Plângere contravenţională. Sentința nr. 936/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 936/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 15811/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 936/2015
Ședința publică de la 30.01.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul-verbal de constare a contravenție . nr._/02.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că la data de 29.01.2015, petentul a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 15 iulie 2014 sub nr._, petentul B. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.06.2014.
În motivare, petentul a arătat în esență faptul că a găsit procesul verbal contestat în cutia poștală de la domiciliul din Cluj-N., .. 17, .-N. în data de 10.07.2014. Având în vedere că data încheierii actului a fost 02.06.2014, a susținut că intimatul i l-a comunicat după 38 zile de la întocmire astfel că pe cale de excepție, a invocat prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Pe cale de excepție a invocat și nulitatea absolută a procesului verbal având în vedere că presupusul contravenient nu este cel menționat în cuprinsul procesului verbal ci P.F.A. B. I. pentru că autoturismul DACIA cu numărul de înmatriculare_ este autorizat pentru prestarea de servicii de taximetrie având aplicate însemnele specifice unui taxi. Prin urmare, în procesul-verbal nu sunt specificate mențiunile referitoare la persoana juridică, omisiune sancționată cu nulitatea absolută.
A precizat de asemenea că procesul verbal de constatare a fost încheiat în lipsa unui martor asistent sau a unui martor care să confirme cele consemnate de agentul constatator astfel că actul nu mai beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie.
A menționat și că autoturismul menționat în procesul-verbal este un taxi astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (4) din L. nr. 38/2003 și art. 63 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 ce permit taxiurilor să oprească și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
A susținut faptul că procesul-verbal nu indică actul normativ în temeiul căruia s-a stabilit și s-a sancționat contravenția și nu precizează calitatea agentului constatator.
În drept, a invocat dispozițiile art. 14, art. 16, art. 17, O.G. nr. 2/2001, art. 20 alin. (4) din L. nr. 38/2003, art. 63 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere au fost depuse în copii certificate pentru conformitate cu originalul practică judiciară (f. 10-13), carte de identitate (f. 14), procesul-verbal . nr._ (f. 15), certificat de înregistrare (f. 16), contract de disceperizare (f. 17), planșă foto (f. 18).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 9.
La data de 25 august 2014, intimatul a depus întâmpinare (f. 26-27) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului cu menținerea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate contravenientului nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În probațiune, a depus la dosarul cauzei istoricul contravențional al petentului (f. 26 verso – f. 27).
La data de 15 septembrie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 35-37) prin care a arătat că își menține în totalitate cele arătate prin plângerea contravențională.
La data de 16 octombrie 2014, petentul a arătat că a găsit procesul-verbal în cutia poștală la data de 10.07.2014, fără a fi în vreun plic astfel că este în imposibilitate de facă dovada comunicării lui de către intimat.
La data de 28 octombrie 2014, intimatul a depus dovada comunicării procesului verbal prin poștă și prin afișare (f. 49-52).
La data de 30 octombrie 2014, petentul a depus note de ședință cu privire la documentele depuse de intimat prin care a contestat legalitatea procedurii de comunicare a procesului – verbal având în vedere că afișarea s-a realizat pe ușa imobilului nr. 17, de pe . nu pe ușa apartamentului în care locuiește, contrar dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 iar dovada comunicării prin mandat poștal nu poartă vreo semnătură de primire. Deși în procesul-verbal de afișare se menționează numele martorului asistent C. A., nu există nici un element de identificare astfel că identitatea acestuia nu poate fi stabilită în mod complet și legal.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale a martorului asistent C. A. și a unui înscris reprezentând un articol de presă (f. 57).
La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2014, instanța a calificat excepțiile prescripției executării sancțiunii contravenționale și nulității procesului verbal drept apărări de fond.
La același termen de judecată, a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei.
La data de 27 noiembrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei un raport întocmit de agentul constatator cu privire la datele de identitate ale martorului asistent C. A. (f. 63).
La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2014, instanța a încuviințat proba testimonială a martorului asistent C. A..
La data de 08 ianuarie 2015, petentul a depus la dosarul cauzei un înscris conținând întrebările sale pentru martorul încuviințat (f. 70-74).
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2015, instanța a constatat că mandatul de aducere emis pe numele martorului nu a putut fi executat și a procedat la judecarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.06.2014, ora 11.57 (f. 15), petentul B. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei, echivalentul valoric a 2 puncte amendă pentru faptul că în data de 02.06.2014, ora 11.48 pe . fi oprit voluntar autoturismul DACIA cu numărul de înmatriculare_ în stația pentru mijloacele de transport public persoane „STAȚIA AEROPORT”, faptă prevăzută de art. 108 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform art. 99 alin. (2) din același act normativ.
La rubrica obiecțiuni ale contravenientului, agentul constatator a consemnat „nu sunt de acord, contest” și aspectul că petentul a refuzat să semneze actul constatator.
