Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 20224/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/ 2013
Ședința publică din data de 06.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea contestației la executare formulate de reclamanta-contestatoarea S.C. „R. L. Romania IFN” S.A., cu sediul în București, ., . 1, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune rectificarea citativului, în sensul că intimat în prezenta cauză este Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
În conformitatea cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.07.2013, sub număr dosar_/ 212/ 2013, reclamanta S.C. „R. L. Romania IFN” S.A. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală (în continuare A.N.A.F.), solicitând desființarea măsurii asigurătorii instituite de către Garda Financiară - Secția C., aflată în subordinea intimatei, cu privire la autovehiculul marca „Renault” tipul „M.” cu . VFMAF4DF45720942 și la autovehiculul marca „Renault” tipul „Kangoo” cu . VF1FW15H_.
În motivarea cererii, arată reclamanta că nu are calitate de debitor fiscal, iar răspunderea în îndeplinirea obligațiilor fiscale este personală, astfel că măsura sechestrului aplicat cu privire la bunurile mobile ale S.C. „R. L. Romania IFN” S.A. pentru datorii ale unei alte persoane juridice, respectiv S.C „Sladum” S.R.L., este nelegală.
Precizează contestatoarea că bunurile sechestrate au făcut obiectul unor contracte de leasing, care au fost reziliate la data de 14.05.2013, fiind tot timpul în proprietatea sa.
În drept, au fost invocate prevederile art. 951 din Codul de procedură civilă, art. 129 alin. 2 și 11, art. 172 și urm. Cod de procedură fiscală, O.G. nr. 51/ 1997, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 100 lei.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, solicitate de instanță prin citație.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii privind S.C. „Sladum” S.R.L. nr. 4761/ 25.04.2013 (f. 9-11), reprezentanții A.N.A.F. - Garda Financiară - Secția C. au dispus, în temeiul prevederilor art. 129 din O.G. nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, sechestrarea bunurilor reprezentate de autovehiculul marca „Renault” tipul „M.” cu . VFMAF4DF45720942 și la autovehiculul marca „Renault” tipul „Kangoo” cu . VF1FW15H_, în vederea recuperării creanțelor bugetare totale în valoare de_.85 lei, datorate de către debitorul S.C. „Sladum” S.R.L.
Cele două bunuri mobile sechestrate au făcut obiectul contractelor de leasing financiar nr._/ 19.12.2011 (f. 12-25) și, respectiv, nr._/ 04.08.2011 (f. 26-41), încheiate între S.C. „R. L. Romania IFN” S.A. - în calitate de finanțator și S.C. „Sladum” S.R.L. - în calitate de utilizator.
Prin notificările nr._/ 13.05.2013 (f. 48) și nr._/ 13.05.2013 (f. 50), finanțatorul a comunicat utilizatorului intervenirea rezilierii celor două contracte de leasing.
Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse de A.N.A.F., instanța reține incidența următoarelor prevederi ale Codului de procedură fiscală - la data emiterii deciziei de instituire a sechestrului:
● Art. 129 - „(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. (6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. (7)Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate: a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare; b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4). (8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. (9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută. (10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta. (11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.”
● Art. 172 - „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
● Art. 173 - „(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. (2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. (3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.”
● Art. 174 - „(1) La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit. (2) La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate comună cu alte persoane. (3) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. (4) În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire. (5) În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.”
În ceea ce privește momentul la care a fost promovată prezenta contestație, prevederi din partea 56^1 (Norme Metodologice din 2004) la data 20-Jul-2004 pentru Art. 129 din titlul VIII, capitolul VI
125.1. Prin măsuri asigurătorii se pot indisponibiliza bunuri și/sau venituri ale debitorului în scopul asigurării colectării creanțelor fiscale.
125.2. În condițiile art. 125 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, organele fiscale vor dispune organelor de executare competente ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.
125.3. Organul fiscal va dispune luarea măsurilor asigurătorii printr-o decizie motivată, aprobată de conducătorul acestuia, care va fi comunicată de îndată organelor de executare competente potrivit legii.
