Somaţie de plată. Încheierea nr. 1320/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1320/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 23621/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 1320/2015
Ședința publică de la 06.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru societatea creditoare av. R. O. M., iar pentru societatea debitoare av. N. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 06.02.2015, cerere de strigarea cauzei la ora 11:00 formulată de către creditoare prin reprezentant, la 06.02.2015, note de ședință formulate de societatea creditoare (filele 156-158).
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1015 coroborat cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 107 alin. (1) C.proc.civ.
La interpelarea instanței reprezentanta creditoarei arată că a modificat cuantumul debitului, fiind vorba despre suma de 1.334 lei.
Instanța comunică cu reprezentantul debitoarei notele de ședință. Pune în discuția părților excepția tardivității depunerii întâmpinării invocată de către creditoare la termenul anterior.
Reprezentanta creditoarei arată că își menține excepția invocată, conform notelor de ședință.
Reprezentantul debitoarei arată că întâmpinarea a fost depusă tardiv.
Instanța, raportat la data depunerii întâmpinării, respectiv 22.01.2015, cu o zi înainte de termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 23.01.2015, în temeiul art. 1018 alin. (3) C.proc.civ., admite excepția tardivității depunerii întâmpinării, invocată de către creditoare, debitoarea fiind astfel decăzută din dreptul de a formula întâmpinare.
Reprezentanta creditoarei arată că debitoarea trebuia să depună la dosar fișa partener pentru anii 2007-2014. Depune la dosar fișa creditoarei (filele 159-309).
Instanța pune în vedere reprezentantei creditoarei că, contractul care stă la baza acțiunii este din anul 2009.
Reprezentanta creditoarei arată că debitoarea face vorbire despre alte sume, sens în care undeva există o problemă, dar în urma unui calcul matematic rezultă suma invocată de către societatea creditoare. Apoi, invocă reaua-credință a debitoarei, cu precizarea că ulterior înregistrării acțiunii a efectuat o plată. Precizează că în cauză creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Reprezentantul debitoarei arată că într-adevăr contractul care prezintă relevanță în prezenta cauză este din 2009, orice alt act neavând relevanță și nu face obiectul prezentului litigiu. Depune la dosarul cauzei și comunică cu reprezentanta creditoarei un extras de cont (filele 312-313). Arată că este vorba despre o plată efectuată de către debitoare creditoarei, la data de 30.06.2009, în cuantum de 4000 lei, sumă care ulterior a fost restituită debitoarei de către creditoare, la data de 02.07.2009, rezultând astfel că debitoarea practic a efectuat o plată nedatorată, soldurile fiind zero. Precizează că aceste calcule se pot urmări foarte ușor.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar. În virtutea rolului activ al instanței și principiului aflării adevărului, probele din întâmpinare, reprezentând înscrisuri, vor fi încuviințate și administrate din oficiu.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea acțiunii formulate și precizate și obligarea depitoarei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei. Precizează că în prezenta cauză, creanța este certă, lichidă și exigibilă și solicită instanței să aibă în vedere înscrirurile depuse în probațiune. Invocă simple calcule matematice, respectiv emiterea a două facturi în anul 2014, preluate de către debitoare. Arată că între părți existau relații comerciale de mai mult timp, că uneori părțile efectuau unele compensări. Apoi, arată că raportat la faptul că pe chitanța emisă nu se precizează contravaloarea cărei facturi se achită, se consideră plata efectuată pentru facturi emise în ordine cronologică, astfel cum prevede legea, fiind astfel achitată factura cea mai veche. Arată că este vorba despre sume globale. Invocă faptul că este posibil ca societatea debitoare să nu-și fi înregistrat unele documente fiscale în contabilitate, iar extrasul de cont depus la acest termen de judecată nu face dovada soldurilor zero. Arată că a analizat fișa depusă la termenul anterior, sens în care și-a formulat poziția procesuală în cuprinsul notelor de ședință. Susține că, chitanța în valoare de 350 lei din data de 23.04.2014 nu se regăsește în fișa partener depusă de către debitoare. De asemenea invocă alte documente fiscale care nu se regăsesc în fișa sus menționată. Solicită instanței să nu fie luate în considerare contestațiile debitoarei, aceste fiind pur formale și având scopul de invoca semne de întrebare. Cu privire la penalități arată că acestea sunt datorate, existând reste decreanță neachitată, iar cererea a fost depusă la data de 27.10.2014, existând doar o plată ulterioară la data de 16.10.2014, după