Plângere contravenţională. Sentința nr. 4575/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4575/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 30194/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4575
Ședinta publică din 28.03.2013
Completul compus din:
P.: A. I. G.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent T. E. administrator al II T. E. și pe intimat C. G. AL GARZII PRIN GARDA FINANCIARA CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională - H_/28.11.2012.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 28.03.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la data de 29.11.2012 pe rolul Judecătoria C. sub nr._ petenta I.I. T. E. a solicitat anularea procesului verbal constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 28.11.2012 de intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA C. ca nelegal și netemeinic, prin care a fost sancționată cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei și sancțiunea complementară a suspendării punctului de lucru din localitatea Lumina, ., județul C.. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că măsura este nelegală, deoarece suma găsită de organele de control în plus în casa de marcat, fără a fi emis bon fiscal, reprezintă suma pe care aceasta a introdus-o în casa de marcat în dimineața zilei de 28.11.2012, sumă pe care de altfel o introduce în casa de marcat în fiecare dimineață, pentru a da rest clienților.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal contestat, chitanța . nr._, raportul X al casei de marcat emis la momentul controlului, certificatul de înregistrare al firmei I.I. T. E.
La data de 04.02.2013 petenta a formulat precizare la plângerea formulată (f.13-14) prin care a invocat faptul că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât este neinteligibil, neputând fi citit, nu are consemnată posibilitatea de a plăti jumătate din amendă în termen de 48 ore de la înmânarea/comunicării acestuia nulitatea procesului verbal, faptul că în procesul-verbal au fost consemnate două pedepse fără a fi identificate în procese-verbale separate, precum și faptul că nu este consemnată prezenta nici unui martor.
De asemenea, petenta a mai invocat faptul că în procesul-verbal fapta nu este descrisă în concret și, în lipsa martorilor nu se poate verifica legalitatea actului constatator, fiind o descriere pur formală fără a evidenția elemente de fapt de natură a o individualiza.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal contestat, chitanța . nr._, raportul X al casei de marcat emis la momentul controlului, certificatul de înregistrare al firmei I.I. T. E..
Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție este scutită de taxa de timbru, in temeiul art. 36 din O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 15 lit. i din Legea 146/1997.Conform art. 1 alin.2 din O.G 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimata, legal citată, a depus la dosarul cauzei documentația aferentă procesului verbal contestat.
În cursul procedurii, petenta s-a prezentat în instanță și a solicitat în susținerea motivelor plângerii administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele anexate plângerii formulate.
Analizând coroborat actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată a fost sancționată contravențional conform art. 11 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 28/1999, cu amendă în cuantum de 8000 lei și suspendarea activității punctului de lucru din localitatea Lumina, ., județul C. pe o perioadă de 3 luni conform disp.14 alin.1 din OUG 28/1999, precum și confiscarea sumei de 98 lei pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999.
În urma unui control inopinat și prin sondaj efectuat la punctul de lucru al petentei care deține un punct de lucru în C., ., județul C., s-a constatat faptul că nu au fost eliberate bonuri fiscale prin intermediul aparatului de marcat electronic fiscal pentru suma de 98 lei, încasată din vânzarea mărfurilor în data de 28.11.2012, diferență ce reiese ca urmare a monetarului faptic întocmit și raportului de citire X emis de aparatul de marcat electronic fiscal AMEF.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența reprezentantului petentei fiind semnat de către aceasta, după ce la rubrica „alte mențiuni”, s-a consemnat că înțelege să formuleze obiecțiuni „ce vor fi cuprinse în contestația pe care o va face și depune în termenul legal de 15 zile la prezentul proces-verbal”. Ulterior, pentru motivele arătate, petenta a învestit Judecătoria cu soluționarea prezentei plângeri contravenționale.
Procesul-verbal de contravenție, nota explicativă și monetarul au fost semnate de către reprezentanta petentei – Întreprindere individuală, numita T. E. (denumită în continuare petenta).
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
S-a invocat de către petenta cazul de nulitate relativa a actului contestat, generate de întocmirea actului cu încălcarea disp.art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, derivată din insuficienta descriere a faptei.
