Somaţie de plată. Sentința nr. 4541/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

La apelul nominal făcut în cauză se prezinta reprezentanta creditoarei av. M. D., lipsa fiind reprezentantul debitoarei.

Procedura este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

În temeiul art.131/ alin.1/ NCPC, raportat la prev. art. 1015, art. 94, lit.j si art. 107/ NCPC analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere de ordonanta de plata.

Reprezentanta creditoarei sustine cererea asa cum a fost formulata, depune la dosar jurisprudenta, solicita a se lua act ca debitoarea nu a formulat intampinare astfel sunt incidente prev. art. 1018, alin.3 NCPC. Arata ca fata de insrisurile depuse la dosar nu mai are de formulat alte cereri.

Instanta nefiind exceptii de invocat si alte cereri in probatiune de formulat in temeiul art. 260/ NCPC incuviinteaza proba cu inscrisurile aflate la dosar. Declara inchisa faza probatorie si acorda cuvantul in dezbateri pe fond.

Reprezentanta creditoarei solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru.

Instanta in temeiul art. 394/alin.1/NCPC, declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare, pe baza actelor de la dosar.

JUDECĂTORIA

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus creditoarea S.C. E. A. VER.., a solicitat în contradictoriu cu debitoarea U. A. TERITORIALĂ . primar G. S. Vaslle:

1.Să oblige debitoarea să plătească subscrisei creditoare suma de 1.963,56 lei, cu titlul de debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale:

- Factura . nr. 579 emisă în data de 03.01.2012, scadentă la data de

18.01.2012 în valoare de 482,08 lei

- Factura . nr. 926 emisă în data de 02.07.2012, scadentă la data de 17.07.2012 în valoare de 496,58 lei

- Factura . nr. 1265 emisă în data de 05.02.2013, scadentă la data de 20.02.2013 în valoare de 487,32 lei

- Factura . nr. 1579 emisă în data de 01.07.2013, scadentă la data de 16.07.2013 în valoare de 497,58 lei

2. Să oblige debitoarea la plata sumei de 15.042,72 lei* reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 1%/ zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la data introducerii prezentei cereri, 02.12.2014.

3. Să oblige debitoare la plata cheltuielilor de judecată avansate de creditoare, cheltuieli compuse din taxă judiciară de timbru, precum și cheltuielile efectuate de subscrisa pentru îndeplinirea procedurii prealabile.

Solicită acordarea penalităților de întârziere și în continuare, până la plata efectivă a debitului.

MOTIVE

Debitoarea UAT . creditoarei suma de 1.963,56 lei cu titlu de debit principat, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate, la care se adaugă suma de 15.042,72 lei constând în penalități de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data introducerii prezentei cereri, 02.12.2014.

În fapt, la data de 20.05.2008 între debitoarea UAT . calitate de beneficiar și . ARHIVARE CRIPTARE ȘI INDEXARE DIGITALIZATĂ SRL hi calitate de furnizor s-a încheiat Acordul de furnizare nr._.

Prin Acordul semnat de părți, furnizorul s-a obligat să presteze ui favoarea debitoarei servicii de licențiere neexclusivă a aplicației electronice "SEA" (program pentru calculator-software) utilizată pentru păstrarea și digitalizarea documentelor în format PDF, împreună cu servicii de suport tehnic, întreținere, mentenanță precum și furnizarea unui spațiu de stocare on-line.

în data de 09.02.2011 între furnizorul S.C. SISTEMUL ELECTRONIC DE ARHIVARE ȘI INDEXARE DIGITALIZATĂ S.R.L., în calitate de cedent și creditoare, în calitate de cesionar, s-a încheiat Contractul de transfer fond de comerț nr. 23AC/09.02.2011.

În temeiul contractului încheiat, subscrisa am preluat în mod corespunzător toate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale și obligațiile furnizorului față de clientela cedată, printre care, conform Anexei nr. 52 la contractul de cesiune fond de comerț, face parte și instituția debitoare.

În plus, creditoarea a dobândit, conform art. 3 al. 3.3. din Contractul de transfer fond de comerț și dreptul de a urmări și încasa, ca titular de creanță, eventualele debite, prezente și viitoare, pe care clientela cedată le înregistrează sau le va înregistra în temeiul Acordului de furnizare cedat.

