Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 18527/212/2013
Dosar nr. 18._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr._
Ședinta publică din 18.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea C. N. ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA și pe debitoarea . SRL, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța constata că creditoarea a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei chiar și în lipsa sa, motiv pentru care va proceda la judecata prezentei cauze în absența părților.
Verificându-și, din oficiu, competența, conform art. 131 Cod procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 94 alin. 1 și art. 1015 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Având în vedere că, prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea . SRL a invocat excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței de plata pentru suma de 2.159,80 de lei, reprezentând debit principal, și pentru suma de 760,55 de lei, reprezentând penalități de întârziere, instanța respinge această excepție ca neîntemeiată, cu motivarea că scopul procedurii prealabile prev. de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, acela de încercare a rezolvării raportului juridic litigios pe cale amiabilă, fără implicarea autorităților judiciare, evitând punerea debitoarei, în mod intempestiv, în fața unei proceduri judiciare accelerate – ordonanță de plată, fără ca aceasta să fie încunoștiințată în prealabil cu privire la existența și întinderea pretențiilor creditoarei, a fost realizat și cu privire la aceste sume de bani.
Astfel, din analiza înscrisului denumit somație de plată, emis de creditoare la data de 10.05.2013 și comunicat debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30.05.2013, instanța reține că creditoarea a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 1014 alin. 1 Cod proc. civilă pentru suma de 7752,65 de lei, debit principal, și 2432,96 de lei, penalități de întârziere, sume de bani apreciate de creditoare ca fiindu-i datorate de către debitoare până la data de 10.05.2013, în temeiul contractului nr. 3064/_/01.08.2010.
Pentru suma de 2159,8 lei, debit principal, și 760,55 de lei, penalități de întârziere, acestea din urmă calculate inclusiv pentru debitul principal cuprins în somația de plată din data de 10.05.2013 și devenite scadente ulterior formulării și comunicării somației, instanța apreciază că formularea unei noi somații de plată nu ar fi fost necesară pentru realizarea scopului procedurii prev. de art. 1014 alin. 1 Cod proc. civilă, izvorul obligațional al acestor pretenții fiind același cu cel al sumelor menționate în somația din data de 10.05.2013, debitoarea putând, în mod rezonabil, să presupună că și aceste sume de bani vor fi solicitate de creditoare, aceasta cu atât mai mult cu cât, ulterior emiterii somației din data de 10.05.2013, la data la care au devenit scadente aceste sume de bani, facturile care le constatau au fost comunicate debitoarei prin intermediul serviciilor poștale, debitoarea confirmând primirea acestora.
Interpretarea contrară ar reprezenta expresia unui formalism excesiv, constituind o piedică în calea liberului acces la justiție al creditoarei, impunându-i acesteia o sarcină disproporționată și nejustificată în mod obiectiv, aceasta în condițiile în care debitoarea a avut cunoștință despre intenția creditoarei de a rezolva în mod amiabil, pe cale extrajudiciară, diferendul privind plata sumelor de bani datorate de către debitoare în temeiul contractului nr. 3064/_/01.08.2010.
Instanța declară deschisă etapa cercetării procesului și, în temeiul art. 258 în referire l art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de creditoare prin cererea introductivă de instanță, apreciind-o ca pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, având în vedere lipsa părților, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2013, sub numărul 18._, creditoarea C. Națională Administrația Canalelor Navigabile SA C. (în continuare, CNACN S.A.) a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea . fie obligată la plata sumei de 9.912,45 de lei, cu titlu de contravaloare închiriere drumuri de acces, în perioada iulie 2012-aprilie 2013, în temeiul contractului nr. 3064/_/01.08.2010, și a sumei de 3.193,51 de lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru perioada 14.09._13, și, în continuare, să fie obligată la plata penalităților de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la suma de 9.912,45 de lei, de la data de 06.07.2013, până la data plății debitului principal.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, constând în taxă judiciară de timbru și a cheltuielilor de notificare a debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc, pentru îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 1014 alin. 1 Cod proc. civilă.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare a fost încheiat contractul nr. 3064/_/01.08.2010, modificat prin actele adiționale nr. 1/2011 și nr. 2/2012, în temeiul căruia creditoarea, în calitate de locator, i-a asigurat debitoarei folosința drumurilor indicate în Anexa nr. 1 a contractului, în schimbul unei chirii lunare de 197,54 de euro, exclusiv TVA, fiind emise facturi fiscale în cuantum de 9.912,45 de lei, scadente și neachitate, pentru perioada iulie 2012-aprilie 2013.
