Somaţie de plată. Încheierea nr. 320/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 320/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 320/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 320/2015
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . DIVISION S.R.L. și pe debitoarea . S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă reprezentantul creditoarei, avocat M. S. – M., cu împuternicire la dosar la fila 5, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ. și al art.1015 C. raportat la art.94 pct.1 lit.j NCPC, verificându-și competența, apreciază că este competentă general și material să judece pricina.
Instanța constată că la data de 12 ianuarie 2015 debitoarea a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul creditoarei învederează instanței că a luat la cunoștință despre conținutul întâmpinării.
În temeiul art. 255 alin.1 și art.258 alin.1 NCPC, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul creditoarei arată că nu mai are alte cereri în probațiune, cu excepția înscrisurilor depuse la dosar a căror încuviințare o solicită.
În temeiul art. 244 C.P.C. și văzând acordul expres al reprezentantului creditoarei, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 C.P.C., instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în sensul obligării debitoarei la plata sumei aferente celor 3 facturi, la plata penalităților de întârziere aferente celor 3 facturi, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și cheltuielile efectuate cu ocazia notificării debitoarei. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile de certitudine, exigibilitate și lichiditate a creanței pretinse, potrivit dispozițiilor ce reglementează procedura ordonanței de plată, conform art.1013 și urm. NCPC. În ce privește argumentele invocate prin întâmpinarea formulată de către debitoare, arată că acestea sunt doar formale, întrucât relațiile comerciale între părți s-au derulat corect până în luna iunie 2014, când s-a achitat parțial o sumă din partea societății debitoare, sens în care societatea creditoare a efectuat o adresă prin care notifica societatea debitoare, însă nu s-a primit niciun răspuns, iar ulterior s-au emis două somații în data de 11 noiembrie 2014 și 25 noiembrie 2014, de asemenea rămase fără răspuns. Față de cele arătate, consideră că argumentele invocate în cuprinsul întâmpinării nu sunt temeinice, ci doar formale.
Solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin.1 C.P.C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 15.12.2014 sub nr._, creditoarea . DIVISION SRL, cu sediul în Cluj N., . nr. 2, cam. 75, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, având sediul ales în Cluj N., . nr. 40/1, jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în București, ., Sector 1, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, având sediul ales în București, . nr. 9, ., parter, ., să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,10 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului nr. 491 din data de 26.03.2014, respectiv a penalitǎților de întârziere în cuantum de_,84 lei, calculate pânǎ la momentul introducerii cererii, precum și în continuare, pânǎ la data plǎții, respectiv a cheltuielilor de judecatǎ în sumǎ de 1262 lei, din care 1000 lei reprezintǎ onorariul avocatului, 200 lei taxa judiciarǎ de timbru, iar 62 cheltuielile de notificare.
În motivarea demersului său procesual, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului nr. 491 din data de 26.03.2014, au fost prestate debitoarei servicii de pazǎ specializatǎ, însǎ aceasta nu a achitat integral facturile aferente lunilor iulie, august și septembrie 2014, fiind efectuatǎ numai o platǎ parțialǎ aferentǎ primei facturi menționate, astfel cǎ rezultǎ un debit principal în cuantum de_,10 lei. În ce privește penalitǎțile de întârziere, s-a învederat cǎ acestea au fost calculate de la data de 11 a lunii urmǎtoare pentru serviciile prestate în luna anterioarǎ, fiind în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru suma prevǎzutǎ în facturǎ, însumând_,52 lei la data de 15.12.2014. În fine, s-a considerat cǎ existǎ o creanțǎ certǎ, lichidǎ și exigibilǎ fațǎ de pârâta debitoare, care și-a însușit contractul și facturile emise prin semnǎturǎ și ștampilǎ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 453 și 1013 și urm. din C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 969 din C. Civ. ( 1270 din NCC ) și ale 1429 pct. 2 din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 23 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 4 ).