Contractul de transfer fond de comerț a fost notificat debitoarei, pentru opozabilitate. în condițiile art.1393 vechiul Cod civil, prin scrisoare recomandată la data de 09.03.2011. potrivit dovezii anexate prezentei cereri.

În temeiul Contractului de transfer de comerț creditoarea a prestat în continuare, până în prezent, toate serviciile la care furnizorul SEACID s-a obligat față de instituția debitoare, printre care și serviciul de back-up online.

Pentru serviciile prestate în baza Acordului, respectiv servicii de back-up online, creditoarea a emis în condițiile art.6 din Acord și a Anexei la Acord, facturile fiscale aferente.

Facturile fiscale au fost comunicate debitoarei prin poștă, potrivit art.6 lit.g din Acord, astfel după cum se poate observa din dovezile anexate prezentei, facturile fiscale fiind considerate acceptate la plată de la data expedierii lor conform art.7.e din Acord.

Totodată, conform art. 6 Ut. i din Acord, obligația de plată a facturilor fiscale au devenit scadente în termen de 15 zile de la data emiterea lor.

Procesul verbal de instalare din data de 30.06.2008, anexat prezentei, acceptat de ambele părți prin semnare și ștampilare, face dovada faptului că la data menționată în cuprinsul Procesului Verbal furnizorul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv că a instalat la sediul debitoarei o licență mașter, 2 (doua) licențe client și un modul de transpunere.

Debitoarea, în calitate de beneficiar prin semnarea procesului verbal de instalare, a confirmat, astfel cum se prevede la art.3, că în prezența sa a fost efectuată verificarea rețelei (LAN), verificarea aplicației SEA instalată de furnizor, s-a efectuat instructajul personalului în vederea utilizării aplicației SEA, s-a verificat funcționalitatea modulelor de transpunere, atât licențele (client și server) cât și sistemul în integralitatea sa fiind funcțional, iar personalul angajat a fost instruit asupra modulului de operare al aplicației.

Prin acordul încheiat, furnizorul s-a obligat să presteze în favoarea debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 4 Ut. f din Acord, servicii de back-up online (copie de siguranță accesibilă online), dovada prestării serviciilor fiind făcută prin Procesul verbal de instalare.

Serviciul de back-up reprezintă în fapt rezervarea unui spațiu de stocare, pe unul din serverele furnizorului, pentru salvarea în condiții de securitate și confidențialitate a datelor arhivate de către debitoare prin utilizarea aplicației instalate.

Serviciul de back-up online este inerent aplicației instalate și este prestat în mod automat, serverul pe care sunt stocate datele fiind activ în permanență, salvarea datelor făcându-se automat prin folosirea aplicației instalate.

Cu toate acestea, deși atât subscrisa cât și furnizorul SEACID, ne-am îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin Acord, dând dovadă de bună credință în executarea contractului, debitoarea a înțeles să nu își îndeplinească obligațiile corelative nici până în prezent, respectiv de plată a facturilor fiscale menționate în rândurile de mai sus.

În dovedirea pretențiilor sale, respectiv a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței anexăm prezentei cereri copii de pe Acordul de furnizare,semnat și ștampilat de debitoare, Procesul verbal de instalare, precum și Contractul de transfer și facturile fiscale emise.

Una dintre condițiile de admisibilitate a cererii privind emiterea ordonanței de plată o reprezintă, conform dispozițiilor art. 1013 din Codul de proc. civ. existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Potrivit art. 662 al. 2 din Codul de proc.civ. „creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul."

Caracterul cert al creanței deținute de subscrisa rezultă atât din cuprinsul Acordului de furnizare încheiat la data de 20.05.2008 dar și din Procesul verbal de instalare, ambele acceptate de debitoare prin semnare și ștampilare cât și din cuprinsul facturilor fiscale emise,

Potrivit art. 6 lit b. din Acord „facturile emise de către prestator se vor transmite către beneficiar prin orice mijloc de comunicare (curier, fax, poștă electronică)", iar potrivit art. 4.4 „facturile emise de către prestator sunt scadente în termen de 15 zile de la data emiterii, dată după care sunt purtătoare de penalități".