Creditoarea a mai arătat că, potrivit prevederilor contractuale, debitoarea avea obligația achitării chiriei lunare în termen de 60 de zile de la data emiterii facturilor, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, motiv pentru care, în baza art. 5 pct. 5 din contract au fost calculate penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 3.193,51 de lei, la data de 05.07.2013.
Totodată, creditoarea a mai învederat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 1014 alin. 1 Cod proc. civilă, debitoarei fiindu-i comunicată somația de plată a sumei totale datorate, prin intermediul notificării nr. 118/30.05.2013, transmisă de executorul judecătoresc.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1013-1024 Cod proc. civilă.
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Creditoarea a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența acesteia, sub rezerva legalei sale citări.
În dovedirea pretențiilor, creditoarea a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: dovada puterii de reprezentare a societății pentru directorul general, delegație pentru consilierul juridic, somația de plată, înregistrată sub nr. 118/30.05.2013, dovada de înmânare a acesteia, factura nr._/30.05.2013, ordinul de plată nr. 748/14.05.2013, contractul nr. 3064/_/01.08.2010 și anexele acestuia, actele adiționale nr. 1/2011 și nr. 2/2012, programul de utilizare a drumurilor, tabel centralizator facturi debit principal, tabel centralizator facturi penalități, dovezile de comunicare a facturilor către debitoare, facturile nr.:_/16.07.2012,_/31.08.2012,_/21.09.2012,_/30.10.2012,_/21.11.2012,_/18.12.2012,_/16.01.2013,_/13.02.2013,_/25.03.2013,_/11.04.2013 – debit principal; facturile nr:_/14.08.2012,_/31.01.2013,_/10.05.2013,_/05.07.2013 – penalități, anexe de calcul al penalităților, extras de cont.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Debitoarea, în termenul prev. de art. 1018 alin. 3 Cod proc. civilă, a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii pentru suma de 2.159,80 de lei, debit principal, și suma de 760,55 de lei, penalități de întârziere, iar pentru restul pretențiilor a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată ca neîntemeiată. Totodată, debitoarea a mai solicitat și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia desfășurării prezentului proces.
În motivarea excepției inadmisibilității, debitoarea a arătat că procedura prevăzută de art. 1014 alin. 1 Cod proc. civilă a fost parcursă de creditoare numai în privința sumei de 7.752,65 de lei, debit principal, și a sumei de 2.432,96 de lei, penalități de întârziere, menționate în cuprinsul somației nr. 118/30.05.2013, care i-a fost comunicată prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că, în privința sumei de 2.159,80 de lei, debit principal, și a sumei de 760,55 de lei, nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de lege, astfel că, în temeiul art. 1016 alin. 2, se impune respingerea cererii ca inadmisibilă pentru această parte a creanței solicitate.
În privința netemeiniciei pretențiilor creditoarei privitoare la suma de 7.752,65 de lei, debit principal, și 2.432,96 de lei, penalități de întârziere, debitoarea a învederat că această concluzie se impune, întrucât creditoarea din prezenta cauză nu este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile al cărei subiect pasiv să fie debitoarea. Astfel, facturile invocate de creditoare în susținerea pretențiilor sale nu dovedesc existența unei creanțe certe, nefiind acceptate la plată prin semnătură sau ștampilă de vreun reprezentant al debitoarei.
În același sens, debitoarea a mai învederat că prevederile art. 5 pct. 3 din contractul încheiat între părți nu conferă caracter cert creanței invocate de creditoare, aceasta deoarece primirea facturilor de către secretara societății debitoare, persoană care nu are calitatea de reprezentant al societății, nu poate angaja obligațional, în mod valabil, societatea debitoare. De asemenea, debitoarea a mai susținut că acest mod de organizare al activității conduce la situații în care facturile fiscale sosite prin intermediul serviciilor de curierat nu ajung la reprezentantul legal al societății în termenul de 48 de ore pentru contestarea acestora, prevăzut de art. 5 pct. 3 din contract.