Instanța reține că intimatul a încercat să comunice procesul-verbal petentului la domiciliul din Cluj-N., .. 17 jud. Cluj, prin poștă cu aviz de primire însă dovada s-a întors cu mențiunea „expirat termen de păstrare, se aprobă înapoierea” la data de 20.06.2014 (f. 50-52).
Din procesul verbal de afișare/înmânare din 27.06.2014 (f. 49) rezultă că agentul constatator a procedat la afișarea unui exemplar a procesului verbal . nr._ din data de 02.06.2014 conform prevederilor O.G. nr. 2/2001, pe ușa imobilului cu nr. 17 de pe . Cluj-N., contravenient fiind B. I.. Se menționează de asemenea că procesului verbal a fost afișat în prezența martorului asistent C. A. (f. 49).
În drept, art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 8. oprirea neregulamentară. Potrivit art. 99alin.(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevazută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice iar conform alin. (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Contrar susținerilor petentului, instanța reține că agentul constatator a făcut mențiunea calității în a cărei virtute a încheiat procesului verbal contestat.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În ce privește critica vizând nesemnarea procesului-verbal de către un martor asistent, instanța constată faptul că petentul nu a făcut dovada unei vătămări procesuale cauzate de această omisiune din moment ce nu a contestat nici refuzul de a semna actul și nici obiecțiunile consemnate.
Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 prin raportare la art. 99 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor participanților la trafic); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (1) Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În speță, petentul a susținut că nu există o identitate între persoana contravenientului și cea sancționată prin procesul – verbal din moment ce autoturismul oprit în stația de transport public de persoane este destinat prestării activității de taximetrie de către P.F.A B. I..
Instanța pornește de la constatarea că petentul nu a contestat faptul că a condus autoturismul menționat în procesul verbal la data și ora săvârșirii contravenției ci doar că răspunderea contravențională angajată a fost cea personală iar nu a persoanei fizice autorizate.
Instanța apreciază această apărare ca neîntemeiată cât timp obligația respectării regulilor de circulație pe drumurile publice incumbă conducătorului auto, independent de proprietarul sau utilizatorul legal al autovehiculului ori destinația bunului tocmai în considerarea principiului caracterului esențialmente personal în materie contravențională.
Prin urmare, în lipsa unor dovezi contrare, instanța va da eficiență probatorie prezumției de temeinicie de care se bucură procesul verbal cât timp fapta săvârșită de petent a fost constatată de agentul de poliție prin propriile simțuri.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, respectiv amenda în cuantum de 170 lei, instanța observă că a fost legal și temeinic stabilită prin raportare la circumstanțele stării de fapt reținute în sarcina acestuia și a faptului că reprezintă echivalentul valoric al minimului de puncte amendă prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește chestiunea incidenței prescripției executării sancțiunii contravenționale aplicate, din dovada de comunicare restituită cu mențiunea expirării termenului de păstrare (f. 50-52) rezultă că modalitatea principală de realizare prevăzută de art. 27 din O.G. nr. 2/2001 a eșuat.
Din procesul-verbal de la fila 49 rezultă că varianta subsidiară a afișării s-a realizat pe ușa imobilului nr. 17 de pe . Cluj-N. în prezenta martorului asistent C. A..
În drept, potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Conform art. 25 din același act normativ (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. (2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
De asemenea, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001 Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În speță, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 02.06.2014, marcând momentul aplicării sancțiunii de 170 lei cu titlu de amendă și începutul curgerii termenului de prescripție a executării sancțiunii contravenționale.
Comunicarea actului constatator către petent nu s-a realizat în mod legal având în vedere aspectul că în cazul eșuării comunicării prin poștă cu aviz de primire, intimatul trebuia să recurgă la afișare. În cauză, afișarea prezintă două elemente de nelegalitate vizând, mai întâi, împrejurarea că procesul verbal nu a fost afișat la domiciliu id est pe ușa apartamentului petentului, ci pe cea a imobilului nr. 17 și de asemenea faptul că martorul asistent nu a putut fi audiat în mod nemijlocit de instanță astfel că nu există certitudinea că petentul a luat cunoștință de conținutul actului contravenției la data de 27.06.2014.
Rezultă că de la data încheierii (02.06.2014) și până la data învederată ca fiind cea a găsirii procesului verbal în cutia poștală (10.07.2014), în baza principiului in dubio pro reo, a fost depășit termenul de o lună prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001. În consecință, instanța va constata că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 170 lei.
În considerarea celor de fapt și de drept expuse, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul și va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., instanța reține culpa procesuală exclusivă a intimatului în ocazionarea prezentei cauze astfel că îl va obliga la plata în favoarea petentului a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. I., C.N.P._, cu domiciliul în Cluj-N., .. 17, . în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei aplicată prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.06.2014.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 30 Ianuarie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. LITEANANA M. M.
Red.L.A./Dact. L.A
4 ex – 04.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 247/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 472/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