Facturile fiscale ce fac obiectul prezentei cereri, au fost comunicate debitoarei prin poștă, dovada comunicării fiind făcută în baza borderourilor poștale anexate prezentei.

În aceste condiții, creditoarea deține o creanță certă, debitoarea acceptând Acordul de furnizare prin semnare și ștampilare, facturile fiscale emise în baza acestuia fiind considerate acceptate la plată.

În plus, creanța creditoarei îndeplinește și condițiile speciale de lichiditate si exigibilitate, caracterul lichid și exigibil rezultând din cuprinsul Acordului de furnizare.

Art. 6 din Acord stabilește fără echivoc care sunt obligațiile de plată a debitoarei, astfel cuantumul sumelor datorate fiind prevăzut la art. 6 lit d.

Totodată, potrivit art. 6 lit. i din Acord, facturile emise de către furnizor sunt scadente în termen de 15 zile de la data emiterii lor.

În concluzie, raportat la motivele arătate, rezultă că creditoarea deține o creanță certă, lichidă si exigibilă. îndeplinind condițiile prevăzute de art 1013 din Codul de proc. Civ.

În plus, având în vedere faptul că de la data scadenței facturilor a trecut o perioadă de timp îndelungată, înțelege să solicite în temeiul art. 7 lit. b din Acordul de furnizare și achitarea penalităților de întârziere de 1% pe zi, în cuantum de 15.042,72 lei, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data înregistrării prezentei cereri 02.12.2014.

Solicită acordarea penalităților de întârziere si în continuare până la achitarea în întregime a sumei datorate.

Totodată învederează instanței și faptul că creditoarea a somat debitoarea prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire îndeplinind astfel procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 1014 din Cod de proc. Civ.

Debitoarea a rămas însă în pasivitate, necomunicând vreun răspuns cu privire la acest demers al creditoarei.

Pentru toate aceste motive, solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată și emiterea unei Ordonanțe de plată prin care să someze debitoarea UAT . achite creditoarei suma totală de 17.006.28 lei reprezentând debit principal si penalități de întârziere, calculate de la data scadentei fiecărei facturi fiscale si până la data de 02.12.2014. la care se adaugă penalitățile de întârziere datorate în continuare, până la plata efectivă a debitului la care se adaugă si cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Competența teritorială a Judecătoriei Cluj N. a fost stabilită în temeiul art. 113 pct. 3 NCFC, locul furnizării serviciilor a căror contravaloare o solicită fiind la sediul creditoarei din Cluj N..

În drept ne întemeiem pretențiile pe dispozițiile art. 1013-1022, din NCPC, art. 1270, art. 1272 din Cod Civil.

În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 7 - 33 ).

Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxă judiciară de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 6 ).

Debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesualǎ în raport de acțiunea promovată.

În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Așa cum rezultă din cuprinsul Acordului de furnizare seria_ ( f. 20 - 22 ), încheiat la data de 20.05.2008, între . arhivare, criptare și indexare digitalizată SRL, în calitate de furnizor și U. administrativ teritorială . calitate de beneficiar, au intervenit raporturi contractuale în baza cărora s-au prestat servicii specifice de licențiere neexclusivă a aplicației electronice SEA, respectiv de suport tehnic, întreținere, mentenanță și de furnizare a unui spațiu de stocare on line, astfel cum acestea au fost determinate prin clauza 3 a convenției perfectate ( f. 20 ), din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 07.11.2008 rezultând că au fost instalate instrumentele necesare în acest sens ( f. 23 ) .

În ce privește activitatea de prestare a serviciilor de back - up online, aceasta a fost stabilită prin clauza 4 f. din contract ( f. 20 ), acțiunea în discuție urmând a fi realizată pentru un tarif de 15 euro lunar, potrivit clauzei 6 d. ( f. 21 ), facturile eliberate trebuind a fi transmise beneficiarului prin orice mijloace, acestea având stabilită scadența la 15 zile de la data emiterii, ulterior fiind purtătoare de penalități, după cum se poate observa din cuprinsul clauzelor 6 g. și i. din cadrul convenției perfectate ( f. 21 ).

