Evacuare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 678/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr._/2013
Ședința publică din 11.12.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. B. SA și pe pârât P. S., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 27.11.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 260 alin 1 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 04.12.2013, 11.12.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2013 pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta P. B. SA a solicitat in contradictoriu cu pârâtul P. S. evacuarea acestuia din imobilul situat în C., ., jud. C., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 03.02.2010 a devenit proprietar al imobilului situat în C., ., jud. C. prin actul de adjudecare nr. 1122 emis de executorul Bogatie S. L. în dosarul de executare nr. 169/2010.
Pentru a putea intra în posesia imobilului, a formulat o cerere de punere în posesie către executor, iar ca urmare a încuviințării instanței de executare, același executor s-a prezentat în data de 21.11.2012 la adresa imobilului pentru a pune în executare cererea reclamantei.
Cu această ocazie s-a constata că imobilul este ocupat de către pârât care și-a justificat prezenta în imobil prezentând un contract de închiriere încheiat cu o persoană care nu era proprietarul imobilului la data încheierii.
Deoarece acest contract a fost încheiat ulterior momentului în care reclamanta a devenit proprietar al imobilului, nu a fost încheiat cu adevăratul proprietar, nefiind opozabil acestuia,. Motiv pentru care se apreciază că acțiunea formulată este temeinică.
La termenul din data de 15.05.2013, pârâtul P. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Se arată că locuiește în imobil în baza unui contract de închiriere încheiat în anul 2010, iar la momentul închirierii reclamanta, deși afirmă că avea proprietatea imobilului, atât la Biroul de carte funciară cât și la Serviciul de taxe și impozite, proprietari figurau S. V. și S. C. F..
Pentru ca prezenta acțiune să fie admisibilă este necesar să fi existat o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea contractului de închiriere, întrucât la momentul când reclamanta a adjudecat imobilul în contul creanței, avea încheiat un contract valabil.
Pe fondul cauzei se menționează că la momentul încheierii contractului de închiriere, a solicitat locatorilor să facă dovada calității de proprietari ai imobilului, aceștia prezentându-i actele de proprietate ale imobilului, precum și dovada că ei achită impozitul asupra acestui imobil la Serviciul Public de Impozite și Taxe.
Calitatea de proprietar al reclamantei nu poate fi susținută prin înscrisuri, aceasta neputând face dovada că are înscris dreptul de proprietate asupra imobilului, această condiție fiind obligatorie având în vedere dispozițiile Legii nr. 7/1996, dar și ale dispozițiilor art. 518 C.pr.civ., întrucât de la acest moment se realizează publicitatea imobiliară și opozabilitatea față de terți, fiind evidentă culpa reclamantei în acest sens.
Totodată, se arată că din momentul încheierii contractului a achitat chiria imobilului cât și impozitele aferente, exercitând o posesie utilă și liniștită, legea apărând posesorul chiar și precar fiind, în fața oricărei acțiuni exercitate chiar și de proprietar.
Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2013 instanța a admis excepția de conexitate raportat la dosar nr._/212/2013.
Prin cererea conexă, reclamantul P. S. în contradictoriu cu pârâta P. B. SA a solicitat obligarea acesteia din urmă la respectarea posesiei asupra imobilului situat în C., . și încetarea oricărui act sau fapt care are menirea de a tulbura exercitarea unei posesii liniștite și continue asupra acestui imobil.
În motivarea cererii conexe, reclamantul arată că, începând cu anul 2010 locuiește în imobilul aflat la adresa indicată anterior, sens în care a plătit impozitele și taxele aferente. În cursul lunii decembrie a anului 2012, pârâta prin intermediul executorului judecătoresc a intenționat să procedeze la evacuarea persoanelor care locuiesc în imobil pentru considerentul că este proprietar al imobilului.
Urmare a acestei situații a fost somat de către pârâtă în mod repetat să părăsească acest imobil, fapt ce a culminat cu chemarea sa în judecată.
Acțiunea formulată își are justificarea datorită interesului de a menține o stare de fapt existentă și de a reprima orice acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare. Nu pune în discuție dreptul de proprietate sau un alt drept real, astfel că pârâta nu poate invoca faptul că are calitatea de proprietar, întrucât la momentul în care a luat în posesie acest bun, a verificat atât la Cartea funciară a imobilului câț și la Serviciul de Impozite și Taxe dacă bunul respectiv aparține sau nu persoanelor de la care a preluat imobilul pentru a evita pericolul de a prelua imobilul de la persoane care nu au calitatea de proprietar.