În ceea ce privește invocarea insuficientei descrieri a faptei: instanța apreciază ca, pentru a subzista acest caz de nulitate, in concordanta cu art. 105 C.pr.civ., se cer întrunite in mod cumulativ trei condiții si anume:
1)- întocmirea actului sa se fi făcut cu încălcarea formelor procedurale prevăzute de legiuitor.
In speța dedusă judecății agentul constatator a descris mod concis fapta făcând referiri exacte la modalitatea săvârșirii putând fi considerată ca fiind o descriere suficientă a modalității de săvârșire a acesteia.
2).- prin intocmirea actului cu nerespectarea formelor prevazute sa se fi creat petentei o vatamare – reala si obiectiva, care nu se presupune, ci ea trebuie demonstrata fara echivoc de catre cel ce invoca neregularitatea actului. In cazul spetei, petenta nu a produs minime dovezi in acest sens, instanta considerand ca nu subzista cea de-a doua conditie, cu atat mai mult ca se recunoste imprejurarea ca pe terenuri aflate in extravilanul comunei Cogealac petenta a efectuat lucrările descrise in actul contestat.
3)- vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului- conditie care rezulta si este dpendenta de indeplinirea celei de-a doua conditii. Cum petenta nu a facut dovada existentei vatamarii, este firesc sa nu subziste cea de-a treia conditie de existenta a nulitatii realtive.
În ceea ce privește invocarea de către petentă a faptului că în procesul verbal nu s-a menționat posibilitatea de a achita jumătate din amendă în terme de 48 de ore instanța consideră neîntemeiată această apărare având în vedere că potrivit dispozițiilor art.12 alin.3 din OG 28/1999 prevederile acestui act normativ se completează cu dispozițiile OG 2/2001, potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 teza a II – a din OG 2/2001, posibilitatea contravenientului de a achita pe loc sau în termen de 48 de ore ½ din minimul amenzii trebuie menționată în mod expres în actul normativ care sancționează contravenția, iar OG 28/1999 nu prevede în mod expres posibilitatea contravenientului de a achita pe loc sau în termen de 48 de ore ½ din minimul amenzii.
Un alt motiv de nulitate invocat de petenta este acela privind nerespectarea dispozitiilor art. 19 alin 3 din Ordonanta nr.2/2001 privind necesitatea întocmirii procesului verbal în prezenta unui martor precum si a celor ce obliga organul constatator la precizarea motivelor care au dus la întocmirea procesului verbal fara martor. F. de acest aspect, instanța a constatat ca procesul verbal contestat este semnat de către reprezentantul petentei contestatoare II T. E., numita T. E. în calitate de reprezentant. Instanța constată astfel că în conformitate cu dispozițiile articolului 19 aliniat 1 din OG 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceasta împrejurare, care trebuie confirmata de cel puțin un martor, condiție ce nu este îndeplinita în cauza, întrucât procesul verbal contestat este semnat de reprezentantul petentei.
De asemenea în ceea ce privește susținerea petentei conform căreia în procesul verbal au fost menționate două „pedepse” instanța din analiza acestui înscris constată că prin acest proces verbal a fost aplicată o singură sancțiune principală, amenda în cuantum de 8000 lei, și sancțiunile complementare a suspendării punctului de lucru și confiscarea sumei găsită în plus în casa de marcat fiscală, astfel încât constată neîntemeiată această apărare urmând a o înlătura.
In concluzie, instanța apreciază ca în privința procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 28.11.2012 nu subzista cauze de nulitate absoluta sau relativa care sa conducă la anularea acestuia.
Cercetând temeinicia procesului verbal instanta constata ca agentul constatator a descris corect starea de fapt retinându-se ca petenta a încalcat prevederile art. art 10 lit b din OUG 28/1990 rep.