Pe de altă parte, la 09.02.2011, între . arhivare, criptare și indexare digitalizată SRL, în calitate de cedent și reclamanta creditoare, în calitate de dobânditoare, a intervenit un Contract de transfer fond de comerț, având nr. 23AC ( f. 15 - 16 ), pârâta debitoare U. administrativ teritorială . în categoria clientelei cedate, după cum rezultă din cuprinsul anexei nr. 52 la același contract ( f. 17 ). Totodată, trebuie relevat că, la data de 10.03.2011, pârâtei debitoare i-a fost notificată cesiunea intervenită, așa cum se poate observa din înscrisurile depuse în acest sens la dosar ( f. 18 - 19 ).

În condițiile în care creditoarea a dobândit, potrivit clauzei 2.4 a contractului de transfer fond de comerț, obligațiile față de clientela transmisă, urmând a îndeplini serviciile de suport tehnic, întreținere, mentenanță și de furnizare de spațiu de stocare on line ( f. 15 ), s-au emis facturile . nr. 579 emisă în data de 03.01.2012, scadentă la data de

18.01.2012 în valoare de 482,08 lei, factura . nr. 926 emisă în data de 02.07.2012, scadentă la data de 17.07.2012 în valoare de 496,58 lei, factura . nr. 1265 emisă în data de 05.02.2013, scadentă la data de 20.02.2013 în valoare de 487,32 lei, factura . nr. 1579 emisă în data de 01.07.2013, scadentă la data de 16.07.2013 în valoare de 497,58 lei, f. 7,9,11,13, comunicate debitoarei prin poștă ( f. 8, 10, 12 și 14 ), în considerarea serviciilor de back - up online furnizate în decursul perioadelor menționate în facturi, însă în privința acestora nu s-a făcut dovada efectuării plății de către pârâta debitoare.

În acest context, trebuie relevat că, așa cum se poate observa din cuprinsul clauzei 7 e., facturile emise de prestator se consideră ca fiind acceptate la plată de la data expedierii, în baza borderoului poștal sau a altui document, beneficiarul fiind în întârziere prin efectul comunicării facturii, de la data scadenței, așa cum aceasta a fost stabilită și înscrisă pe factură ( f. 21 ), pentru ipoteza în care obligația de plată nu ar fi respectată, beneficiarul urmând a achita penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere, de la scadență și până la data plății efective, calculate la echivalentul facturii, acestea putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt determinate, conform clauzei 7 b. ( f. 21 ).

Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.

În ce privește cauza de față, raportat la debitul principal decurgând din facturile depuse la dosarul cauzei, enumerate anterior, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile prezentului litigiu s-au derulat relații convenționale, în baza Acordului de furnizare seria_ ( f. 20 - 22 ), încheiat la data de 20.05.2008, fiind prestate specifice de back - up online în favoarea debitoarei, astfel cum au fost individualizate prin convenția perfectată și prin facturile emise în baza acesteia ( f. 20 - 21, respectiv 7, 9, 11 și 13 ), or obligația principală asumată de către pârâta debitoare se referă la plata integrală și la termen a contravalorii serviciilor prestate, potrivit clauzei 5 f. din același contract anterior menționat ( f. 21 ). În consecință, ținând seama de prevederile art. 969 alin. (1) din C. Civ. 1864, aplicabile în cauză, trebuie concluzionat cǎ există o creanță a creditoarei față de pârâta debitoare, ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale a ordonanței de plată, creanță ce constă în obligația de platǎ a prețului serviciilor efectiv asigurate, potrivit contractului și facturilor emise în baza sa.

În al doilea rând, creanța pretinsă cu titlu de debit principal prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul Acordului de furnizare seria_ din data de 04.11.2008 ( f. 20 - 22 ), respectiv din facturile emise în baza acestuia, considerate ca fiind însușite de către debitoare, conform clauzei 7 e. din contract ( f. 21 ), întrucât au fost comunicate acesteia din urmă prin poștă ( f. 8,10, 12 și 14 ). Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că, atât prin convenția perfectată, cât și prin facturile amintite mai sus, a fost individualizatǎ contravaloarea serviciilor prestate, în sumă totală de 1963,56 lei ( f. 7, 9, 11 și 13 ).

