Somaţie de plată. Încheierea nr. 7603/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 7603/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7603/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
operator de date cu caracter personal 3185
ÎNCHEIEREA nr. 7603/2015
Ședința publică din data de 23 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L.-E. M.
GREFIER: S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S. G. " N. T. " și pe debitoarea A. SRL, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta pentru creditoare dl. av. M. B.-D., cu imputernicire avocatiala la dosar iar pentru debitoare se prezinta dna av. Ritiu A., cu imputernicire avocatiala la dosar fila 32.
Procedura de citare a părtilor este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentanta debitorului depune la dosar factura și chitanța de achitare a onorariului de avocat în sumă de 1000 lei (f. 111-112).
Reprezentanta debitorului învederează instanței faptul că, în ce privește penalitățile de întârziere, le consideră abuzive.
În probațiune, conform prevederilor art. 1017 din Codul de procedură civilă, instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este pertinent, concludent și util, fiind admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului.
Întrebați fiind de instanță, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, acte sau înscrisuri de depus în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă reprezentanților părților, cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în acțiunea introductivă, cu obligarea debitoarei la plata tuturor sumelor pretinse.
Arată că, în ce privește debitul, reprezentantul creditoarei învederează instanței faptul că există două teze: 1. dacă debitoarea trebuie să achite debitul și 2. dacă debitoarea nu trebuie să achite debitul.
Reprezentantul creditoarei învederează instanței faptul că, școala a amenajat terenuri de tenis de câmp pe domeniul public. Față de acest aspect, Serviciul de impozitare al primăriei a pretins impozitarea acestor amenajări pe o perioadă de timp, ulterior adăugând la aceste impozite, neachitate, și penalități de întârziere.
Învederează instanței că nu s-au emis facturi pentru penalizări de întârziere și că există documente care au schimbat natura relațiilor dintre părți, respectiv: - act adițional care stipulează cum se va proceda, precum și adresa nr. 26 din data de 26.04.2013, din partea debitoarei care recunoaște penalitățile, solicitând eșalonarea acestora. Tot în privința penalităților, există acordul părților asupra modalităților de plată.
Solicită admiterea acțiunii cu obligarea debitoarei și la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentanta debitoarei solicită respingerea acțiunii, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile legale în ce privește debitul pretins, precum și penalitățile asupra cestui debit.
Reprezentanta debitoarei mai învederează instanței faptul că societatea debitoare a fost scutită de către creditoare de la plată și nicidecum suspendate pretențiile financiare.
În ce privește facturile emise de către creditoare, acestea s-au emis ulterior înțelegerilor, iar debitoarea a descoperit trei inadvertențe în conținutul respectivelor facturi.
Un alt aspect este și faptul că, creditoarea pretinde penalități pentru facturi de penalități emise pe numele societății debitoare, în condițiile în care dreptul la pretinderea penalităților se naște doar în situația neplății chiriei.
Societatea debitoare nu a recunoscut niciodată facturile de penalități pretinse de către creditoare, deoarece facturile au fost emise fără drept legal, aceste penalități putând fi emise doar în cazul neplății chiriei datorate de către debitoare. Aceste facturi de pretenții în ce privesc penalitățile, sunt în culpa creditoarei deoarece s-au emis cu rea-credință, aceasta având posibilitatea de a rezilia contractul dintre părți.
Reprezentantul creditoarei intervine și arată că, există contract din care reiese valoarea debitului, debit existent și asumat de către creditoare.
Reprezentanta debitoarei arată că nu există un act doveditor al recunoașterii debitului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.02.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub număr unic de dosar_, creditoarea ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,N. T. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea A. SRL să pronunțe o ordonanță de plată pentru suma totală de 66.654 lei, reprezentând c/valoarea facturilor nr. 18/17.12.2012, nr. 19/17.12.2012, nr. 28/17.12.2012, nr. 33/01.03.2013, nr. 38/01.04.2013 emise în baza contractului de închiriere cadru nr. 5/17.11.2010.
În motivarea în fapt, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere cadru nr. 5/17.11.2010.
Așa cum rezultă din procesul verbal de predare primire încheiat cu locatarul, la data de 05.12.2010 creditoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, punând la dispoziția locatarului spațiul ce face obiectul contractului de închiriere pe bază de proces verbal, în bune condiții care să asigure posesia și folosința acestuia, obligații prevăzute în art. 4.1 din contract. Debitoarea nu și-a respectat în întregime obligațiile contractuale asumate, neachitând la termen c/valoarea facturilor reprezentând chiria lunară stabilită prin contract.
Pentru desfășurarea relațiilor contractuale în mod amiabil cu aceasta, creditoarea a avut în mod constant o atitudine de bună înțelegere față de debitoare.