Debitoarea a depus la 12.01.2015 întâmpinare ( f. 28 - 31 ), prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, debitoarea a relevat că în cauzǎ lipsește caracterul cert al creanței invocate de reclamanta creditoare, atâta timp cât simpla emitere a unor facturi în baza unui contract și aplicarea pe acestea a unei semnǎturi, respectiv a ștampilei unei societǎți, nu face proba absolutǎ, neechivocǎ, a realitǎții debitului, respectiv a certitudinii datoriei invocate, ci dovedește doar faptul cǎ facturile au fost recepționate de partea contractantǎ, fiind comunicate acesteia, neputând fi acreditatǎ ideea cǎ ar fi fost acceptate la platǎ, mai ales cǎ nu poartǎ semnǎtura reprezentantului legal, ci, probabil, a persoanei însǎrcinate cu primirea corespondenței. Pe de altǎ parte, s-a învederat cǎ în convenția perfectatǎ a fost menționat un preț pe unitatea orarǎ, iar în facturile emise acesta nu a fost detaliat sub nicio formǎ, astfel încât sǎ se poatǎ verifica realitatea sumelor inserate. În același context, s-a evidențiat cǎ reclamanta creditoare nu a prestat serviciile de pazǎ specializatǎ pe o duratǎ care sǎ poatǎ fi identificatǎ raportat la sumele menționate în facturi, fiind achitatǎ contravaloarea serviciilor efectiv prestate, prin raportare la unitǎțile orare convenite, astfel cǎ acele plǎți nu au fost parțiale, ci corespunzǎtoare timpului efectiv în care s-a realizat paza specializatǎ. Totodatǎ, s-a considerat cǎ, pentru a nu exista dubii, creditoarea ar fi trebuit sǎ depunǎ graficul orar din care sǎ rezulte îndeplinirea obligațiilor sale, impunându-se efectuarea unei expertize contabile pentru a se determina sumele datorate, cu luarea în considerare a numǎrului de ore și zile prestate efectiv, precum și a altor probe, inclusiv cea testimonialǎ, dat fiind cǎ debitul pretins nu este recunoscut. În fine, s-a relevat cǎ certitudinea creanței reprezintǎ o condiție ce ține de temeinicia cererii de emitere a ordonanței de platǎ, instanța urmând a avea în vedere și explicațiile sau lǎmuririle debitorului, or în cauzǎ nu se poate da eficiențǎ juridicǎ creanței invocate prin emiterea ordonanței, în lipsa coroborǎrii cu alte mijloace de probǎ decât înscrisurile și analizǎrii unei eventuale cereri reconvenționale raportat la prestarea necorespunzǎtoare a serviciilor, care nu sunt permise în procedura specialǎ.
În susținerea poziției sale procesuale, debitoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum reiese din clauza 2.1 a contractului de prestǎri servicii de pazǎ specializatǎ nr. 491 din data de 26.03.2014 ( f. 8 - 12 ), între părțile litigiului de față urmau a se derula raporturi materializate prin asigurarea de către societatea creditoare, în favoarea debitoarei, a unor servicii de pazǎ specializatǎ cu privire la obiectivul baza tehnicǎ din B., potrivit programului la care face trimitere clauza 2.2 din contract ( f. 9 ). În ce privește contravaloarea serviciilor convenite, prețul acestora a fost stabilit în cuprinsul clauzei 3.1, fiind în cuantum de 8 RON/h + TVA ( f. 9 ), beneficiarul asumânu-și obligația de a efectua plata în maxim 30 de zile de la data emiterii facturii, care trebuia eliberatǎ în primele 5 zile ale lunii în curs, pentru serviciile prestate în luna anterioarǎ, dupǎ cum se poate observa din cuprinsul clauzei 3.2 ( f. 9 ). În fine, cum beneficiarul s-a îndatorat a achita factura lunarǎ emisǎ în termenul și condițiile convenite, conform clauzei 5.2 lit. g) ( f. 10 ), pentru ipoteza în care plata prețului nu ar fi efectuatǎ la termen, acesta urma a datora penalitǎți de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din suma prevǎzutǎ pe factura lunarǎ, în condițiile clauzei 3.3 ( f. 9 ).
