Cerere necontencioasă. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 5821/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR_
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 04.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere necontencioasă - actiune raspundere contractuala - pretentii, acțiune formulată de reclamanta . SRL PRIN ADMNISTRATOR JUDICIAR SCP AS INSOLV SPRL CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., J. C. și sediul ales în Constanta, ., ., J. C. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul ales la Cabinet de Avocat F. Ovanesian în Constanta, .-84.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, pentru a se depune concluzii scrise și apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.11.2013, 27.11.2013 și 04.12.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2011 sub nr._/212/2011, reclamanta S.C. V. C. IMPEX SRL prin administrator judiciar SCP AS INSOLV SPRL a solicitat instanței obligarea pârâtei . la plata sumei de 6813,62 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale emise și neonorate, precum și a sumei de 57.967,80, lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal.
În motivare, reclamanta a arătat că a livrat pentru pârâtă o cantitate de produse alimentare, sens în care au fost emise f.f._/02.10.2010 și nr._/19.09.2010, care nu au fost achitate la scadență. În ambele facturi a fost inserată clauza conform căreia în caz de neachitare în termen se vor percepe penalizări în valoare de 3% pe zi de întârziere. Având în vedere că facturile fiscale au valoarea unui contract comercial sinalagmatic, reclamanta solicită și acordarea penalităților de întârziere.
In drept au fost invocate dispozițiile art.969, 970, 1073 C.civ. și art.46 C.. dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri: notificare pârâtă și dovada de comunicare a acesteia cu recipisa de confirmare de primire, f.f._/02.10.2010 și nr._/19.09.2010.
Pârâta, legal citată, a fost reprezentată și a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată. În acest sens, a arătat pârâtă că a achitat debitul principal la data de 05.12.2011. Cu privire la penalități s-a arătat că acestea se impun a fi respinse fiind un capăt de cerere formulat în subsidiar, și pe de altă parte întrucât aceste mențiuni privind penalitățile, care au fost înscrise în facturi, nu reprezintă voința comună a părților, ci o mențiune unilaterală a creditoarei.
Prin încheierea din data de 16.02.2012, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată, pentru motivele expuse în încheierea respectivă.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că între părți s-au derulat relații comerciale în baza cărora au fost emise f.f._/02.10.2010 și nr._/19.09.2010.
După sesizarea instanței, la data 05.12.2011, pârâta a achitat reclamantei contravaloarea produselor livrate, această plată fiind calificată de instanță drept o recunoaștere a datoriei. Pe cale de consecință, instanța va respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privitor la plata sumei de 6813,62 lei, reprezentând debit principal.
Cât privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța apreciază că mențiunea inserată în cuprinsul facturilor fiscale potrivit căreia în caz de neachitare în termen se vor percepe penalizări în valoare de 3% pe zi de întârziere, nu are caracterul de clauză penală.
Este adevărat că, potrivit art. 46 C.. se pot folosi mijloace de probă specifice activității comerciale, printre care se înscriu și facturile acceptate. Aceste înscrisuri sub semnătură privată au rolul de a constata executarea unei operațiuni comerciale. Nu este mai puțin adevărat că factura cuprinde mențiuni care se bazează pe actul juridic încheiat între părțile contractante, fără însă a se confunda cu acesta. Factura, cu alte cuvinte, face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Fundamentul emiterii facturii este raportul juridic de drept comercial, fără însă ca acest înscris să se substituie fundamentului său, de vreme ce factura constată numai efectuarea operațiunii. Așadar, factura acceptată de destinatar face dovadă în favoarea emitentului, dar numai asupra elementelor esențiale ale operațiunii, și anume preț, cantitate de marfă, condiții de predare, recepție.
Acceptarea tacită sub toate aspectele, deci și asupra penalităților înscrise de emitent pe factură, trebuie să rezulte din manifestări neîndoielnice de voință, cum ar fi emiterea ordinului de plată, a unui cec, etc. În speță, plata a fost efectuată doar pentru debitul principal, fără a se face vreo referire la penalitățile de întârziere, de unde concluzia că nu au fost acceptate de către beneficiarul mărfii. În aceste condiții, înscrierea pe factură de către emitentă a unui procent de penalitate apare ca o manifestare unilaterală de voință, și nu ca o clauză penală.
Prin urmare, instanța apreciază că cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, extrasul de cont depus de către pârâtă pentru a face dovada achitării onorariului e avocat, conform facturii, este pentru o sumă mai mare decât cea înscrisă pe factură, fără a reieși clar din cuprinsul extrasului de cont că suma respectivă include și plata efectuată de către pârâta din prezenta cauză. În consecință, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privitor la plata sumei de 6813,62 lei, reprezentând debit principal, formulat de reclamanta . SRL PRIN ADMNISTRATOR JUDICIAR SCP AS INSOLV SPRL CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., J. C. și sediul ales în Constanta, ., ., J. C. împotriva pârâtei ., cu sediul ales la Cabinet de Avocat F. Ovanesian în Constanta, .-84..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3% pe zi de întârziere.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs pentru părți in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 4.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. M. B.
Red / dact jud CB:17.02.2014
4 exemplare
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 8775/2013.... → |
|---|
