, motiv pentru care îl va obliga la plata către reclamantă a sumei de 8810,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite actiunea civila formulata de reclamantul B. S. N. cu domic. procesual ales la Cabinet Avocat P. G. cu sediul in Cluj-N., Piata S. cel M., nr. 4, parter, cam.14, jud. Cluj in contradictoriu cu paratii B. M. T. si B. E., ambii cu domic. in Cluj-N., .. 2,. si cu domic. procesual ales la SCA G., Ghidra si Asociatii cu sediul in Cluj-N., ., nr. 102, jud. Cluj si in consecinta:
Dispune rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 03.10.2008 si restabilirea situatiei anterioare.
Obliga paratii in solidar sa restituie reclamantului suma de_ euro.
Obliga paratii in solidar sa plateasca reclamantului suma de 8810,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 29.01.2015.
P. GREFIER
E. E. P. A. D. K.
PEE.PEE./5 EX./20.07.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 845/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1184/2015. Judecătoria... → |
|---|