Pârâta P. B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere acțiunii, arătând că acel contract de locațiune pe care își întemeiază pârâtul dreptul de folosință nu îi este opozabil.
În temeiul prevederilor art. 498 alin. 1 C.pr.civ., contractele de închiriere încheiate de debitor ulterior înscrierii somației în Cartea Funciară nu sunt opozabile creditorului urmăritor sau adjudecatarului.
Somația imobiliară a fost înscrisă în Cartea funciară în data de 31.03.209, așa cum rezultă din încheierea de carte funciară din data de 31.03.2009. Cum contractul de locațiune a dobândit dată certă în aprilie 2010, este evident că este încheiat ulterior înscrierii somației în cartea funciară și că nu îi este opozabil în calitatea de creditor urmăritor și de adjudecatar al imobilului.
În temei art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr._/31.03.2009 emisă de OCPI C. s-a admis cererea reclamantei cu privire la imobilul cu numărul cadastral 6114/1 în suprafață măsurată de 137,79 mp proprietatea lui S. V., S. C. F. și S. G. C. și s-a notat somația nr. 136/31.03.2009 din dosar de executare nr. 169/2009 emisă de Corpul executorilor bancari al P. B. SA – executor bancar S. L.-H.
Din extrasul de carte funciară – partea a III a (înscrieri privitoare la sarcină) existent la fila 28 din dosarul conexat, rezultă, de asemenea, notarea somației nr. 138/31.03.2009 cu privire la imobilul situat în C., ., jud. C..
Prin actul de adjudecare nr. 1122/03.02.2010 încheiat de executorul bancar Bogatie S.-L. în dosar nr. 169/2009 reclamanta P. B. SA a adjudecat imobilul situat în C., ., jud. C..
La data de 08.04.2010 între numita S. V., în calitate de proprietar și pârâtul Petrcu S. s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr._ având ca obiect imobilul situat în C., ., jud. C., termenul de închiriere fiind de 5 ani cu începere de la data de 08.04.2010 la data de 07.04.2015.
Potrivit art. 498 alin. 1 C.pr.civ., închirierile sau arendările, precum și cesiunile de venituri făcute de debitor sau deținător după data înscrierii somației arătate la art. 497 alin. 1 nu vor fi opozabile creditorului urmăritor sau adjudecatarului.
Având în vedere că somația imobiliară a fost înscrisă la data de 08.04.2009, iar contractul de închiriere dintre pârât și debitori s-a încheiat ulterior acestei date, respectiv 08.04.2010, instanța reține că aceste nu este opozabil reclamantei P. B. SA.
Afirmațiile pârâtului în sensul că a achitat chiria imobilului și impozitele aferente nu au nicio relevanță în ceea ce privește inopozabilitatea contractului de închiriere.
Inopozabilitatea contractului de închiriere încheiat de pârât cu un neproprietar echivalează cu lipsa titlului locativ în temeiul căruia deține imobilul.
Potrivit art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.
În speța de față, reclamanta are calitatea de proprietar al imobilului potrivit actului de adjudecare nr. 1122/03.02.2010 încheiat de executorul bancar Bogatie S.-L. în dosar nr. 169/200, pârâtul neavând niciun titlu opozabil reclamantei în baza căruia să ocupe imobilul.
Prin cererea conexă s-a solicitat de către reclamantul Petrcu S., pe calea acțiunii posesorii, apărarea posesiei ca stare de fapt împotriva tulburărilor reclamatei.
Instanța reține că potrivit 949 C. civ., cel care a posedat un bun cel puțin 1 an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. Iar conform art. 950 C.civ., acțiunile posesorii pot fi introduse împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului posedat.
Prin prisma celor reținute, respectiv că titlul în baza căruia pârâtul P. S. deține imobilul în discuție nu este opozabil proprietarului, acțiunea posesorie formulată este neîntemeiată. Proprietarul P. B. SA nu are nicio obligație de a-i asigura posesia liniștită a imobilului în discuție.
Față de cele arătate, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința evacuării pârâtului din imobil.
Totodată, va respinge cererea conexă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea principală reclamant P. B. SA cu sediul in București, .-64, ., sector 1, in contradictoriu cu pârâtul P. S., domiciliat in CONSTANTA, . .
Dispune evacuarea pârâtului P. S. din imobilul situat în C., ., jud. C..
Respinge cererea conexată formulata de reclamantul P. S. domiciliat in CONSTANTA, . in contradictoriu cu pârâta P. B. SA cu sediul in București, .-64, ., sector 1 ,ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2013.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 24.02.2014 /4.ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 648/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