Pe de altǎ parte, este de menționat împrejurarea cǎ reclamanta a emis facturile . nr._ din data de 30.09.2014, pentru suma de_,52 lei ( f. 13 ), . nr._ din data de 30.08.2014, pentru suma de_,60 lei ( f. 14 ) și . nr._ din data de 31.07.2014, pentru suma de_,48 lei ( f. 15 ), din care ar fi rǎmas un rest neachitat de_,98, dupǎ cum a susținut reclamanta creditoare în cuprinsul cererii pentru emiterea ordonanței de platǎ ( f. 2 ).
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește prezentul litigiu, instanța constată că cea de-a doua dintre condițiile anterior enunțate nu este îndeplinită, creanța pretinsă nefiind lichidă în sensul art. 662 alin. (3) din C. proc. civ., ținând seama de considerentele ce vor fi arătate în continuare, motiv pentru care cererea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, trebuie observat că, potrivit art. 662 alin. (3) din C. proc. civ., Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, așadar în ce privește procedura specială a ordonanței de plată, se impune ca din cuprinsul contractului civil constatat printr-un înscris sau din statutul, regulamentul sau înscrisul însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege să rezulte că obiectul creanței este precis individualizat sau că acesta este determinabil în raport de mențiunile pe care înscrisul le conține, această cerință fiind impusă de către legiuitor tocmai pentru ca în cadrul procedurii speciale instanța învestită cu soluționarea cererii să poată facil examina întinderea creanței pretinse. Pe de altǎ parte, este de relevat că reclamanta creditoare pretinde plata de către debitoare a unei sume totale de_,94 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate și a penalitǎților de întârziere calculate pânǎ la data introducerii cererii, acestea fiind solicitate și în continuare, pânǎ la plata integrală.
În acest context, instanța reține că, față de conținutul contractului de prestǎri servicii de pazǎ specializatǎ nr. 491 din data de 26.03.2014 ( f. 8 - 12 ), nu se poate stabili întinderea precisă, exactă, efectivă a creanței invocate, exclusiv în baza înscrisurilor depuse de către creditoare la dosarul cauzei, fiind necesară efectuarea unor calcule precise, în urma unei verificări complete a ansamblului elementelor relevate de cǎtre pârâta debitoare în cuprinsul întâmpinǎrii, atât prin raportare la împrejurarea dacǎ serviciile de pazǎ au fost prestate pentru durata menționatǎ în cuprinsul facturilor pe care se întemeiazǎ cererea pentru emiterea ordonanței de platǎ ( f. 13 - 15 ), cât și prin referire la aspectul dacǎ a avut loc o executare conformǎ, fațǎ de susținerile debitoarei în sensul cǎ serviciile furnizate nu ar fi fost corespunzǎtoare ( f. 31 ), care nu pot fi însǎ realizate în cadrul procedurii speciale, de vreme ce în art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul stabilește, neechivoc, faptul că cererea va fi examinată pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților.