În fine, creanța pretinsă de către reclamanta creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ fiind scadentă în condițiile convenite de părți, anume în 15 zile de la data emiterii facturilor, potrivit clauzei 6 i. din convenția anterior menționată ( f. 21 ), termenul de plată fiind indicat și în cuprinsul facturilor ( f.7, 9, 11 și 13 ).

În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură, fiind vorba despre Acordul de furnizare seria_ ( f. 20 - 22 ), încheiat la data de 20.05.2008, în baza căruia au fost prestate anumite servicii în favoarea pârâtei debitoare, potrivit facturilor emise de către creditoare și considerate ca fiind acceptate de către debitoare ( f. 7, 9, 11 și 13 ).

Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, astfel, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., instanța va admite capătul principal al cererii formulate și va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de 1963,56 lei cu titlu de debit principal, stabilind totodată un termen de plată de 20 de zile de la comunicare, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ.

Relativ la penalitǎțile de întârziere pretinse de cǎtre reclamanta creditoare, instanța observǎ, într-adevăr, că potrivit clauzei 7 b. din contract ( f. 21 ), pentru ipoteza în care obligația de plată nu ar fi respectată, beneficiarul urma a achita penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere, de la scadență și până la data plății efective, calculate la echivalentul facturii, acestea putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt determinate, însă, cu toate acestea, apreciază că, față de considerentele ce vor fi arătate în continuare, pretențiile formulate în acest sens de către reclamanta creditoare sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța observă că, în prezentul litigiu, este necesar a fi luate în considerare prevederile art. 1088 din C. Civ. 1864 raportat la dispozițiile art. 5 și 9 din O. G. nr. 9/2000, în vigoare la data perfectării contractului anterior menționat, respectiv 04.11.2008 ( f. 20 ). Din această perspectivă, este de reținut că, potrivit art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 9/2000, În raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar conform art. 9 din același act normativ, În raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe este nulă de drept, deci se impune a examina dacă, în cauza de față, raportul contractual intervenit între . arhivare, criptare și indexare digitalizată SRL, respectiv creditoare și pârâta debitoare . un caracter civil pentru aceasta din urmă, așa încât să devină aplicabile prevederile art. 5 alin. (1) și 9 din O. G. nr. 9/2000.

În acest context, instanța reține că, așa cum reiese din art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, . administrativ teritorială, calificată ca persoană juridică de drept public, având capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. (1) din același act normativ. În asemenea condiții, instanța apreciază că, în pofida aspectului că s-a perfectat de către pârâta debitoare contractul pe care reclamanta creditoare își întemeiază pretențiile ( f. 20 - 22 ), aceasta din urmă fiind o societate comercială, iar obligațiile asumate fiind îndeplinite cu prilejul exercitării activității sale, totuși, nu s-ar putea considera că, în ce privește debitoarea unitate administrativ teritorială, raportul juridic în care a devenit parte ar prezenta caracter comercial, câtă vreme activitatea pe care aceasta o desfășoară în mod obișnuit nu poate fi circumscrisă sferei actelor de comerț obiective sau subiective, în reglementarea art. 3 și 7 din C. . data încheierii convenției. Pe de altă parte, instanța constată că, potrivit art. 8 din C. . și . calitatea de comercianți, tocmai din prisma aspectului că reprezintă subiecte de drept public, învestite cu prerogative speciale și expres stabilite de lege, de la care acestea nu pot abdica, or în asemenea circumstanțe trebuie conchis că raportul juridic de drept privat în care acestea au devenit părți nu poate fi calificat, din perspectiva unității administrativ teritoriale, ca având un caracter comercial, ci exclusiv civil, indiferent de persoana și calitatea celuilalt subiect al raportului juridic, comerciant sau necomerciant.