comunicarea cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul debitoarei solicită respingerea acțiunii creditoarei, cu precizarea că nu suntem în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile. Invocă data contractului, respectiv anul 2009 și extrasul de cont depus la acest termen de judecată, din care rezultă că la data de 02.07.2009, soldul celor două societăți era zero, orice altă discuție în acest sensi fiind inutilă. Arată că din evidențele debitoarei rezultă o altă imputație, oricum aceste sume nu pot fi solicitate pe calea ordonanței și invocă prevederile art. 1020 C.pr.civ. Arată că s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile, ceea ce este incompatibilă cu prezenta procedură. Invocă faptul că nu este vorba despre tergiversarea soluționării cauzei, dar instanța nu are certitudinea creanței. Apoi, invocă compensarea unor plăți între părți. Susține că penalitățile solicitate nu se pot acorda, fiind invocată metoda compensării, anume sistemul de plăți reciproce. Precizează că doar documentele sunt redactate ulteior, sens în care nu se pot acorda penalități. Precizează că plățile au loc odată cu executrarea obligațiilor, la momentul realizării lor și nu la momentul emiterii chitanțelor. Arată că de fapt nu există plată, există presatări de servicii, sistem reciproc agreat de părți, sens în care chiar și debitoarea ar putea solicita penalități. Invocă faptul că din evdiența contabilă al debitoarei rezultă situația contrară celei prezentate de creditoare. Arată că, chitanța nr. 208 reprezintă o plată în avans, fiind vorba despre alte plăți ulterioare, reprezentând contravaloarea altor servicii prestate. Arată că certitudinea creanței nu este fără dubiu, că oricum aceste creanțe nu există și nu sunt aplicabile simple calcule matematice. Aratăc ă între părți există o colaborare de 5 ani. Solicită obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei, respectiv onorariul de avocat.
Reprezentanta creditoarei arată că nu există un moment zero, contrar situației financiare prezentate de reprezenetantul debitoarei, respectiv nu există un moment zero de la care să se pornească, dar speța este simplă. Arată că din fișa partener trebuie să rezulte că au fost înregistrate toate plățile. Apoi, invocă din nou scăderea facturilor în ordinea vechimii lor. Arată că este vorba despre calcule matematice de adunare și de scădere., însă aplicabile doar în măsura în care debitoarea și-a înregistrat toate documentele. Invocă reaua credință a debitoarei. Arată că în cauză nu se poate discuta despre metoda compensării, neexistând încheiate procese verbale de compensare, iar oricum ultimele facturi emise nu se pot compensa cu nimic. Arată că penalitățile sunt datorate conform contractului și conform legii.
Reprezentantul debitoarei, cu privire la buna și reaua-credință, arată că societatea creditoarei după primul termen de judecată nu a adus la cunoștința instanței plata efectuată de către debitoare, deși exista.
Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data 27.10.2014 (filele 1-3), creditoarea ., prin avocat R. O. M., cu împuternicire avocațială la fila 4, a solicitat obligarea debitoarei . la plata sumei de 7.689,07 lei, reprezentând contravaloare servicii curierat rapid și contravaloare avans achitat în favoarea debitoarei, penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale, respectiv dobânda legală de la data plății și până la data restituirii pentru avans, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în temeiul contractului de prestări servicii nr. 376/05.05.2009 a prestat servicii de curierat rapid în favoarea debitoarei, că a emis facturile fiscale de la dosar în acest sens, că debitoarea nu a înțeles să își îndeplinească obligația de plată, că sunt respectate condițiile prevăzute de lege pentru emiterea ordonanței de plată. S-a învederat că în conul avansului achitat nu s-au prestat servicii de către debitoare, motiv pentru care se solicită restituirea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată (fila 42).
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 5-38, 48-93).
Debitoarea ., prin avocat N. S.-G., cu împuternicire avocațială la fila 117, a depus întâmpinare la data de 22.01.2015 (filele 99-102), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că debitul reprezentat de contravaloarea facturilor fiscale nu este datorat, întrucât a fost stins în întregime, că avansul primit nu se impune a fi restituit deoarece toate sumele primite de la creditoare se regăsesc în livrări de produse către aceasta. S-a mai arătat că datoriile reciproce între părți se stingeau prin prestări reciproce de servicii și doar documentele contabile se întocmeau la o dată ulterioară, că nu au existat întârzieri la plată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1013, art. 1018 și art. 1020 C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 103-116, 118-152).