Astfel, mai întâi, nu poate fi omis cǎ, așa cum reiese din cuprinsul clauzei 3.1 din contract ( f. 9 ), prețul serviciilor de pazǎ convenite era de 8 RON/h + TVA, or în cuprinsul facturilor depuse la dosar se face trimitere doar la un numǎr total de ore în care s-ar fi asigurat paza în cursul fiecǎreia dintre lunile iulie, august și septembrie 2014, pentru care se determinǎ suma de platǎ ( f. 13 - 15 ), în condițiile în care facturile menționate nu conțin elemente legate de obiectivul pentru care serviciile ar fi fost asigurate, respectiv locația în care se aflǎ, astfel cǎ, în condițiile date, subzistǎ anumite dubii legate de caracterul lichid al creanței solicitate, chiar în circumstanțele în care facturile . nr._ din data de 30.09.2014, emisǎ pentru suma de_,52 lei ( f. 13 ), . nr._ din data de 30.08.2014, emisǎ pentru suma de_,60 lei ( f. 14 ) și . nr._ din data de 31.07.2014, emisǎ pentru suma de_,48 lei ( f. 15 ) poartǎ o semnǎturǎ, respectiv ștampila societǎții debitoare, de vreme ce nu se poate aprecia, exclusiv în baza probei cu înscrisuri administratǎ, dacǎ serviciile au fost efectiv prestate pentru durata de timp arǎtatǎ de creditoare, mai ales cǎ aspectul în discuție a fost contestat de cǎtre debitoare. În al doilea rând, instanța observǎ cǎ, așa cum reiese din clauza 2.2 din convenția perfectatǎ ( f. 9 ), serviciul de pazǎ urma a se organiza și funcționa dupǎ un anumit program, or acesta nu figureazǎ în cuprinsul contractului, deși se face referire la acesta, iar reclamanta creditoare nu a depus nici graficul orar din care sǎ reiasǎ durata pentru care serviciile ar fi fost furnizate în fiecare lunǎ, grafic la care face trimitere și pârâta debitoare în cuprinsul întâmpinǎrii ( f. 30 ). Așadar, în asemenea condiții, este cert cǎ nu poate fi verificat dacǎ numǎrul de ore în care s-ar fi prestat serviciile, astfel cum a fost consemnat în cuprinsul facturilor, corespunde cu cel real, efectiv, iar în circumstanțele în care prețul urma a fi individualizat ținând seama de unitatea de timp în care se furnizau serviciile, potrivit clauzei 3.1 din contract ( f. 9 ), trebuie apreciat cǎ nu este întrunitǎ cerința referitoare la caracterul lichid al creanței solicitate. În fine, luând în seamǎ împrejurarea cǎ pârâta debitoare a contestat suma pretinsǎ, susținând cǎ ar fi fost efectuate plǎți ce corespund serviciilor ce i-ar fi fost efectiv prestate, chiar reclamanta învederând cǎ a existat o platǎ parțialǎ, aferentǎ uneia dintre facturi ( f. 12 ), punându-se și problema caracterului necorespunzǎtor al serviciilor, trebuie concluzionat cǎ este imposibil pentru instanță a examina, exclusiv în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, realitatea celor învederate de către societatea debitoare, care a solicitat și administrarea unui probatoriu suplimentar, astfel cǎ devin aplicabile, în opinia instanței, prevederile art. 1020 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.
În consecință, ținând seama de elementele anterior relevate și având în vedere aspectul că pentru a se verifica temeinicia pretențiilor creditoarei este necesară administrarea unor dovezi din care să reiasă în mod efectiv întinderea creanței, prin prisma celor arătate mai sus, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit art. 1013 alin. (1) raportat la art. 1020 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., creditoarea având desigur posibilitatea de a obține valorificarea pretențiilor sale prin formularea unei cereri de chemare în judecată, pe calea dreptului comun, conform art. 1020 alin. (3) din C. proc. civ.
Relativ la cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, or în cauza de față acțiunea promovată urmând a fi respinsă, trebuie concluzionat că reclamanta creditoare nu poate obține plata cheltuielilor de judecată solicitate. În ce privește situația pârâtei debitoare, având în vedere principiul disponibilitǎții ce guverneazǎ procesul civil, potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., instanța observǎ cǎ aceasta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ pe calea procedurii speciale a ordonanței de platǎ cererea formulatǎ de creditoarea . DIVISION SRL, cu sediul în Cluj N., . nr. 2, cam. 75, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, având sediul ales în Cluj N., . nr. 40/1, jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în București, ., Sector 1, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, având sediul ales în București, . nr. 9, ., parter, ..
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 16.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. C. M.
Red. / Tehn. MI
19.01.2015 - 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 400/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 38/2015. Judecătoria... → |
|---|