Totodată, debitoarea a mai învederat că nici semnarea de către reprezentantul său legal a contractului nr. 3064/_/01.08.2010 nu conferă caracter cert creanței invocate de creditoare, aceasta în condițiile în care încheierea contractului are numai semnificația asumării unor obligații sinalagmatice, însă nu și certitudinea îndeplinirii acestor obligații.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și cele ale art. 1014 și 1015 Cod proc. civilă.
În probațiune, debitoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fără a preciza care sunt înscrisurile a căror administrare o solicită, depunând numai împuternicire avocațială.
La termenul de judecată din data de 18.09.2013, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii, pentru considerentele expuse în practicaua acestei hotărâri.
În temeiul art. 258 în ref. la art. 255 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de creditoare, apreciind-o ca pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin contractul nr. 3064/11.366/01.08.2010, încheiat între creditoare, în calitate de locator, și debitoare, în calitate de locatar, creditoarea s-a obligat să îi asigure debitoarei folosința drumurilor de acces, determinate în contract și configurate în planul de situație cuprins în Anexa nr. 1 a contractului, în schimbul chiriei lunare de 66 de euro/km, exclusiv TVA. Contractul a fost încheiat pe o perioada de 1 an, de la data de 01.08.2010, până la data de 01.08.2011, termenul închirierii fiind prelungit cu un an, prin actul adițional nr. 1/2011, până la data de 01.08.2012. Locațiunea a încetat să-și mai producă efectele prin ajungerea la termen, la data de 01.08.2012.
În temeiul contractului încheiat de părțile din prezenta cauză, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 2/2012, conform art. 5 pct. 2 din contract, debitoarea avea obligația de a plăti lunar suma de 197,54 de euro, TVA neinclus, pentru folosința drumurilor determinate în art. 2 pct. 1 din contract, în termen de 60 de zile de la emiterea facturii. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 3 din contract, în termen de 48 de ore de la primirea facturii, după verificarea acesteia, debitoarea avea dreptul de a refuza total sau parțial plata facturii, pentru sumele considerate ca fiind facturate în mod neîntemeiat, acest refuz trebuind comunicat în scris locatoarei-creditoare. Totodată, în teza finală a acestui articol, părțile contractante au prevăzut că nerespectarea termenului de contestare a facturii constituie acceptare de către debitoare a sumei menționate în factură.
De asemenea, conform art. 7 pct. 12 din contract, la încetarea locațiunii, părțile contractante aveau obligația de a încheia un proces verbal privitor la starea drumurilor ce au făcut obiect al contractului, în vederea constatării modului de respectare de către debitoare a obligației de a preda bunul cel puțin în starea în care a fost primit la începutul locațiunii. În conformitate cu prevederile art. 9 pct. 2 din contract, debitoarea-locatară avea obligația de a achita tariful de utilizare a drumului în continuare, până la data încheierii procesului verbal prevăzut de art. 7 pct. 12 din contract.