Cu privire la susținerea petentei în sensul că suma de 98 lei ce se regăsea în plus în casa de marcat la momentul efectuării controlului provenea de la reprezentantul petentei fiind depus în casa de marcat pentru a se putea da rest clienților, acest lucru fiind efectuat în fiecare dimineață, se reține de către instanță că savârsirea faptei a fost recunoscuta de reprezentanta petentei în nota explicativa sustinuta la data si ora controlului, document în care se precizează că „timp de o oră și jumătate a fost tensiunea oprită, iar când a venit curentul nu am avut timp să introduc diferența de 98 lei”, iar susținerile petentei din conținutul plângerii contravenționale se poate observa că sunt în contradicție cu cele reținute în nota explicativă.
Astfel, in raport de probele administrate în fata instantei petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea constatată in actul sanctionator.
Conform dispozițiilor normative indicate în cuprinsul procesului verbal de contravenție:
„Art. 10. - Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”
Din analizarea înscrisurilor depuse la dosar si a mentiunilor existente in actul sanctionator, se retine faptul ca la momentul controlului, agenții constatatori au identificat în casa de marcat fiscală suma totală de 221,48 lei din care suma de 100 lei reprezintă suma pe care reprezentantul petentei a depus-o în casa de marcat la începutul zilei de lucru, iar suma de 121,40 lei reprezenta diferența dintre această sumă și cea pentru care s-au emis bonurile fiscale și suma pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, astfel că pentru suma de 98 lei provenind din vânzarea de produse către populație nu s-au emis bonuri fiscale.
Astfel că instanța constată că agenții constatatori au ținut seama de suma introdusă în casa de marcat la începutul zilei astfel că susținerea petentei este neîntemeiată.
Se mai apreciaza de către instanta, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul ‘’in dubio pro reo’’, neimpunandu-se ca instanta să cenzureze masurile dispuse de către intimată, in conditiile in care prin materialul probator analizat s-a retinut faptul ca petenta pentru activitatea comerciala desfăsurată nu a a înțeles a se conforma dispozițiilor legale impuse de OG 28/1999 în ce privește utilizarea casei de marcat fiscale.
Se apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, astfel încât corespunde adevărului împrejurarea că, în ziua controlului efectuat de către Garda Financiară, petenta nu a emis bonuri fiscale prin intermediul aparatului de marcat electronic fiscal pentru suma de 98 lei, încălcând în acest mod obligația impusă operatorilor economici prin art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999.
Mai mult decât atât, veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal contestat este dovedită prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimat, respectiv notele explicative întocmite de către agenții constatatori la momentul desfășurării controlului, monetarul, raportul "X" emis de aparatul de marcat electronic fiscal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiuni contravenționale, instanța reține că potrivit art.21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea unei fapte de natură contravențională cu minimul prevăzut de lege pentru fiecare dintre ele, că petenta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta, invocând prin plângere în apărare faptul că suma găsită în plus fusese depusă în casa de marcat la începutul zilei de lucru, iar prin nota explicativă că în cursul zilei tensiune a fusese oprită și nu a avut timp să înregistreze încasările în casa de marcat..
De asemenea instanța are în vedere și scopul urmărit de petentă prin neutilizarea casei de marcat fiscale acela de a eluda dispozițiile legale, care reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului.
Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
În privința sancțiunilor aplicate prin procesul – verbal de contravenție, instanța reține că au fost legal aplicate de organul constatator, nefiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a se îndeplini scopul sancțiunii contravenționale și mai ales rolul preventiv al acesteia, față de pericolul social reținut de legiuitor prin stabilirea limitelor amenzii contravenționale și a celorlalte sancțiuni complementare.
În consecință, apreciind că nu s-a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal, încheiat prin constatări proprii de către organul de control, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Nu se pune problema cheltuielilor de judecată, potrivit art.274 Cod procedură civilă, întrucât nu s-a solicitat acordarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta I.I. T. E. cu sediul în comuna Lumina, ., județul C. în contradictoriu cu intimatul C. GNERAL AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA C. cu sediul în C., . B, județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de intimat la data de 28.11.2012, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE,pt. GREFIER,
A. I. G. D. V. S.
Conform art.261 alin.2 C.proc.civ.
Semnează grefier șef secție M. Ț..
Red.jud.AIG/14.04.2013
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 6880/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
