Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 18515/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. _
Ședința publică de la 01.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE:N.-Ș. C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditoarea ., cu sediul în Limanu, ., jud. C. și pe debitor ., cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La Apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă creditoarea prin consilier juridic P. S., conform împuternicirii depusă la dosar și av. A. N. pentru debitoare, potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/2013 depusă la dosar.
Instanța constată că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a proceduri de citare. Învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea debitorului.
Instanța constată că societatea debitoare a depus întâmpinare la dosar și a solicitat, prin avocat, repunerea în termenul de a depune întâmpinare.
Reprezentantul creditoarei depune la dosar note scrise prin care invocă excepția nedepunerii în termen a întâmpinării. Învederează instanței că își menține poziția. Precizează că dacă debitoarea nu a depus întâmpinarea la timp, instanța poate aprecia aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Întrucât debitoarea nu a făcut dovada motivării temeinic justificate la care face referire art. 186 c.pr.civ, instanța respinge cererea de repunere în termenul de depunere a întâmpinării.
Potrivit art. 208 c.pr.civ. instanța invocă excepția decăderii pârâtei - debitoare din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul convențional al creditoarei solicită decăderea debitoarei din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții.
Apărătorul debitoarei menționează că instanța nu poate ignora înscrisul depus la dosar ca note de ședință. Menționează că nu recunoaște această creanță.
Instanța constată decăderea debitoarei din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții și dispune păstrarea întâmpinării la dosar calificând-o ca reprezentând concluzii scrise.
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile ori excepții de formulat, ambele părți răspunzând negativ la această întrebare.
În temeiul art. 131 cu ref. la art. 94 alin. 1 lit. j, art. 107 alin. 1 și art. 1015 Cod proc. civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză;
În conformitate cu prevederile art. 238 Cod proc. civilă, instanța acordă cuvântul cu privire la durata estimativă a procesului, consilierul juridic al creditoarei și apărătorul debitoarei precizează că lasă la aprecierea instanței, ulterior, instanța stabilește durata estimativă a procesului la 1 lună;
Instanța acordă cuvântul pe probe și teza probatorie
Consilierul juridic al creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar pentru a dovedi existența și îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamanta- creditoare, înscrisuri cu a căror administrare a fost de acord și reprezentantul pârâtei.
În temeiul art. 258 în ref. la art. 255 Cod proc. civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a îndeplinirii obligațiilor contractuale al căror preț este solicitat în cadrul prezentei cauze
Instanța declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea în fond a procesului;
Reprezentantul convențional al creditoarei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată. Precizează că are o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța rezultă din factura semnată și ștampilată. Deși debitoarea nu recunoaște creanța, aceasta a recunoscut un extras de cont prin care iși recunoaște datoria. Deși aveau posibilitatea să facă obiecțiuni la extrasul de cont, aceștia nu le-au făcut. Solicită penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Apărătorul debitoarei solicită respingerea cererii potrivit înscrisului depus la dosar, calificat concluzii scrise. Creanța nu este certă. Penalitățile nu reprezintă creanțe certe lichide și exigibile. Solicită respingerea cererii.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare asupra fondului;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2013, sub numărul_, creditoarea S.C. D. T. S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea S.C. G. C. S.A. să fie obligată la plata sumei de_ de lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și suma de_,7 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 10.07.2013, ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a contravalorii serviciilor de transport efectuate în temeiul contractului.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, constând în taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 26/12.03.2012, pentru care s-au emis facturile fiscale depuse în probațiune, însușite la plată de către debitoare prin semnătura și neachitate în totalitate.
De asemenea, creditoarea a mai arătat că prin intermediul acelorași facturi fiscale, acceptate la plată prin semnătură de către debitoare, în temeiul art. 11 pct. 2 din contractul încheiat cu debitoarea, au fost calculate penalități de întârziere pentru neplata la termen a facturilor emise în temeiul contractului, în procent de 0,1 % din valoarea sumelor restante pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013-1024, 451 și 453 Cod proc. civilă.
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Creditoarea a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența acesteia.
În dovedirea cererii, au fost depuse: contractul de prestări servicii nr. 26/12.03.2012 (f. 10-13), factura nr._/01.11.2012 (f. 14), nr._/30.04.2013 și factura nr._/15.04.2013 (f. 15), scrisori de transport C.M.R. (f. 16-26), somație nr. 3/10.06.2013 (f. 28), extras de cont confirmări solduri la 23.05.2013 (f. 29-31), calcul penalități debitor ( f. 33, 35),
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta - Debitoare, legal citată în conformitate cu prevederile art. 1018 alin. 1-3 Cod proc. civilă, a depus o întâmpinare, la termenul din data de 01.10.2013, depășind termenul de depunere prevăzut de lege, fiind decăzută din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, însă, înscrisul depus la dosar a fost calificat de instanța ca reprezentând concluzii scrise. Prin acest înscris, pârâta a solicitat respingerea cererii, întrucât creanța invocată de reclamantă nu este certă, lichidă și exigibilă, facturile nefiind ștampilate.
