Suspendare provizorie. Sentința nr. 728/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 728/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 20933/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA C. N.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 728/2015
Ședința publică din 26 ianuarie 2015
Instanța constituita din:
P.: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulat de contestatorul M. C. N. în contradictoriu cu intimatul T. L. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea din ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art.396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.01.2015.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.09.2014 sub nr. de dosar_ contestatorul M. C.-N. în contradictoriu cu intimatul T. L. R. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul T. L. R. solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 577/2014 al SCPEJ S. R. Mariu și S. O. inclusiv a Încheierii civil nr. 9524/2014 pronunțată de către Judecătoria C.-N., cu cheltuieli de judecată. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii contestatorul arată că prin somația emisă de SCPEJ S. R. Mariu și S. O. la data de 22.09.2014, debitorul a fost somat ca în termen de o zi de la primire, să achite suma de 83.413 lei, compusă din creanța în sumă de 2958 lei + onorariu avocațial în faza de executare silită 80.000 lei + onorariu executor în sumă de 295 lei+ 160 lei taxe percepute conform art. 669 C.pr.civ.
Contestatorul a arătat că prin Înștiințarea privind măsura popririi înregistrată sub nr._/41 din 23.09.2014 emisă de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Regională a Finanțelor Publice C. N. i s-a adus la cunoștință faptul că în dosarul execuțional s-a dispus măsura popririi asupra conturilor municipiului, până la concurența sumei de 83.413 lei, la solicitarea creditorului T. L. R., în baza sentinței civile nr. 7473 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ .
În continuare, se arată că prin sentința civilă nr. 7473 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ instanța a admis cererea precizată și formulată de către reclamanții L. R. ș.a., și a obligat contestatorul la plata sumei de 2758 lei cu titlu de chirie și a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 de lei, această hotărâre fiind apelată, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului C..
Potrivit contestatorului, între numiții L. R. și T. L. R. a fost încheiat un contract de cesiune de creanță fără a fi respectate de către cesionar dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea contractului de cesiune către debitor.
De asemenea, contestatorul a mai învederat faptul că împotriva sentinței civile nr. 7473/2014 pronunțată de Judecătorie C.-N. în dosarul civil nr._, s-a formulat apel, calea de atac nefiind soluționată astfel încât hotărârea judecătorească de care se prevalează creditorul nu este definitivă.
Contestatorul a criticat valoarea onorariului executorului judecătoresc arătând că suma de 455 lei este nejustificată raportat la complexitatea și cantitatea muncii depuse.
Totodată, s-a arătat că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile OG 22/2002 ce vizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește onorariul de avocat în faza executării silite, s-a arătat că acesta este vădit lipsit de proporționalitate în raport cu dificultatea cauzei și munca depusă de avocat. Mai mult, s-a învederat instanței să aibă în vedere împrejurarea că reclamanții din dosarul nr._, respectiv L. R. și L. M., care au cesionat drepturile lor litigioase creditorului T. L. R., sunt chiar avocații care cer onorariul în sumă de 80.000 de lei.
Contestatorul a atașat înscrisuri (f. 6-12).
Acțiunea este scutită de taxă de timbru.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 577/2014 al SCPEJ S. R. Mariu și S. O. (f. 28-78).
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 4 C.pr.civ raportat la art. 713 alin. 2 C.pr.civ iar contestația este introdusă în termenul legal.
Prin contestația formulată la data de 29.09.2014 și înregistrată sub nr. de dosar_/211/2014 contestatorul M. C.-N. în contradictoriu cu intimatul T. L. R. a formulat contestație la poprire solicitând anularea tuturor formelor de executare silită – poprire efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 577/2014 al SCPEJ S. R. Mariu și S. O. inclusiv a Încheierii civil nr. 9524/2014 pronunțată de către Judecătoria C.-N., cu cheltuieli de judecată. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii contestatorul arată că prin somația emisă de SCPEJ S. R. Mariu și S. O. la data de 22.09.2014, debitorul a fost somat ca în termen de o zi de la primire, să achite suma de 83.413 lei, compusă din creanța în sumă de 2958 lei + onorariu avocațial în faza de executare silită 80.000 lei + onorariu executor în sumă de 295 lei+ 160 lei taxe percepute conform art. 669 C.pr.civ.
Contestatorul a arătat că prin Înștiințarea privind măsura popririi înregistrată sub nr._/41 din 23.09.2014 emisă de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Regională a Finanțelor Publice C. N. i s-a adus la cunoștință faptul că în dosarul execuțional s-a dispus măsura popririi asupra conturilor municipiului, până la concurența sumei de 83.413 lei, la solicitarea creditorului T. L. R., în baza sentinței civile nr. 7473 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ .
În continuare, se arată că prin sentința civilă nr. 7473 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ instanța a admis cererea precizată și formulată de către reclamanții L. R. ș.a., și a obligat contestatorul la plata sumei de 2758 lei cu titlu de chirie ș ia cheltuielilor de judecată în sumă de 200 de lei, această hotărâre fiind apelată, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului C..