În urma unui control de audit de la Serviciul Audit Primărie, având în vedere că 50% din suma încasată cu titlu de chirie și implicit penalități de întârziere reprezintă venit la bugetul local, li s-a pus în vedere să recupereze de la debitoare conform prevederilor art. 3.3 din contract, penalitățile de întârziere de 0,5% pe fiecare zi de întârziere. Raportat la facturile de chirie emise și la numărul de zile întârziere cu care debitoarea a achitat chiria a rezultat un cuantum de 66.654 lei.
Ulterior acestui control, la data de 29._, a notificat debitoarea, aducându-i la cunoștință solicitările și obligațiile contractuale ce și le-a asumat și de asemenea faptul că are posibilitatea de a achita debitele restante în 4 rate, respectiv 2 rate în luna noiembrie 2012 și 2 rate în luna decembrie 2012, cu termen final de plată 30 decembrie 2012.
Debitoarea s-a conformat parțial obligațiilor, achitând contravaloarea facturilor reprezentând chiria pe lunile restante, însă nu a achitat suma de 66.654 lei reprezentând penalități.
În consecință, sumele solicitate de creditoare sunt datorate de către debitoare, aceasta din urmă recunoscând facturile și implicit sumele restante prin mai multe adrese anexate, de exemplu adresa nr. 37/07.09.2012 și adresa nr. 14/26.04.2013.
Astfel, prin adresa nr. 37/07.09.2012 debitoarea recunoaște că înregistrează datorii la plata penalităților de întârziere, prin adresa nr. 14/26.04._/26.04.2013 debitoarea, în mod explicit și detaliat, arată că societatea își ia angajamentul de a plăti integral sumele restante care constituie obligații contractual provenite din penalități de întârziere în 27 rate lunare egale până la data de 01.08.2015, după cum urmează: începând cu data de 01.06.2013 până la 01.08.2015, în fiecare lună societatea va achita suma de 2562 RON.
Prin urmare, sumele solicitate sunt asumate de debitoare și sunt rezultatul neîndeplinirii la timp a obligațiilor contractuale.
Din toate înscrisurile la care s-a făcut referire, rezultă cu certitudine că suma pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, astfel încât se impune admiterea cererii.
Au fost menționate și redate integral disp. art. 662 alin. 2, 3, 4 NCPC, apreciindu-se, raportat la aceste disp. legale, că suma solicitată este certpă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1013 și următ. NCPC.
La cerere, au fost atașate înscrisuri (f. 3—18).
Debitoarea a formulat întâmpinare (f. 23-31)prin care a solicitat respingerea cererii. S-a arătat, în esență, faptul că în perioada 05.12._11 creditoarea, prin acordul Consiliului de Administrație, luat la cererea sa, i-a scutit de plata chiriei, având în vedere lucrările de investiții pe care le realiza și faptul că în această perioadă terenul nu putea fi folosit pentru destinația la care a fost contractat.
Prin adresa nr. 1327/28.09.2011 a comunicat creditoarei începerea activității pe terenurile închiriate, solicitând expres emiterea facturii de chirie aferentă lunii septembrie 2009, sens în care, prin adresa de răspuns nr. 1327/04.10.2011, creditoarea i-a înștiințat aprobarea Consiliului de administrație a începerii activității și a emiterii primei facturi de chirie aferente lunii septembrie 2011.
După mai bine de un an de la data începerii activității, prin Adresa nr. 1495/05.12.2012, erau înștiințați că creditoarea a fost supusă unui audit intern și că a procedat la facturarea chiriei aferente perioadei 05.12.2010 – 31.08.2011, precum și a penalităților de întârziere, deci facturarea unor penalități pentru un debit principal ce nu fusese facturat și de care au fost scutiți..
Prin aceeași adresă, creditoarea atrăgea atenția asupra faptului că neplata chiriei reprezintă o executare necorespunzătoarea obligațiilor contractuale, care va conduce la rezilierea unilaterală a contractului, cu pierderea investițiilor aduse terenului..
Au fost menționate facturile emise de creditoare la data de 17.12.2012 și s-a arătat că, din modul în care s-au derulat raporturile contractuale între părți, rezultă cu certitudine faptul că creditoarea i-a scutit de la plata chiriei aferente perioadei 05.12.2010 – 31.08.2011. Și din corespondența părților rezultă aceeași situație de fapt referitoare la scutirea de plată.
În atari condiții, creditoarea nu are dreptul la perceperea penalităților de întârziere pentru neplata chiriei aferente perioadei 05.12.2010 – 31.08.2011, pe de o parte creditoarea a emis facturile de chirie abia la 17.12.2012 și nu pot fi percepute penalități anterioare, raportat la disp. art. 3.3. contract iar, pe de altă parte, în condițiile în care creditoarea îi scutise de plata chiriei în mod conștient și voluntar, debitoarea nu se află în culpă contractuală.
Solicitarea creditoarei de plată a penalităților este formulată cu rea credință.
Însăși recomandările date cu ocazia auditului intern au fost interpretate eronat de către creditoare, întrucât nu s-au dat recomandări de recuperare a penalităților în sensul arătat de creditoare.
