Plângere contravenţională. Hotărâre din 07-10-2013, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 14472/212/2012
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /2013
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: D. E. A.
GREFIER: C. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul O. J. UNIUNEA N. PENTRU PROGRESUL ROMANIEI CONSTANTA cu sediul în M., ., nr. 2, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în C., ., jud. C. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților .
Procedura este legal îndeplinită, cu petentul în baza art. 98 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință .
Instanța constata ca deși a fost citat cu mentiunea sa indice numele și domiciliul martorului solicitat în plangere, petentul nu a făcut aceste precizări.
Nemaifiind probe de administrat, cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și amână pronunțarea la 07 octombrie 2013, dată până la care părțile au posibilitatea să depună la dosar Concluzii scrise.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2013.
P., GREFIER,
D. E. A. C. M.
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /2013
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07 octombrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: D. E. A.
GREFIER: C. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul O. J. UNIUNEA N. PENTRU PROGRESUL ROMANIEI CONSTANTA cu sediul în M., ., nr. 2, ., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în C., ., jud. C. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in data de 30 septembrie 2013,fiind consemnate in Încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de 07 octombrie 2013 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 15.06.2012, sub nr._, petenta O. J. UNIUNEA N. PENTRU PROGRESUL ROMANIEI CONSTANTA a contestat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., procesul-verbal nr._/16.05.2012.
În motivare, petenta a arătat că, în fapt, la data de 23 mai 2012 i s-a comunicat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat în data de 16.05.2012, de către agentul constatator I. D. din cadrul Poliției Locale C., prin care a fost sancționată contravențional cu suma de 500 lei amendă, în conformitate cu dispozițiile art. 12 raportat la art. 11 pct.6 din HCLM 10/2009 și s-a dispus măsura deslipirii afișului de pe stâlpul de iluminat. Astfel, la data de 09.05.2012, ora 12.30 s-ar fi constatat de pârâtă „Lipirea de afișe inscripționate UNPR C. I. Palaz-Profesionistul pe stâlpul de iluminat situat pe ., în alte locuri decât cele special amenajate, având dimensiuni de 0,85x0,60.
Petentul a contestat procesul verbal sub aspectul legalității, arătând că procesul verbal estelovit de nulitate absolută, deoarece nu au fost respectate disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, sub aspectul lipsei indicării locului unde este încheiat, lipsei mențiunii privind instituția din care face parte agentul constatator, sens în care a arătat că, dacă sancțiunea a fost aplicată de Direcția Corp control, aceasta este necompetentă material, și al descrierii faptei contravenționale, susținând că descrierea faptei este generică, ambiguă, iar mențiunea, lipirea de afișe pe stâlpul de iluminat situat pe . nu este de natură a stabili în concret locul săvârșirii.
Petenta a contestat procesul verbal și sub aspectul temeiniciei, arătând că fapta contravențională reținută în sarcina sa nu există.
În drept, petenta a invocat disp. O.G. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat în mod generic încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar, a depus, la data de 26.07.2013, în urma solicitărilor instanței, documentația aferentă procesului verbal contestat.
Pentru termenul din data de 30.09.2012, petenta a fost citată cu mențiunea expresă să precizeze numele, domiciliul martorilor solicitați prin actiune și teza probatorie, în termen de 5 zile, sub sanctiunea decăderii din dreptul de administrare a acestei probe, fără ca aceasta să răspundă solicitării instanței.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul asistent semnatar al procesului-verbal contestat – f. 35.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Procedând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen și analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii, instanța reține următoarele:
Față de plângerea formulată, instanța constată că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, își găsește incidența Decizia în interesul legii nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 329 alin. 3 C. pr. civ. Astfel, în motivarea deciziei invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță (…) în raport cu acest caracter imperativ – limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (…), nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Prin urmare, neîndeplinirea obligațiilor instituite de art. 16 din OG nr. 2/2001, cu excepțiile prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001, poate atrage nulitatea procesului-verbal numai în măsura producerii unei vătămări pentru petent prin neregularitățile invocate și apoi cu condiția ca respectiva vătămare să nu poate fi înlăturată în alt mod.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art. 17 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii. Analizând procesul verbal contestat, instanța apreciază că enunțul prin care agenții constatatori au realizat descrierea faptei, respectiv lipirea de afișe inscripționate UNPR C. I. Palaz-Profesionistul lipirea de afișe pe stâlpul de iluminat situat pe ., în alte locuri decât cele special amenajate, având dimensiuni de 0,85x0,60, nu poate fi apreciat, astfel cum susține petenta, ca o prezentare sumară, generică, de vreme ce arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art. 11 pct. 6 din H.G. 10/2009 și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientei sunt sau nu reale, identificarea faptei fiind suficient de precisă.
Instanța nu poate primi apărarea acesteia în sensul că nu este indicat locul săvârșirii, întrucât, în cuprinsul procesului-verbal se precizează clar că este vorba despre amplasarea de afișe în alte locuri decât cele special amenajate, pe stâlpul de iluminat situat pe ., în alte locuri decât cele special amenajate.
De asemenea, contrar susținerilor petentei, procesul-verbal conține mențiunea locului unde a fost încheiat, respectiv, la sediul Direcției Poliția Locală, aspect confirmat de martorul asistent audiat – f. 35, precum și instituția din care face parte agentul constatator.
Prin urmare, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța constată că procesul verbal conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, potrivit art. 1169 Cod civil, revine petentului să probeze criticile aduse, pentru a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12, cu referire la Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, [dec.], 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, instanța reține că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub același aspect, instanța mai reține că în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt, procesul-verbal are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției până la proba contrară.
În prezenta cauză, instanța reține că actul de sancționare a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, fiind confirmat de documentația aferentă, respectiv, declarația martorului audiat – f. 35.
În acest sens, instanța constată că petenta a susținut că fapta contravențională reținută în sarcina sa nu există, însă simpla contestare a situației de fapt nu este suficientă pentru a da naștere unui dubiu rezonabil în favoarea petentei, în condițiile în care petenta nu a propus și nu a administrat un minim de probe în sensul afirmației sale.
Or, existența unui astfel de dubiu este exclusă în condițiile în care petenta nu a propus și administrat un minim de probațiune în acest sens, deși a fost legal citată în acest sens și a avut această posibilitate procesuală.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea contravențională a petentului, prin urmare în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 11 pct. 6 din H.G. 10/2009.
Pentru toate aceste motive, instanța urmează să respingă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentă, cu consecința menținerii procesului-verbal contestat.
Având în vedere soluția pronunțată, precum și culpa procesuală a petentului, în temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. civ., instanța îl va obliga pe petent la plata către intimat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul O. J. UNIUNEA N. PENTRU PROGRESUL ROMANIEI CONSTANTA cu sediul în M., ., nr. 2, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în C., ., jud. C., ca nefondată.
Obligă pe petentă la plata către intimat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 07.10.2013.
P., GREFIER,
D. E. A. C. M.
Red.jud.DEA 28.11.2013 2345678910 comunicari astăzi, . / 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8179/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
