Plângere contravenţională. Sentința nr. 6380/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6380/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 25165/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6380
Ședința publică din data de 30.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, formulată de petent D. V. V. cu domiciliul în Pitești, .. 15, .. A, . în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.04.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2012 sub nr._, petentul D. V. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal . nr._/27.09.2012.
În motivare, petentul a arătat că fapta nu este descrisă în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, fiind o simplă copierea textului sancționator. De asemenea, s-a arătat că nu sunt descrise împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității și la evaluarea eventualelor pagube.
Petentul a mai precizat că indicatorul rutier nu respectă distanța de avertizare stabilită în codul rutier, adică între 90 și 200 m, astfel încât a observat indicatorul târziu și din cauza aglomerației i-a fost imposibil să-și schimbe direcția de mers.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Au fost atașate, în copie, procesul-verbal contestat, carte de identitate și dovada ._.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca nefondate.
Intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru că, în data de 27.09.2012, a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare_ pe DN 39, pe podul Agigea, fără a respecta indicatoarele de interdicție rutieră temporară care prevedeau o limitare de gabarit de până la 5 tone, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașat raportul agentului constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002, ale HG nr. 1391/2006 și ale OG nr. 2/2001.
La termenul din data de 07.02.2013, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri cu mențiunea de a preciza ce indicatoare referitoare la restricția de tonaje erau amplasate la . C. circulând spre Agigea, ce indicatoare referitoare la restricția de tonaje erau amplasate pe podul Agigea sau la . de a comunica o schiță a amplasării indicatoarelor; răspunsul primit fiind atașat la dosarul cauzei (filele 20-21).
La data de 22.03.2012, petentul și-a completat plângerea în sensul că, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și anularea reținerii permisului de conducere deoarece nu a mai fost sancționat, este conducător profesionist, are doi copii și este în relații tensionate cu soția din cauza reținerii permisului.
Au fost atașate cererii, în copie, certificatul de căsătorie și certificate de naștere.
De asemenea, la solicitarea instanței, petentul a depus la dosarul cauzei, dovada faptului că este angajat în calitate de șofer.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2012 sub nr._/212/2012, petentul D. V. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/27.09.2012.
La termenul din data de 11.12.2012, în cadrul acestui ultim dosar, instanța, în temeiul art. 96 ind. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a dispus trimiterea dosarului în vederea soluționării completului inițial învestit, respectiv cel învestit cu soluționarea prezentului dosar, nr._ .
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/27.09.2012, petentul D. V. V. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 420 lei, precum și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, în data de 27.09.2012, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 39 și nu a respectat interdicția temporară de tonaj maxim 5 tone.
În cadrul secțiunii „alte mențiuni”, petentul a consemnat faptul că nu a știut.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Referitor la motivele de nulitate invocat de petent, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța constată că fapta a fost descrisă în mod suficient de către agentul constatator prin menționarea faptului că „în data de 27.09.2012, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 39 și nu a respectat interdicția temporară de tonaj maxim 5 tone”, permițând instanței să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Referitor la motivul că nu au fost descrise împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității și la evaluarea eventualelor pagube, instanța reține, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, că aceste mențiuni nu au fost prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel încât lipsa acestora poate atrage nulitatea procesului-verbal contestat doar în cazul în care i s-ar provoca petentului o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator.
Or, în cauza de față, petentul nu a invocat și, implicit, nu a dovedit o astfel de vătămare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 1169 Codul civil din 1864 (aplicabil în speță), revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petentul nu a negat săvârșirea faptei, ci a arătat că indicatorul rutier nu respectă distanța de avertizare stabilită în codul rutier, adică între 90 și 200 m, astfel încât l-a observat târziu și din cauza aglomerației i-a fost imposibil să-și schimbe direcția de mers.
Instanța constată că, în temeiul art. 29 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară și semnalele conducătorilor de vehicule.
Instanța reține că faptul că petentul nu a cunoscut această interdicție temporară nu poate înlătura răspunderea contravențională a acestuia în condițiile în care existau indicatoare rutiere referitoare la interdicția temporară de tonaj, potrivit schiței emise de CNADNR – Direcția Județeană de Drumuri și Poduri C. (fila 21).
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, petentul are calitatea de conducător auto profesionist, fiind angajat în această calitate la ..R.L., iar, la momentul constatării faptei, acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Or, atât petentul, cât și societatea la care acesta este angajat, în calitate de profesioniști în această materie, aveau obligația de a se informa asupra interdicțiilor temporare impuse pe parcursul traseului pe care îl parcurgea.
Instanța nu poate reține apărarea petentului în sensul că i-a fost imposibil să schimbe direcția de mers deoarece a observat târziu indicatorul.
Astfel ,instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 64 lit. b pct. 2 din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, coroborat cu anexa 2 a acestei hotărâri, indicatorul de interdicție temporară de tonaj maxim 5 tone este un indicator de interzicere sau restricție, iar nu de avertizare.
Iar, potrivit art. 66 coroborat cu art. 67 din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora.
Așadar, reținând că petentul a aflat de indicatorul de interzicere în momentul în care l-a observat înainte de . avea obligația de a opri și de a face toate demersurile necesare în vederea respectării interdicției.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Procedând la verificarea legalității sancțiunilor aplicate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conducerespectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța mai reține că sancțiunea amenzii și cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce sunt necesare pentru corijarea pe viitor a comportamentului petentului, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă, cu atât mai mult cu cât petentul, în calitate de conducător profesionist, avea obligația de a fi diligent și a respecta regulile de circulație.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/27.09.2012 formulată de petentul D. V. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/27.09.2012 formulată de petentul D. V. V. cu domiciliul în Pitești, .. 15, .. A, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu sediul în C., jud. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./10.06.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5134/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7564/2013.... → |
|---|
