Plângere contravenţională. Sentința nr. 6873/2013. Judecătoria CONSTANŢA

De asemenea, motivul de nulitate referitor la lipsa mențiunii unde se introduce plângerea nu este întemeiat având în vedere că, în cuprinsul procesului-verbal se arată că plângerea poate fi introdusă și la Judecătoria C.

Iar prin faptul că, în procesul-verbal, se arată că plângerea poate fi introdusă și la organul constatator, nu s-a produs nicio vătămare petentului care a introdus plângerea contravențională, în termen, la judecătoria competentă conform OG nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).

Instanța constată că, prin plângerea contravențională, petentul a arătat că acesta deținea casă de marcat conform facturii din 06.03.2009 atașată la dosarul cauzei.

Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agenții constatatori este conformă realității, petentul nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt.

Astfel, instanța reține că nu s-a făcut dovada că respectiva casa de marcat, achiziționată în 2009, conform facturii nr._/06.03.2009 era folosită pentru punctul de lucru din Eforie Sud, unde s-a efectuat controlul, și era funcționabilă în momentului controlului.

Simpla existență a unei facturi prin care s-a achiziționat o casă de marcat, a unei chitanțe și a unui contract de achiziție consumabile pentru aparatele de marcat electronice fiscale nu poate face dovada faptului că, la momentul controlului, casa de marcat exista și era utilizată.

Iar martorul audiat în cauză, B. N., a declarat că nu știe dacă la punctul acela de lucru exista o casă de marcat.

Sub acest aspect, instanța reține că, potrivit art. 6 din OUG nr. 28/1999, obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație.

Astfel, petentul trebuia să facă dovada că exista o casă de marcat funcționabilă pentru punctul de lucru unde își desfășura activitatea comercială.

Pe de altă parte, așa cum a arătat petentul în nota explicativă, la punctul de lucru controlat, nu exista, în acel moment, casă de marcat, aceasta fiind „acasă”.

În ceea ce privește suma de 30 de lei care a fost identificată fără a se emite bonuri fiscale, în lipsa unei dovezi contrare, instanța reține că aceasta provenea din vânzările efectuate în ziua controlului, astfel cum au constatat comisarii intimatului.

Și sub acest aspect, martorul audiat, a arătat că nu știe de unde provenea această sumă de bani.

Față de cele arătate anterior, instanța reține că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, și anume că, la data de 21.07.2012, acesta nu deținea casă de marcat electronică fiscală și nu a eliberat bonuri fiscale pentru suma de 30 lei.

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate - amendă contravențională în valoare de 8000 lei și suspendarea activității punctului de lucru - sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 28/1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.

În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că sancțiunile aplicate respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petentul nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei concrete imputate, ținând seama și de faptul că deținerea unei case de marcat electronice fiscale reprezintă situația premisă pentru respectarea celorlalte obligații impuse operatorilor economici prin OUG nr. 28/1999, printre care și emiterea de bonuri fiscale.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.07.2012 formulată de petentul PFA N. G. în contradictoriu cu intimatul C. G. al Gărzii Financiare – Garda Financiară – Secția C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.07.2012 formulată de petentul PFA N. G. cu sediul în T., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul C. G. al Gărzii Financiare – Garda Financiară – Secția C. cu sediul în C., . Bis, jud. C..

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.05.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. TRANTU L. S.

Red.Jud.M.T./28.06.2013

Tehn.Red.L.S./ex4/03.07.2013