Mai mult decât atât, în ce privește particularitățile litigiului de față, instanță constată că, deși pârâtei debitoare nu i s-ar putea atribui calitatea de consumator în sensul art. 2 pct. 2 din O. G. nr. 21/1992, totuși, nu poate fi omis că aceasta a contractat serviciile furnizate în calitate de beneficiar, fără a acționa în scopuri de natura celor avute în vedere de către . arhivare, criptare și indexare digitalizată SRL sau de către reclamanta creditoare în momentul perfectării convenției și prestării serviciilor, care desfășurau, pe această cale, o activitate obișnuită, potrivit obiectului societății comerciale, așa încât concluzionează că, din perspectiva pârâtei debitoare, raportul juridic născut din perfectarea acordului seria_ ( f. 20 - 22 ), încheiat la data de 20.05.2008 prezenta un caracter civil.

Astfel, mai întâi, trebuie relevat că legiuitorul nu a mai operat, în contextul reglementării O. G. nr. 9/2000, o distincție între raporturile juridice civile, comerciale sau mixte, prin stabilirea unui anumit nivel al dobânzii legale prin referire la fiecare dintre acestea, ci s-a limitat a individualiza, pe de o parte, cuantumul său în materie comercială, potrivit art. 3 alin. (1) din actul normativ menționat, pentru ca apoi, în cuprinsul art. 3 alin. (3) din O. G. nr. 9/2000, să facă trimitere la toate celelalte cazuri, asemenea ipoteze privind, în opinia instanței, atât raporturile civile, cât și cele mixte, unilaterale, în care numai una dintre părți deține calitatea de comerciant, cum se întâmplă și în prezentul litigiu.

În al doilea rând, din trimiterea realizată, în contextul art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 9/2000, la dispozițiile art. 7 din C. . anterior stabilirii dobânzii legale în toate celelalte cazuri, prin art. 3 alin. (3) din O. G. nr. 9/2000, reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a include, în noțiunea de materie comercială la care face referire în art. 3 alin. (1) din O. G. nr. 9/2000, numai raporturile juridice intervenite între profesioniștii comercianți definiți de art. 7 din C. . în vedere actele unilaterale sau mixte, în care doar una dintre părți acționează în calitatea sa de comerciant.

În al treilea rând, nu poate fi omis că, reglementând o ipoteză de nulitate de drept a unei clauze ce stipulează o dobândă mai mare decât cea stabilită de lege, art. 9 din O. G. nr. 9/2000 individualizează sfera de aplicare a normei prin trimiterea la raporturile civile, or în asemenea circumstanțe, față de reglementarea art. 3 alin. (1) - (3) din același act normativ, este cert că, de fapt, determinarea ipotezelor de incidență a textului nu poate fi realizată decât prin referire la noțiunile de materie comercială și în toate celelalte cazuri,cu care operează legiuitorul, în situația contrară putându-se alega existența unei necorelări a textelor, ce determină restrângerea semnificativă a câmpului de aplicare a normei de la art. 9 din O. G. nr. 9/2000. Așadar, instanța apreciază că, interpretând teleologic dispozițiile art. 3 alin. (1) - (3) raportat la art. 9 din O. G. nr. 9/2000, se impune concluzia în sensul că acest din urmă text vizează nu numai raporturile juridice civile pure, ci și cele mixte, în care numai una dintre părți este comerciant.

În consecință, cum penalitățile stabilite prin contract pentru neplata la termen a contravalorii serviciilor prestate se situau la un nivel de 1% pentru fiecare zi de întârziere ( f. 21 ), ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 365% se impune a evidenția că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea de către pârâta debitoare a acestora sunt nule de drept, conform art. 5 alin. (1) și 9 din O. G. nr. 9/2000. Prin urmare, față de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, capătul de cerere al reclamantei creditoare privind obligarea pârâtei debitoare la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal decurgând din acordul seria_ din 20.05.2008, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata integrală, va fi respins ca neîntemeiat.

În acest context, este de subliniat, de asemenea, împrejurarea că, deși din cuprinsul clauzelor 6 d. și i. din convenția pe care reclamanta își fundamentează pretențiile reiese că a fost stabilit un cost lunar ce trebuia avansat în considerarea serviciilor de back - up online, fiind individualizat și un termen de plată ( f. 21 ), totuși, în cauza de față, instanța constată că facturile au fost întocmite în mod anticipat de reclamantă, la un moment anterior furnizării serviciilor la care acestea se referă ( f.7, 9 ,11, 13 ), pentru perioade de aprox. 6 luni, or din cuprinsul contractului nu reiese că părțile ar fi căzut de acord asupra unei asemenea modalități de derulare a relației convenționale.

