Pretenţii. Sentința nr. 1/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 3839/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 1.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții acțiune formulată de reclamantă de . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA TUDORUS C. cu sediul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu pârâtă . SRL cu sediul în C.,.,jud.C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de
1.10.2013 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta S.C. B. A. SERVICE S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. R. INTERNATIONAL S.R.L. la plata sumei de 1359,88 lei reprezentând contravaloare factură fiscală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale în temeiul cărora a efectuat reparații auto în valoare de 2073,76 lei. Pentru acest5e lucrări au fost emise factura fiscală nr. 2205/12.07..2010 în valoare de 1300 lei, din care a rămas neachitată suma de 1147 lei și factura fiscală nr. 2317/09.09.2010 în cuantum 773,76 lei, din care a rămas un rest de 212,88 lei.
S-a mai arătat și că reclamanta a încercat să soluționeze amiabil litigiul, însă pârât nu a dat curs invitației la conciliere.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516, 1341, 1381 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, facturi fiscale, proces verbal de conciliere.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii constând în efectuarea de reparații la autovehicul, lucrări pe care reclamanta le-a efectuat, contravaloarea acestora regăsindu-se în facturile 2205/12.07..2010 și 2317/09.09.2010. Facturile sunt acceptate la plată prin semnare.
În aceste condiții, dat fiind faptul că în cauză raportul obligațional creat este unul contractual, atâta vreme cât pârâtul nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să îl exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art. 1082 C. civ. două prezumții: prezumția de neîndeplinire de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract (în speță cea privind plata serviciilor de apă și canalizare) și prezumția de culpă a pârâtului în ceea ce privește neîndeplinirea obligației:
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ., „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputată”.
Dând eficiență acestor prezumții, instanța apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata pretențiilor bănești solicitate de către reclamantă, având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale (art. 969 -970 C. civ.) – dispoziții conform cărora convenția are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, similare unui act normativ („pacta sunt servanda”):
Conform dispozițiilor art. 969 C. civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege” iar potrivit art. 970 C. civ., „(1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa”.
Ca un argument probatoriu suplimentar instanța reține că pârâta nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu s-a prezentat la termenul din data de 24.09.2013 când urma să se administreze proba cu interogatoriu, deși a fost citat cu mențiunea corespunzătoare sub sancțiunea prevăzută de art. 225 C.., care prevede „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca fiind o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice”.
Instanța constată că, potrivit art. 1169 C.civ., reclamanta a făcut dovada obligației de plată a pârâtei, rezultată din facturile acceptată la plată, respectiv suma de 1359,88 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații neachitată până în prezent, astfel încât va obliga pârâta la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. B. A. SERVICE S.R.L. cu sediul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. R. INTERNATIONAL S.R.L. cu sediul în C.,.,jud.C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1359,88 lei reprezentând debit neachitat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.10.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. TIMOAȘCĂ SELMA Z.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8646/2013.... | Evacuare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
