Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 8275/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 04.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte: V. Ticea
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, CP_, formulată de contestatorul C. I., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier, cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.09.2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre, pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.10.2013, când s-a dat următoarea soluție:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de_, petentul C. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_, iar în subsidiar să înlocuiască sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.
Petentul a învederat instanței că în timp ce se deplasa cu autovehiculul marca Mitsubishi, având numărul de înmatriculare_, pe raza localității C., pe Bulevardul 1 Mai, a fost oprit în trafic pentru un control de rutină, solicitându-i-se prezentarea documentelor personale (carte de identitate, permis de conducere), dar și ale autovehiculului (certificat de înmatriculare, polița de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie), ce au fost ridicate de agentul constatator, deplasându-se cu acestea la un autovehicul staționat în apropiere, având însemnele Poliției.
Precizează petentul că toate documentele au fost prezentate și nu au fost constatate neregularități, însă agentul a considerat că trebuie să i se aplice o sancțiune, dacă tot a fost oprit, sancțiunea cea mai mică fiind lipsa cuplării centurii de siguranță. Arată petentul că a solicitat agentului să prezinte dovada spuselor sale (în condițiile în care în momentul opririi purta centura, dar la revenirea lucrătorului de Poliție, staționat fiind autovehiculul, cu motorul oprit, nu o mai purta) și să îi prezinte un ordin de serviciu care să ateste că are dreptul de a efectua controlul trafic în respectiva zonă, însă a fost refuzat.
Ca motive de nulitate, petentul arată că a fost realizată o descriere defectuoasă a faptei sancționate contravențional, în sensul că nu a fost indicat cu precizie locul comiterii presupusei contravenții. De asemenea, procesul verbal atacat este lovit de nulitate absolută fiind întocmit de către un agent constatator care nu avea competența materială necesară- lucrătorul de poliție a refuzat în mod categoric să dea orice relație despre competența sa de a constata pretinsa contravenție, și anume dacă avea calitatea de polițist rutier, dacă era în timpul serviciului și dacă avea ordin de serviciu pentru a efectua controlul.
Învederează petentul că procesul verbal este netemeinic, fiind încheiat cu ignorarea totală a celor petrecute la fața locului, în condițiile în care petentul purta centura de siguranță.
Arată petentul că trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție, astfel că intimata trebuie să facă proba celor înscrise în procesul verbal.
În subsidiar, precizează petentul că pericolul social al faptei ce se presupune că ar fi fost săvârșită este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de Ordonanța de urgență a guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice fiind minimă având în vedere și circumstanțele personale ale petentului, ce nu a mai fost sancționat anterior pentru astfel de abateri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194 și următoarele, art. 223 C.pr.civ., art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2, art. 15, art. 16, art. 17, art. 21 alin. 3, art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind circulația pe drumurile publice, art. 118 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 177 din Regulamentul de aplicare al Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice .
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
La data de_, intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER a depus întâmpinare (f.16), solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. A învederat intimata că abaterile au fost constatate în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 din OUG 195/2002 republicată, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare.
Mai precizează intimata că pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
De asemenea învederează intimata că deși nu este prevăzut expres, din economia art. 34 din O.G.2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor reiese că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de adevăr relativ până la proba contrarie, prezumție pe care petentul nu a răsturnat-o. De asemenea, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale, motiv pentru care aprecierile petentului conform cărora actul sancționator este nelegal și netemeinic nu subzistă.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile din O.U.G. 195/2002 rep, H.G.1391/2006, O.G. 2/2001.
Nu a fost depus răspuns la întâmpinare.
La termenul din_, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petent și intimată, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. De asemenea, a fost încuviințată în temeiul art. 255 raportat la art. 309 cod de procedură civilă și proba testimonială cu martorul M. T., declarația acestuia fiind atașată la dosar (f. 27). În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la același termen a fost audiat petentul, declarația sa fiind consemnată în încheierea de ședință.
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din_ f. 10; cazier auto nr._ din_ f. 19; raport din_ f. 20.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de _, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 10), prin care petentul C. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 150 lei și cu sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare, pentru faptul că pe data de 12.03.2013, ora 12.57, în C., . fi condus auto având numărul de înmatriculare_ și nu ar fi purtat centura de siguranță. Conform procesului-verbal, fapta este prevăzută și sancționată de art. 36 alin. 1, 99 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea că purta centura de siguranță.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat instanța reține, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Nu poate fi reținută prima critică de nelegalitate invocată de către petent. Astfel, instanța are în vedere specificul faptei contravenționale pentru care a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției - conducerea fără a purta centura de siguranță. Ca atare, această contravenție, contrar celor susținute de către petent în plângere, nu poate fi săvârșită doar în fața unui imobil, ci pe întreaga lungime a drumului pe care se circula. Agentul constatator a indicat în mod corect locul săvârșirii contravenției ca fiind . stradă din municipiul C..
Cea de-a doua critică de nelegalitate – petentului nu i s-a prezentat nici un document din care să rezulte că agentul constatator este autorizat să desfășoare respectiva activitate - este de asemenea neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor legale în vigoare indicate chiar de către petent în plângere, contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice pot fi constatate de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române (art. 177 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002). În continuare, instanța reține prevederea legală din art. 41 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, potrivit căreia în exercitarea atribuțiilor de serviciu polițistul este obligat să prezinte insigna sau legitimația de serviciu, după caz, pentru a-și face cunoscută, în prealabil, calitatea.
Așadar, nu se instituie o obligație în seama agentului constatator vizând prezentarea ordinului de serviciu, întrucât nu există nicio dispoziție legală care condiționează posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența unui ordin de serviciu. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.
Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, poliția rutieră (…) poate acționa (…), pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că, tocmai legea abilitează polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ din_, instanța arată următoarele.
Contrar celor susținute de petent în plângere, este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, cauza Văstberga taxi Aktiebolag ș i Vulic c. Suediei). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței).
În vederea răsturnării prezumției de veridicitate a procesului-verbal, sarcina probei revine petentului. Astfel, instanța a administrat proba cu martorul M. T. (f.27) care a confirmat situația de fapt expusă de către petent prin plângere, dar și în declarația dată în fața instanței. Astfel, se reține că la momentul în care a fost oprit de către agentul constatator, petentul purta centura de siguranță, așa cum prevede art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, dar că a fost înlăturată de către acesta înainte de întocmirea procesului verbal, în momentul în care petentul a coborât din autoturism.
În aceste condiții, prezumția de veridicitate a procesului verbal fiind răsturnată, sarcina probei revine intimatei. Or, în cauză, intimata nu a putut susține credibil cele consemnate în procesul-verbal, iar petentul a făcut dovada unei alte situații de fapt. Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta reușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanța va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din_ încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petentul C. I., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier, cu sediul în C., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din_ .
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 150 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
Președinte, Grefier,
V. Ticea M. D.
Red. și tehn. Jud. V.Ticea /04.11.2013
/4 ex./2 .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013.... → |
|---|