Potrivit contestatorului, între numiții L. R. și T. L. R. a fost încheiat un contract de cesiune de creanță fără a fi respectate de către cesionar, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea contractului de cesiune către debitor.
De asemenea, contestatorul a mai învederat faptul că împotriva sentinței civile nr. 7473/2014 pronunțată de Judecătorie C.-N. în dosarul civil nr._, s-a formulat apel, calea de atac nefiind soluționată astfel încât hotărârea judecătorească de care se prevalează creditorul nu este definitivă.
Contestatorul a criticat valoarea onorariului executorului judecătoresc arătând că suma de 455 lei este nejustificată raportat la complexitatea și cantitatea muncii depuse.
Totodată, s-a arătat că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile OG 22/2002 ce vizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilire prin titluri executorii.
În ceea ce privește onorariul de avocat în faza executării silite, s-a arătat că acesta este vădit lipsită de proporționalitate în raport cu dificultatea cauzei și munca depusă de avocat. Mai mult, s-a învederat instanței să aibă în vedere împrejurarea că reclamanții din dosarul nr._, respectiv L. R. și L. M., care au cesionat drepturile lor litigioase creditorului T. L. R., sunt chiar avocații care cer onorariul în sumă de 80.000 de lei.
Contestatorul a atașat înscrisuri (f. 6-16 dosar_/211/2014 ).
Acțiunea este scutită de taxă de timbru.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 577/2014 al SCPEJ S. R. Mariu și S. O. (f. 22-67 dosar_/211/2014).
Prin încheierea civilă nr. 50 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul civil nr._/211/2014 instanța a dispus conexarea dosarului cu nr._/211/2014 la dosarul nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele aspecte.
În fapt, prin sentința civilă nr. 7473/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ (f. 30-32) a fost admisă cererea de valoarea redusă și a fost obligat M. C.-N. să achite reclamanților L. R., L. M. și L. N. suma de 2758 lei cu titlu de chirie aferentă lunilor februarie-noiembrie 2013 și suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 14.08.2014 numiții L. R., L. M. și L. N., în calitate de cedenți au cedat cesionarului T. L. R. dreptul de creanță asupra debitorului M. C.-N. în baza sentinței de mai sus (f. 33-34).
La data de 26.08.2014 cesionarul T. L. R. a formular o cerere de executare silită înregistrată sub nr. dosar 577/2014, prin avocat L. R., fiind depusă împuternicire avocațială și chitanță de plata a onorariului în sumă de 80.000 de lei (f. 35).
Prin Încheierea civilă nr. 9524/CC/2014 pronunțată de Judecătoria C. N. în dosar nr._/211/2014 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei (f. 38).
Prin încheierea din data de 16.09.2014 (f. 40) au fost stabilite cheltuielile de executare, debitul calculat ridicându-se suma totală de 83.413 lei. Somația a fost comunicată debitoarei contestatoare la data de 22.09.2014 (f. 15).
Întregul debit a fost achitat în urma popririi conturilor debitoarei, la data de 30.09.2014 (f. 47), executarea silită fiind suspendată provizoriu, dar tardiv, la data de 02.10.2014.
În raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei instanța apreciază că în speță contestația la executare este întemeiată pentru următoarele considerente.
În drept, se reține ca executarea silită este procedură prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge – cu concursul organelor competente – pe debitorul sau, care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit, procedura fiind reglementată în Cartea a V-a din Codul procedură civilă.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei privind inopozabilitatea cesiunii de creanță, în lipsa comunicării acesteia, fără intervenția executorului judecătoresc, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 1573 alin. 1 cod civil „creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului” iar conform art. 1578 C.civ. debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care „primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanta se încheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor, consimțământul debitorului cedat nefiind cerut deoarece acesta nu este parte în contractul de cesiune.
Cu toate ca cesiunea de creanta îsi produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei față de terti, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcută în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de catre debitor.
F. de terți, cesiunea de creanță produce efecte în sensul ca le este opozabilă numai din momentul îndeplinirii cerintelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de catre debitor prin înscris autentic.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pâna în momentul îndeplinirii formalitatilor prevăzute de art. 1578 C.civ., chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Toate precizarile de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificarii sau a acceptării cesiunii de creanță de catre debitorul cedat nu are nicio influență asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, în ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului/subiectilor de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creantei cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial.
Totodată, în ceea ce privește susținerea contestatorului privind lipsa caracterului definitiv al titlului executoriu, întrucât a fost formulat apel împotriva sentinței care constituie titlu executoriu, instanța o apreciază ca neîntemeiată având în vedere faptul că obligația de plată a fost stabilită printr-o hotărâre pronunțată ca urmare a introducerii unei cereri de valoare redusă, aceasta din urmă având caracter executoriu potrivit dispozițiilor art. 1030 alin. 3 C.pr.civ.
Cu toate acestea, instanța apreciază ca nelegală întreaga executare silită desfășurată împotriva debitoarei întrucât contractul de cesiune de creanță care a îndreptățit creditorul cesionar să demareze procedura este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită.