În temeiul art. 258 în ref. la art. 255 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de creditoare, apreciind-o ca pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Din înscrisul depus în copie la filele 10-13 din dosar instanța reține că între părți s-a încheiat la data de 12.03.2012 contractul de prestări servicii nr. 26/12.03.2012, în temeiul căreia creditoarei îi incumba obligația de a efectua servicii de transport cu autovehicule proprii, iar debitoarea se obliga să plătească contravaloarea acestora, în termenul stipulat în contract.
Din coroborarea facturilor depuse la filele 14-15 din dosar și ținând cont de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat debitorului în incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației – iar debitorul în speță nu a făcut nicio probă în acest sens -, instanța mai reține că acesta, deși a beneficiat de serviciul în litigiu, nu a achitat la scadență contravaloarea serviciului furnizat conform facturilor_/01.11.2012 (f. 14), nr._/30.04.2013 și factura nr._/15.04.2013 (f. 15), acceptate la plată de către debitoare prin semnătură, în sumă de_ de lei, rezultată în urma deducerii din valoarea totală a debitului, a sumei achitate de acesta, respectiv suma de 463,6 lei.
Față de considerentele mai sus expuse, de dispozițiile art. 1270 C.civ. (potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante ) și având în vedere și îndeplinirea de către creditoare a procedurii comunicării somației prevăzută de art. 1014 C.pr.civ., precum și față de dispozițiile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. (potrivit cărora instanța poate aprecia nedepunerea întâmpinării de către pârât ca fiind o recunoaștere a pretențiilor creditorului), instanța apreciază că în speță creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva debitorului, în cuantumul solicitat în capătul principal al cererii și în condițiile art. 662 și 1013 C.pr.civ. și va admite acest capăt de cerere.
Apărarea formulată de apărătorul pârâtei-debitoare conform căreia creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, nu poate fi susținută, la dosar fiind depuse contractul de prestări servicii în baza cărora s-au desfășurat raporturile contractuale între cele două părți, precum și facturile al căror preț este solicitat în prezenta cauza, facturi semnate la primire, reprezentând înscrisuri sub semnătură privată care fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii care constituie obiectul acestuia asupra elementelor esențiale ale operațiunii și anume, preț, cantitate de marfă, condiții de predare și recepție.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea penalităților de întârziere convenționale, instanța reține că pentru aceste facturi au fost calculate penalități de întârziere, corespunzătoare zilelor de întârziere acumulate de către debitoare până la data de 10.07.2013, în plata la scadență a contravalorii serviciilor prestate și facturate de către creditoare, în conformitate cu înscrisurile depuse la dosar, în cuantum de_,7 lei.
Potrivit art. 1017 alin. 1 Cod proc. civilă, interpretat „per a contrario” și în temeiul principiului libertății contractuale, părțile sunt libere să stabilească nivelul dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor asumate prin contract.
În conformitate cu art. 11 pct. 2 coroborat cu art. 9 din contractul de prestări servicii, neachitarea facturii în termen de 30 zile atrage plata unor penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere din valoarea sumelor restante.
Având în vedere că debitoarea nu a achitat la scadență debitul principal datorat creditoarei, instanța apreciază că este întemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere, astfel cum acestea au fost formulate și calculate în înscrisul depus în probațiune la fila 35 din dosar, fiind calculate 222 de zile de întârziere pentru factura nr. 46/01.11.2012 în cuantum de_,2 lei din care s-a achitat suma de 463,6 lei, 56 de zile de întârziere pentru factura nr. 47/15.04.2013 în cuantum de_ lei și 41 de zile de întârziere pentru factura nr. 48/30.04.2013 în cuantum de_,4 lei. .
Pentru aceste considerente, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata sumei de_ de lei, reprezentând restul neachitat din contravaloarea facturilor și suma de_,7 de lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 10.07.2013, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluția de admitere a cererii de emitere a ordonanței de plată și având în vedere cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va admite această cerere și o va obliga pe debitoare la plata cheltuielilor de judecată angajate de creditoare, în cuantum de 200 de lei, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de reclamanta-creditoare S.C. D. T. S.R.L., CUI RO_, cu sediul în Limanu, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. G. C. S.A., CUI RO_, cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă pârâta-debitoare să plătească reclamantei-creditoare suma de 92.648 lei, reprezentând restul neachitat din contravaloarea facturilor și suma de 12.138,7 lei, cu titlu de penalități de întârziere, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă pe pârâta - debitoare la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare pentru pârâta-debitoare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N.-Ș. C. M. D. M.
Red.jud. N.S.C.M./04.10.2013
M.D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 5/2013. Judecătoria... → |
|---|
