Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 7169/1748/2012
Dosar nr. 7._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Secția Civilă
Sentința Civilă nr._
Ședința publică din data de 10.10.2013
Președinte – Minaev I.
Grefier – S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/10.04.2012, formulată de petentul C. G., cu domiciliul în CONSTANTA, .. 126, ., . cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A, cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.10.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.05.2012, sub nr. 7._, petentul C. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 10.04.2012 de un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA., solicitând, în principal, anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, cât și de la plata despăgubirii stabilite prin același proces verbal, și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, cu motivarea că procesul verbal este nelegal, lipsindu-i semnătura agentului constatator. De asemenea, petentul a mai învederat că a mai fost sancționată o dată pentru fapta de a circula cu autoturismul fără a deține rovinietă, contravenția reținută în sarcina sa fiind una continuă, astfel că s-ar impus aplicarea unei singure sancțiuni în loc de 2 sancțiuni, câte i-au fost efectiv aplicate, în acest mod creându-i-se o situație mai grea decât unei persoane care a săvârșit o infracțiune continuă.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin Sentința Civilă nr. 4491/07.06.2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei C., unde dosarul a fost înregistrat sub același număr.
La termenul de judecată din data de 09.10.2013, Judecătoria C. a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe în soluționarea cauzei, în temeiul art. 1591 alin. 2 și 4, art. 159 alin. 1 pct. 3, art. 19, interpretat per a contrario, din codul de procedură civilă din 1865 și art. 10 din O.G. nr. 15/2002, în referire la art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data depunerii plângerii contravenționale la Judecătoria Cornetu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, formulată împotriva procesului verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea faptei sancționațe de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, respectiv ”fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă”, este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Prin . Legii nr. 2/2013, începând cu data aplicării dispozițiilor acestei legi, respectiv, 15.02.2013, adică după momentul înregistrării plângerii contravenționale - 14.05.2012, s-a modificat și completat și O.G. nr. 15/2002, care, la art. 101, prevede că, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces verbal de contravenție, prin care s-au constatat fapte contravenționale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.
Aceste dispoziții derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv, începând cu data de 15.02.2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în art. 725 alin. 2 Cod proc. civilă din 1865 teza I, potrivit căruia „ Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”, aplicabil în cauză în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, interpretat per a contrario, în această materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 2/2013.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. 4 „dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.
De asemenea, alin. 2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. 1, astfel, potrivit alin. 2 „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și potrivit alin. 3 „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”
D. urmare, din interpretarea dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Astfel, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare la data în vigoare a acestei legi.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993, privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Glina, unde a fost săvârșită contravenția constatată prin procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că este competentă a soluționa prezenta cauză Judecătoria Cornetu, instanță determinată în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, aplicabile prezentei cauze la data sesizării instanței, cu motivarea că în circumscripția teritorială a acestei instanțe a fost săvârșită contravenția, sens în care urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declina cauza Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere că, prin Sentința Civilă nr. 4491/07.06.2013, Judecătoria Cornetu, urmare a admiterii excepției de necompetență teritorială, s-a dezînvestit și a declinat cauza spre soluționare Judecătoriei C., în temeiul art. 20 pct. 2 Cod proc. civ. din 1865, instanța constată ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 22 alin. 3 teza I din același act normativ dosarul urmează a fi trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cauza fiind suspendată de drept, în temeiul art. 21 Cod procedură civilă, până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/10.04.2012, formulată de petentul C. G., cu domiciliul în CONSTANTA, .. 126, ., . cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A, cu sediul în sector 6, București, .. 401A în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Judecătoria Cornetu.
Trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.10.2013.
P. GREFIER
MINAEV I. S. M. E.
Red jud. M.I. – 01.11.2013
Tehnored gref S.M.E. 01.11.2013
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Validare poprire. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