În urma situației faptice mai sus descrise, a prevederilor speciale care guvernează materia ordonanței de plată și a probațiunii scriptice administrată, s-a arătat că înțeleg să conteste creanța invocată de creditoare pentru următoarele considerente.
Creanța nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă însușită de debitoare. Nu este certă întrucât existența ei nu rezultă din actele semnate sau însușite de debitoare, nu este lichidă în sensul că cuantumul acesteia nu a fost însușit de debitoare și nici nu poate fi determinat în condițiile faptice expuse. În nicio factură nu se arată cum au fost calculate penalitățile.
Penalitățile nu pot curge decât de la data scadenței obligației principale, ori obligația principală se naște potrivit disp. art. 3.1. din contract.
Cererea creditoarei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1013 NCPC.
În ceea ce privește dreptul creditoarei de a percepe penalități de întârziere facturilor de chirie aferente perioadei 05.10._11, acesta se află sub un serios dubiu de legalitate.
Datorită faptului că prevederile expuse la art. 3.1 și art. 3.3 din contract leagă nașterea dreptului la penalități de nașterea obligației principale și de emiterea facturilor, per a contrario atâta timp cât nu s-au emis facturi pe chirie, dreptul la penalități nu se naște iar creditoarea nu le poate percepe. În acest context, contractul între părți reprezintă legea care guvernează raporturile contractuale.
Neplata chiriei în perioada decembrie 2010-august 2011 nu a provenit dintr-o acțiune culpabilă a debitoarei sau o neîndeplinire a obligațiilor contractuale. A solicitat Școlii scutirea de la plata chiriei pe această perioadă, scutire care a fosta cordată.
Facturile cuprinzând sume care reprezintă penalități de întârziere facturate de creditoare și solicitate prin prezentul litigiu nu îndeplinesc condițiile de legalitate, nefiind prevăzute nici de contractul părților și nici de prevederile legale comune..
Auditul nu are posibilitatea decât de a face recomandări așa cum reiese din economia dispozițiilor legale, art. 19 din Lg. 672/2002. Modul de implementare al recomandărilor stă la îndemâna entității auditate, aceasta având posibilitatea și, mai mult, obligația de a verifica modalitatea în care aceste recomandări pot fi puse în aplicare.
Concluzionând, s-a solicitat respingerea cererii în conformitate cu disp. art. 1020 alin. 2 NCPC.
S-a solicitat proba cu interogatoriul, proba cu martori, proba cu expertiză contabilă.
La întâmpinare, au fost atașate înscrisuri (f. 32-81).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1014 NCPC procedura Ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris.
Dispozițiile art. 1014 alin. 2 NCPC exclud din sfera de aplicare a ordonanței de plată creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.
În speță, între părți a fost încheiat contractul de închiriere cadru nr. 5/17.11.2010, care a generat obligații reciproce, conform clauzelor contractuale.
Procedura ordonanței de plată este condiționată, potrivit dispozițiilor art. 1015 NCPC, de îndeplinirea procedurii prealabile privind notificarea debitorului cu o somație comunicată prin intermediul executorului judecătoresc, somație prin care debitorului i se pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
În speță, instanța constată că prezenta cerere îndeplinește condițiile prev. de disp. art. 1014 și art. 1015 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea a contestat creanța, invocând anumite clauze contractuale și anumite facilități acordate, respectiv scutirea de plată a chiriei pe o anumită perioadă.
Procedura ordonanței de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, probațiunea fiind diferită de cererile formulate în procedurile de drept comun.
Dispozițiile art. 1021 alin.1 NCPC prevăd că, dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.
Potrivit alin. 2 al aceluiași text legal, dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1 iar acestea ar fi admisibile, potrivit dreptului legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
În speță, instanța reține faptul că debitorul a contestat creanța, a invocat atât interpretarea anumitor clauze contractuale, cât și anumite facilități acordate de către debitoare în derularea contractului, respectiv scutirea de plată a chiriei pe o anumită perioadă. Prin întâmpinare, a solicitat proba cu interogatoriul, proba cu martori și proba cu expertiză contabilă. Față de această împrejurare, instanța apreciază că apărările formulate de debitor presupun administrarea altor probe, altele decât înscrisuri, declarații și lămuriri și că aceste probe – solicitate, de altfel, de debitoare prin întâmpinare - ar fi admisibile, potrivit dreptului legii, în procedura de drept comun.
În consecință, față de disp. art. 1021 alin. 2 NCPC, instanța va respinge cererea de chemare în judecată privind ordonanța de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 1021 alin. 2 NCPC, respinge cererea de chemare în judecată privind ordonanța de plată formulată de creditoarea ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,N. T.,,, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea A. SRL , cu sediul în Cluj-N., ., ..
Cu drept de formulare a cererii în anulare pentru creditoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
L.-E.M.S. C.
Red./dact./LEM/ 4.ex/ 30.07.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7585/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7607/2015. Judecătoria... → |
|---|
