Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 30686/212/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILA NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 20.12.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P. – A. M. A.
GREFIER – E. R.
S-a luat in examinare cauza civila privind pe reclamantul N. I. cu domiciliul în C., I C B., nr. 192, jud. C. și pe pârâta P. E. cu domiciliul în Constanta, .. 33 A, .. A, ., având ca obiect pretenții daune morale.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta din data de 16.12.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, pentru a se depune concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 20.12.2013, data la care a pronuntat urmatoarea solutie:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.12.2012 sub nr._, reclamantul N. I. a chemat în judecată pe pârâta P. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să o oblige pe aceasta la plata sumei 4500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în data de 24.11.2012, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla la domiciliul său, a fost luat cu forța de către poliție și condus la poartă, unde se afla ambulanța.
Reclamantul a susținut că ambulanța a fost chemată de către fiica sa, pârâta P. E., urmare a faptului că în ziua respectivă, a avut o discuție contradictorie cu aceasta, pe tema restituirii sumei de 6900 lei, pe care i-a împrumutat-o în urmă cu un an și jumătate și pe care aceasta refuză să i-o returneze. Reclamantul a precizat că în urma discuției purtată cu pârâta, aceasta l-a dat afară din magazin, i-a spus că este nebun și a chemat poliția și ambulanța.
De asemenea, reclamantul a menționat că, după ce a fost urcat în ambulanță, a fost dus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., unde a fost examinat de medicul de gardă și externat. Ulterior, reclamantul s-a prezentat la medicul de familie și a solicitat eliberarea unui certificat care să ateste că este în deplinătatea facultăților mintale.
În esență, reclamantul a susținut că a fost calominiat, fiind numit nebun fără motiv.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, reclamantul a depus fișa UPU( fișa de externare- fila 3) și adeverință medicală( fila 9).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 371 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță și a formulat apărări, prin avocat. În esență, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant, cu cheltuieli de judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri: fișa UPU( fila 18), răspuns de la IPJ C. în legătură cu o plângere introdusă de către pârâtă împotriva reclamantului( fila 19) și răspuns de la P. de pe lângă Judecătoria C.( fila 20), precum și fotografii cu reclamantul.
La solicitarea instanței, IPJ-C. a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri( filele 24-28): fișa din registrul de înregistrare a evenimentelor sesizate prin SNUUA 112, raportul de activitate al patrulei de intervenție, fișa de intervenție la eveniment, fila din Registrul de evidență a sancțiunilor contravenționale la Legea nr. 61/1991 și procesul-verbal de contravenție . nr._/24.11.2012, împreună cu transcrierea mecanică a procesului verbal( fila 39).
Tot în baza rolului activ, instanța a emis adrese către la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. pentru a comunica fișa UPU ._ în format lizibil, cu precizarea stării clinice de sănătate a reclamantului la data ridicării acestuia de către salvare. Relațiile solicitate au fost depuse la dosar la filele 41-42, respectiv 54-55, 61-62 și 70-72.
În timpul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei( filele 89-90), proba cu interogatoriul reclamantului( filele 87-88) și proba testimonială cu martorul D. A.( depoziția a fost consemnată și atașată la fila 95 din dosar). Proba testimonială cu martorul T. C. nu a putut fi administrată întrucât nu a putut fi identificată adresa unde acesta locuiește în prezent.
Analizând fondul cauzei prin prisma probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Răspunderea civilă delictuală a pârâtei va fi analizată în condițiile art. 1349 și următoarele din cod civil actual, având în vedere că potrivit art. 6 Cod civil actual legea aplicabilă în cazul faptelor juridice este cea de la momentul săvârșirii lor (în cauză evenimentul a avut loc la data de 24.11.2012).
Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, conform art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și răspunde pentru culpa cea mai ușoară. În temeiul art. 1358 C.civ., în aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul.
Interpretând aceste norme juridice, instanța consideră antrenarea răspunderii civile delictuale presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția celui căruia i se impută fapta ilicită, existența unui prejudiciu și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
Din analiza art. 1169 V.C.civ. care statuează că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței acestei obligații și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege. În materie delictuală, art. 1169 impune în sarcina părții care invocă un fapt concret, obligația de a dovedi prin probe situația invocată.
Instanța consideră că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 1169 C.civ. anterior, nefăcând dovada că pârâta a săvârșit o faptă ilicită, prin care i-a cauzat un prejudiciu, faptă de natură a-i antrena răspunderea civilă delictuală.
Astfel, analizând probele administrate în cauză, instanța reține că, deși reclamantul solicită daune morale pe motiv că pârâta l-a calomniat, numindu-l ” nebun”, nu reușeste să probeze acest aspect.
Mai mult decât atât, instanța reține, din probatoriul administrat, următoarea situație de fapt: în data de 24.11.2012, între reclamant și pârâtă a avut loc o discuție contradictorie, survenită pe fondul unui confict mai vechi( astfel cum reiese din înscrisurile depuse de către pârâtă, provenind de la IPJ C. și de la P. de pe lângă Judecătoria C.). Urmare a acestei discuții, pârâta a apelat la organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și l-au sancționat pe reclamant prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.11.2012 în temeiul art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, pe motiv că a provocat scandal. Ulterior, a fost chemată o ambulanță, care l-a preluat pe reclamant și la transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., unde a fost întocmită fișa UPU ._. Din fișa UPU ._, în care este consemnată ” halenă etanolică”, reiese în mod evident că reclamantul consumase băuturi alcoolice.
În acest context, instanța apreciază că fapta pârâtei de a apela la ajutorul organelor de poliție și la ambulanță nu poate fi considerată o faptă ilicită, din contră, este un drept al pârâtei și o acțiune recomandată într-o astfel de situație. În același timp, instanța subliniază că anularea ulterioară a procesului-verbal de contravenție . nr._/24.11.2012 pe motive de nelegalitate, respectiv descrierea insuficientă a faptei( prin sentința civilă nr. 9830/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012) nu este de natură a schimbat caracterul licit al acțiunii întreprinse de către pârâtă.
În ceea ce privește declarația martorei audiate în cauză, instanța reține că aceasta nu aduce elemente care să susțină cele invocate de către reclamant, martora declarând că a ajuns la fața locului după ce ambulanța sosise și nu cunoaște motivele pentru care a fost chemată salvarea.
Pentru toate cele de mai sus arătate mai sus, instanța, având în vedere dispoz. art. 1357 C.civ. și art. 1169 C.civ. anterior, va respinge cererea formulaă de către reclamant ca neîntemeiată.
De asemenea, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluția de respingere a acțiunii, precum și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va admite această cerere și va obliga reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul avocat conform chitanței nr. 69/16.12.2013, depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul N. I. cu domiciliul în C., I C B., nr. 192, jud. C., în contradictoriu cu pârâta P. E. cu domiciliul în Constanta, .. 33 A, .. A, ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocat.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.12.2013.
PreședinteGrefier
A. M. A. E. R.
Red. jud. T.M./06.03.2014
Dact. R.E./20.12.2013
.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 07-10-2013,... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria... → |
|---|