125.4. Decizia va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, și următoarele mențiuni:
a) nivelul estimat sau stabilit al creanței fiscale;
b) mențiunea că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate; garanțiile care se constituie sunt cele prevăzute la art. 123 din Codul de procedură fiscală.
125.5. Decizia va fi întocmită în două exemplare, dintre care un exemplar se va comunica organului de executare coordonator, astfel cum este prevăzut la art. 132 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, iar un exemplar se va păstra la organul care a dispus instituirea măsurilor asigurătorii. În cazul în care debitorul are bunuri pe raza teritorială a altor organe de executare, organul de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii. Această prevedere se aplică și în cazul terților popriți.
125.6. Măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire de îndată de către organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile și/sau imobile, precum și a veniturilor urmăribile, potrivit legii.
125.7. O dată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii organul de executare comunică debitorului decizia emisă de organul care a dispus instituirea măsurilor asigurătorii ori, după caz, copia certificată a actului prin care instanța judecătorească sau alte organe competente au dispus măsuri asigurătorii.
125.8. Despre ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va înștiința instanța judecătorească, organul fiscal sau alte organe competente interesate care au dispus aceste măsuri.
125.9. În cazul în care, cu ocazia ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, se constată că bunurile și/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc în totalitate, organul de executare va încheia un proces-verbal în care se vor consemna cele constatate, înștiințându-se totodată organul care le-a dispus.
față de lipsa vreunei dovezi de comunicare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii către reclamanta-contestatoare, instanța apreciază că acțiunea civilă de față a fost promovată în termenul legal prevăzut de art. 173 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, Judecătoria constată că bunurile sechestrate nu se găseau, la data instituirii măsurii asigurătorii, în patrimoniul debitoarei S.C. „Sladum” S.R.L., astfel cum impun dispozițiile art. 129 alin. 2 din același cod. Această persoană juridică, debitor în cadrul raportului juridic de drept fiscal, avea doar calitatea de utilizator al bunurilor mobile, în baza celor două contracte de leasing financiar, proprietar fiind S.C. „R. L. Romania IFN” S.A., conform prevederilor art. 9 pct. 9.1 din Condițiile generale ale contractelor de leasing, întărite cu mențiunile din cartea de identitate a fiecărui autovehicul (f. 42-45).
Totodată, Judecătoria își însușește pe deplin apărarea reclamantei-contestatoare, potrivit căreia S.C. „R. L. Romania IFN” S.A. nu este debitor fiscal cu privire la creanța de_.85 lei, datorată de către S.C. „Sladum” S.R.L., întrucât nici din contractele de leasing ori din alte convenții intervenite între finanțator și utilizator, dar nici din dispoziții legale exprese nu reiese că reclamantei i-ar reveni obligația de plată a creanței fiscale menționate ori de garantare a acesteia.
Prin urmare, constatând încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, cu ocazia emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4761/ 25.04.2013, instanța apreciază contestația la executare ca fiind întemeiată, urmând a o admite, cu consecința desființării sechestrului astfel instituit.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reținând culpa procesuală a acesteia, instanța urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, să oblige A.N.A.F. la plata către reclamanta-contestatoare a sumei de 1216 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 100 lei și onorariu avocațial în cuantum de 1116 de lei, dovedit prin factura nr. PV3015204/ 29.07.2013 (f. 72) și extrasul de cont din data de 09.08.2013 (f. 73).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de reclamanta-contestatoarea S.C. „R. L. Romania IFN” S.A., cu sediul în București, ., . 1, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
Dispune desființarea sechestrului instituit prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4761, emisă de intimată la data de 25.04.2013, cu privire la autovehiculul marca „Renault” tipul „M.” cu . VFMAF4DF45720942 și la autovehiculul marca „Renault” tipul „Kangoo” cu . VF1FW15H_.
Obligă intimata să plătească reclamantei-contestatoare suma de 1216 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. Jud. M.G./20.05.2014;
Tehnored. Grf. C.B /28.05.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7317/2013.... → |
|---|