Astfel, potrivit art. 1235 C. civ. „cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul”, art. 1236 alin. 2 C.civ. prevăzând faptul că „cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice.” În același timp, conform art. 1238 alin. 2 „cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.”
Mai mult, art. 1247 alin. 3 C.civ. obligă instanța să invoce, din oficiu, nulitatea absolută a unui contract, chiar în lipsa unei cereri exprese a părților din proces.
În cauza de față, instanța apreciază caracterul ilicit al cesiunea de creanță realizată între reclamanții cedenți L. R., L. M. și L. N. și cesionarul T. L. R. având în vedere că această operațiune a fost realizată doar cu scopul de a face posibilă angajarea reclamantului L. R. în calitate de avocat și obținerea unei sume extrem de ridicate de bani, în frauda unei instituții a statului.
Astfel, reclamantul L. R., având și calitatea de avocat, a obținut, alături de alte două persoane, prin sentința civilă nr. 7473/10.07.2014 obligarea Municipiului C.-N. la plata unei sume modice de 2758 de lei, obligația nefiind executată de către debitor.
În continuare, din dorința de a obține o sumă extrem de mare de bani, reclamantul L. R. a „cesionat” această creanță modică către o altă persoană - cesionarul T. L. R.– pentru ca mai apoi aceasta din urmă să îl angajeze în calitate de avocat. Instanța reține faptul că în lipsa acestei cesiuni, creditorul L. R. nu ar fi putut să se angajeze pe sine în calitate de avocat pentru a obție aceste onorariu fabulos și complet nejustificat, recurgând la această procedura ilicită.
În mod evident, având în vedere operațiunile efectuate, instanța reține faptul că cesionarul T. L. a cunoscut și împărtășit intenția ilicită a cesionarului L. R..
Instanța apreciază faptul că acest caracter ilicit, contrar dispozițiilor legale imperative, ordinii sociale și economice și regulilor de conviețuire socială, rezultă în mod clar din modul în care părțile, mai precis cedentul L. R. și cesionarul T. L. R., au acționat, nefiind necesară administrarea unor alte probe în legătură cu acest aspect.
În aceste sens, instanța arată că, în măsura posibilitățor sale, nu va permite, în nici un caz, ca părțile contractului de cesiune să obțină câștiguri ilicite pe seama debitorului prin exercitarea executării silite împotriva acesteia.
Instanța nu neagă faptul că debitorul se află în culpă procesuală, faptul că dacă acesta și-ar fi îndeplinit la timp obligațiile impuse de lege nu s-ar fi recurs la executarea sa silită, dar împrejurarea că de la o valoarea atât de mică a debitului s-a ajuns la o datorie de 83.413 lei dovedește categoric o lipsă de proporționalitate.
Este imposibil, în opinia instanței, ca două persoane să recurgă la un astfel de procedeu și să reușească obținerea unei sume extrem de ridicate de bani – 83.413 lei în executarea unei creanțe de 2758 de lei, fără a fi animate de dorința obținerii unui câștig ilicit.
Astfel, onorariul de avocat stabilit la suma de 80.000 de lei este mai mult decât excesiv ci complet lipsit de proporționalitate având în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea redusă a obiectului supus executării, munca depusă de avocat, cuantumul onorariului executorului judecătoresc pentru executarea silită în discuție, criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți. Totodată, instanța, analizând dosarul execuțional, constată faptul că în desfășurarea procedurii execuționale, apărătorul creditoarei s-a rezumat doar la a redacta cererea de executare silită.
În aceste condiții, instanța, constatând că actul juridic ce îndreptățea creditorul cesionar T. L. R. să demereze procedura de executarie silite și anume contractul de cesiune încheiat la data de 14.08.2014, este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită, va admite în totalitate contestația la executare introdusă de debitorul M. C.-N. și va anula în întregime executarea silită desfășurată în dosarul execuțional nr. 577/2014 al SCPEJ S. R. Mariu și S. O., fără însă a pronunța și nulitatea actului juridic respectiv în lipsa unui cadrul procesual adecvat.
Astfel, având în vedere nulitatea absolută a contractului de cesiune, instanța reține că întreaga procedură de executare silită este nelegală întrucât a fost inițiată și desfășurată de o persoană lipsită de calitate de creditor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul M. C.-N., având CUI_, reprezentat prin primar E. B., cu sediul în C.-N., ., în contradictoriu cu intimatul T. L. R. având CNP_ cu domiciliul situat în Sighetul Marmației, ., . procesual ales la Cabinet avocat L. R. situat în C.-N., calea Dorobanților nr. 25, . și în consecință:
Anulează, în totalitate, executarea silită desfășurată în dosarul execuțional nr. 577/2014 al SCPEJ S. R. Mariu și S. O. precum și toate actele de executare silită realizate în cadrul acestei executări.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015
PREȘEDINTEGREFIER
F. I. T. R.
Red./Dact. I.F. 5 ex. 27.01.2015 Sentința se va comunica intimatului T. L. R. atât la domiciliul indicat în actul de identitate cât și la domiciliul procesual ales
| ← Validare poprire. Sentința nr. 333/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 776/2015. Judecătoria... → |
|---|