În condițiile art. 5 pct. 2, art. 5 pct. 3, art. 7 pct. 12 și art. 9 pct. 2 din contract, creditoarea CNACN SA a emis facturile nr.:_/16.07.2012,_/31.08.2012,_/21.09.2012,_/30.10.2012,_/21.11.2012,_/18.12.2012,_/16.01.2013,_/13.02.2013,_/25.03.2013,_/11.04.2013 – pentru suma de sumei de 9.912,45 de lei, reprezentând contravaloare debit principal pentru perioada iulie 2012 - aprilie 2013, și facturile nr:_/14.08.2012,_/31.01.2013,_/10.05.2013,_/05.07.2013 – pentru suma de 3.193,51 de lei, reprezentând penalități convenționale de întârziere, calculate pentru perioada 14.09._13.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 Cod proc. civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod proc. civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Contractul nr. 3064/11.366/01.08.2010 a fost încheiat între creditoarea și debitoarea din prezenta cauză anterior intrării în vigoare a Noului cod civil – Legea nr. 287/2009, astfel că, în temeiul art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, acest contract, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, este guvernat de legea în vigoare la momentul încheierii sale, în speță, Codul comercial și, în completare, în temeiul art. 1 alin. 2 din acest act normativ, Codul civil din 1865.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii faptelor juridice sau a încheierii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 din Codul Comercial, potrivit căruia obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu facturi acceptate, în privința următoarelor facturi:_/16.07.2012,_/31.08.2012,_/21.09.2012,_/30.10.2012,_/21.11.2012,_/18.12.2012,_/16.01.2013,_/13.02.2013,_/14.08.2012 și_/31.01.2013. De asemenea, în privința facturilor_/25.03.2013,_/11.04.2013,_/10.05.2013 și_/05.07.2013, sunt aplicabile prevederile art. 277 Cod procedură civilă.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință, întrucât existența acesteia rezultă din contractul încheiat de părțile din prezenta cauză, în temeiul căruia debitoarea avea obligația de a plăti, până la semnarea procesului verbal prevăzut la art. 7 pct. 12 din contract, tariful lunar de utilizare a drumurilor-obiect al contractului de locațiune, prevăzut în art. 5 pct. 2 din contract, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 2/2012.
Susținerile debitoarei relative la caracterul necert al creanței invocate de creditoare nu sunt întemeiate. Astfel, prin semnarea contractului de locațiune și a actelor adiționale, debitoarea și-a asumat obligația de a plăti lunar, cu începere de la data de 01.01.2012, suma de 197,54 de euro, exclusiv TVA. Prin predarea drumurilor-obiect al contractului către debitoare, creditoarea și-a îndeplinit obligația de a-i asigura debitoarei folosința bunurilor imobile-obiect al contractului. Prin semnarea contractului, debitoarea și-a însușit toate prevederile acestuia, inclusiv pe cea stipulată în art. 9 pct. 2, potrivit căreia este ținută să plătească tariful lunar de utilizare al drumurilor până la data semnării procesului verbal de predare primire prevăzut în art. 7 pct. 12 din contract.
Caracterul lichid al creanței rezultă din contractul încheiat de părțile contractante, din facturile emise de creditoare în baza acestuia, acceptate tacit de către debitoare, prin necontestare în termenul prevăzut în contract, precum și din dovezile de comunicare a acestor facturi către debitoare, aceasta având obligația de a plăti suma de bani stabilită în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare.
Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în facturi, creanța fiind exigibilă. Susținerile debitoarei privitoare la neajungerea la reprezentantul său legal a facturilor emise de creditoare și transmise prin poștă, în termenul de contestare prevăzut de art. 5 pct. 3 din contract, ca urmare a primirii corespondenței de secretară nu pot înlătura concluzia exigibilității creanței, aceasta întrucât societății debitoare, în mod exclusiv, îi revine sarcina de a-și organiza activitatea într-o manieră care să-i permită exercitarea efectivă a drepturilor și îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor pe care și le asumă prin participarea la circuitul civil general. Mai mult, în cazul persoanelor juridice comunicarea înscrisurilor se realizează funcționarului înscărcinat cu primirea corespondenței, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 162 Cod proc. civilă, în speță, secretara, care, potrivit susținerilor debitoarei făcute în cuprinsul întâmpinării, primește în mod uzual corespondența adresată societății, astfel că semnarea și ștampilarea dovezilor de comunicare a facturilor invocate în prezenta cauză de către secretara societății debitoare angajează din punct de vedere juridic societatea comercială.
Aserțiunile debitoarei privitoare la necesitatea administrării unui probatoriu complex pentru soluționarea acestei cereri nu sunt întemeiate, dat fiind că prezenta cerere poate fi soluționată pe baza înscrisurilor depuse de creditoare în probațiune, iar debitoarea nu a adus nici un argument în sens contrar.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, debitoarea neaducând niciun mijloc de probă în sens contrar, deși, în materia contractelor sinalagmatice, creditorului îi revine sarcina dovedirii executării propriei obligații, realizată în cauză, care face să se nască în patrimoniul debitorului obligația îndeplinirii propriei prestații, acestuia din urmă revenindu-i sarcina dovedirii executării propriei obligații sau incidența unei cauze exoneratoare de răspundere, pentru neangajarea răspunderii sale contractuale, probă nerealizată de către debitoarea din prezenta cauză.