La data de 06.02.2015, creditoarea a depus la dosar „note de ședință”, prin care și-a micșorat câtimea obiectului cererii la suma de 1.334 lei (filele 156-158),.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În fapt, instanța reține că între creditoarea ., în calitate de curier și debitoarea ., în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii curierat nr. 376/05.05.2009 (filele 52-54), având ca obiect prestarea serviciilor de transport rapid de marfă în trafic intern în favoarea debitoarei, în schimbul unor tarife individualizate la cap. 5 din convenție, pentru o durată de 1 an, cu posibilitatea prelungirii automate în condițiile prevăzute de cap. 3 din contract. În desfășurarea raporturilor contractuale, s-au emis pe numele debitoarei facturile fiscale de la filele 55-92, însoțite de anexe și documentele de transport aferente, reprezentând contravaloare servicii curierat.
Pe de altă parte, debitoarea a emis pe numele creditoarei facturile fiscale de la filele 118-138, în perioada 29.09._12, reprezentând contravaloare anvelope, facturi care poartă semnătură creditoarei (mai puține cele aflate la filele 134, 137).
În drept, instanța reține că potrivit art. 1013 C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.
Totodată instanța reține că potrivit art. 1020 C.proc.civ., dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
În speță, nu se contestă de către debitoare prestarea serviciilor de transport în favoarea sa de către creditoare, servicii care au fost facturate conform înscrisurilor de la dosarul cauzei, respectiv primirea avansului pentru livrare produse, ci se invocă, pe de o parte, stingerea debitului aferent acestor facturi fiscale prin plată, iar pe de altă parte livrarea de produse în favoarea creditoarei în contul avansului primit.
Analizând starea de fapt astfel cum reiese din înscrisurile depuse în probațiune și din lămuririle părților, instanța reține că între părți există obligații reciproce și interdependente care izvorăsc din două raporturi contractuale juridice distincte: pe de o parte, cele izvorâte din contractul de prestări servicii curierat nr. 376/05.05.2009, iar pe de altă parte, cele născute din livrarea de către debitoare în favoarea creditoarei a produselor reprezentând anvelope, produse facturate conform facturilor fiscale de la dosar.
Instanța mai reține că în desfășurarea raporturilor contractuale dintre ele, părțile au convenit ca stingerea datoriilor reciproce dintre acestea să se realizeze și în modalitatea dării în plată. În consecință, în contul sumelor datorate pentru prestarea serviciilor de curierat, debitoarea livra anvelope în favoarea creditoarei, iar creditoarea presta servicii de curierat în favoarea debitoarei în contul prețului datorat pentru anvelopele livrate. Documentele justificative de plată erau întocmite pe măsura prestării serviciilor, respectiv a livrării produselor.
Prin urmare, față de apărările de fond formulate de către debitoare în sensul stingerii creanței creditoarei, luând în considerare modalitatea specifică de derulare a raporturilor contractuale între părți, instanța apreciază că apărările debitoarei sunt întemeiate, că nedepunerea întâmpinării în termenul procedural legal imperativ nu poate fi considerată ca o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății și pentru lămurirea stării de fapt este necesară administrarea de probe ce sunt incompatibile cu caracterul urgent, sumar al procedurii de față.
În consecință, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru pronunțarea ordonanței de plată în speță, instanța va respinge cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect emiterea ordonanței de plată, ca fiind neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, în considerarea soluției pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale, instanța va respinge cererea accesorie a creditoarei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată și va obliga creditoarea la plata în favoarea debitoarei a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (filele 310-311).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția tardivității depunerii întâmpinării invocată de către creditoare.
Respinge cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de creditoarea ., cu sediul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Cluj-N., .. 11, județul Cluj, având ca obiect emiterea ordonanței de plată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea accesorie a creditoarei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Obligă creditoarea la plata în favoarea debitoarei a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Cu cerere în anulare pentru creditoare la Judecătoria Cluj-N. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 februarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./05.03.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1796/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1438/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