Ca atare, în circumstanțele date, este cert aspectul că, prin facturarea în prealabil furnizării efective a serviciilor, dar cu păstrarea aceluiași termen de plată stabilit de clauza 6 i. ( f. 9, 11 și 13, respectiv 21 ), reclamanta creditoare poate pretinde, aparent, penalități de întârziere corespunzătoare unor prestații care nu fuseseră executate la data scadenței indicată în facturi, ceea ce nu poate fi acceptat, de vreme ce nu s-a făcut proba că, de fapt, ar fi intervenit o practică constantă, acceptată de pârâta debitoare, în sensul emiterii facturilor cu anticipație sau că un asemenea mod de achitare a serviciilor, la un moment la care acestea nu erau încă efectiv prestate, ar fi fost asumat de pârâta debitoare printr-un acord expres intervenit ulterior convenției perfectate. Așadar, instanța conchide că, inclusiv din perspectiva discutată, capătul de cerere al reclamantei creditoare este neîntemeiat, aceasta fiind îndreptățită, în baza clauzei 7 b. ( f. 21 ), ce în opinia instanței este oricum nulă de drept, după cum s-a argumentat mai sus, la penalități de întârziere pentru neachitarea facturilor emise lunar, scadente în 15 zile, potrivit clauzei 6 i. ( f. 21 ), iar nu la o dobândă convențională calculată, în raport de același termen de plată, pentru o neachitare cu anticipație a serviciilor încă nefurnizate la data eliberării facturilor.

Deși modalitatea în care reclamanta creditoare a înțeles a factura serviciile furnizate nu prezintă relevanță referitor la debitul principal pretins în cauză, în circumstanțele în care, chiar dacă s-ar fi emis facturi lunar, oricum obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate ar fi fost în prezent exigibilă, având în vedere ultima perioadă luată în considerare, anume 01.12._13 ( f. 13 ), totuși, nu aceeași este situația în cazul penalităților de întârziere, care, în mod evident, ar fi datorate într-un cuantum mai ridicat în ipoteza în care ar fi facturate servicii anticipat, corespunzător unor intervale de timp ulterioare, însă având stabilită aceeași scadență, determinată prin referire la prima lună în care s-ar executa prestațiile furnizorului. În asemenea circumstanțe, instanța apreciază că, în realitate, cu privire la penalitățile de întârziere pretinse de către reclamanta creditoare nu este îndeplinită cerința caracterului lichid al creanței, conform art. 1013 alin. (1) raportat la art. 662 alin. (3) din C. proc. civ., întinderea sa concretă neputând fi individualizată în cauză, față de dubiul relativ la momentul de la care acestea ar începe să curgă, ținând cont de modul în care reclamanta creditoare a înțeles să factureze serviciile prestate pârâtei debitoare.

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. Totodată, conform art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la prezentul litigiu, este de reținut, mai întâi, că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, având în vedere aspectele învederate în cele ce preced. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâta debitoare se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat la termen obligația de plată a contravalorii serviciilor menționate anterior, aceasta aflându-se în întârziere, conform clauzei 7 e. din contract ( f. 21 ). În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei ( f. 6 ), instanța apreciază că este justificată achitarea integrală de către pârâta debitoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către reclamanta creditoare a sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei taxa de timbru și 20 de lei cheltuieli de expediere acte, f. 30.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte cererea formulatǎ de cǎtre creditoarea SC E. A. VER., cu sediul în Cluj N., ., ., jud. Cluj și sediul ales în Cluj N., .. 38/1, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu debitoarea U. A. TERITORIALĂ . Primar, cu sediul în comuna Boianu M., ., jud. Bihor, C._.

Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 1963,56 lei cu titlu de debit principal, conform contractului și facturilor depuse la dosar.

Respinge ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privitor la obligarea debitoarei la achitarea penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 1% pentru fiecare zi, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata integrală.

Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.

Fixeazǎ termen de platǎ de 20 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.

Executorie.

Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare și pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..

Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 07.05.2015.

JUDECĂTOR GREFIER

P. Victorița P. A. M.

Red. Dact. PVP/ CH/ 26.06.2015