Potrivit art. 969 alin. 1 Cod civil: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1073 Cod civil: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”
În conformitate cu prevederile art. 43 Cod comercial: „Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.”.
Potrivit art. 1017 alin. 2 pct. 3 Cod proc. civilă, creanța produce dobânzi de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii. Prin raportare la prevederile art. 43 Cod comercial, precitate, instanța apreciază că debitoarea din prezenta cauză este de drept în întârziere, astfel că, în temeiul art. 1066 și art. 1069 Cod civil, datorează penalitatea prevăzută în art. 5 pct. 5 din contract.
Astfel, conform art. 5 pct. 5 din contractul nr. 3064/_/01.08.2010, neachitarea de către locatara-debitoare a tarifului de utilizare, în termen de 60 de zile de la emiterea facturii, o îndreptățește pe locatoarea-creditoare la pretinderea unor penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, cuantumul penalităților putând depăși contravaloarea debitului principal.
Având în vedere că debitoarea nu a achitat la scadență sumele de bani datorate cu titlu de preț al folosinței drumurilor, obiect al contractului, instanța apreciază că este întemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3.193,51 de lei, până la data de 05.07.2013, astfel cum acestea au fost calculate în cuprinsul facturilor fiscale și anexelor depuse în probațiune, precum și în continuare, la plata penalității de 0,15% pe zi de întârziere calculată la debitul principal de 9.912,45 de lei, până la data plății.
În lumina considerentelor ce preced, văzând prevederile art. 969 alin. 1, art. 1066, art. 1069 și art. 1073 Cod civil, precum și prevederile art. 1021 alin. 3 Cod proc. civilă, instanța va admite cererea pentru emiterea ordonanței de plată și o va obliga pe debitoare să-i plătească creditoarei sumele de: 9.912,45 de lei, reprezentând contravaloare debit principal pentru perioada iulie 2012 - aprilie 2013, conform contractului nr. 3064/_/01.08.2010; 3.193,51 de lei, reprezentând penalități convenționale de întârziere, calculate pentru perioada 14.09._13, precum și la plata penalităților de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la debitul principal de 9.912,45 de lei, de la data de 06.07.2013, până la data plății efective a debitului principal, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluția de admitere a cererii de emitere a ordonanței de plată și având în vedere cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va admite această cerere și o va obliga pe debitoare la plata cheltuielilor de judecată angajate de creditoare, în cuantum de 200 de lei, constând în taxă judiciară de timbru, și 78,70 de lei, din care: onorariu executor – 74 de lei, potrivit facturii nr._/30.05.2013, 4 lei – taxă judiciară de timbru notificare, potrivit ordinului de plată nr. 748/14.05.2013, și 0,30 lei – timbre judiciare, cu titlu de cheltuieli de notificare, subsumate cheltuielilor de judecată, întrucât au fost efectuate în vederea parcurgerii procedurii prealabile, care constituie condiție de admisibilitate pentru inițierea procedurii ordonanței de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea C. NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA, cu sediul în AGIGEA, . în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în sector 3, București, .. 45c.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 9.912,45 de lei, reprezentând contravaloare debit principal pentru perioada iulie 2012 - aprilie 2013, conform contractului nr. 3064/_/01.08.2010, a sumei de 3.193,51 de lei, reprezentând penalități convenționale de întârziere, calculate pentru perioada 14.09._13, precum și la plata penalităților de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la debitul principal de 9.912,45 de lei, de la data de 06.07.2013, până la data plății efective a debitului principal, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, și a sumei de 78,70 de lei, cu titlu de cheltuieli de notificare.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către debitoare, ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, pentru debitoare.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2013.
P. GREFIER
MINAEV I. S. M. E.
Red jud. M.I
Tehnored gref S.M.E
Data redactării: 2013/ 4ex
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7021/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013.... → |
|---|
