Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 18880/212/2013
Dosar nr. 18._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr._
Ședința publică din data data de 04.12.2013
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. T. Z. TRANS S.R.L-D și pe intimatul I. – S. POLIȚIEI AUTOSTRĂZI, BIROUL A2, având ca obiect plângere contravențională CP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petentă, administratorul societății, Z. T.-M. și martorul asistent, D. V., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință.
La solicitarea instanței, martorul asistent se legitimează cu C.I., având C.N.P._.
Instanța, după identificarea martorului asistent și depunerea jurământului, a procedat la ascultarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și art. 319 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal, semnat de acesta, după citire, de grefier și de președintele completului și atașat la dosar.
La interpelarea instanței, administratorul societății petente afirmă că, în cauză, contestă doar amenda contravențională în cuantum de 8.000 de lei, nu și avertismentul.
Ulterior ascultării martorului asistent, la interpelarea instanței, administratorul societății arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat.
Instanța declară închisă cercetarea procesului, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Administratorul societății petente arată că solicită anularea procesului verbal, ca nelegal și netemeinic, cu consecința exonerării societății de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 de lei, pentru motivele invocate în cuprinsul plângerii contravenționale.
Considerându-se lămurită, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 17.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 18._, petenta . SRL-D a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/19.06.2013, pentru neîndeplinirea condițiilor de legalitate, și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 de lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că procesul verbal de contravenție este nul, pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât acesta nu conține numele și prenumele reprezentantului său legal.
Totodată, petenta a mai arătat că sancționarea sa, la data de 19.06.2013, în lipsa reprezentantului său legal, cu o amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, pentru că dovada de verificare a tahografului instalat pe autotrenul marca Iveco, proprietatea acesteia, era expirată la data efectuării controlului, este netemeinică, întrucât, în cursul dimineții zilei în care a fost efectuat controlul, s-a realizat verificarea conformității tahografului instalat pe acest autovehicul, fiind eliberată dovada de verificare ., nr._/19.06.2013, astfel că societatea deținea, la momentul efectuării controlului, dovada de verificare a tahografului, însă aceasta nu a putut fi prezentată, neaflându-se asupra șoferului D. V., depistat în trafic de agentul constatator, ci asupra administratorului societății, Z. T. M..
În susținerea capătului de cerere subsidiar, petenta a arătat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 8.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului, față de gradul de pericol social redus al faptei imputate acesteia și față de împrejurarea că obligarea acesteia la plata unei amenzi într-un cuantum atât de ridicat este de natură a afecta buna desfășurare a activității acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale cu martorul D. V. și a probei cu înscrisuri, depunând alăturat cererii de chemare în judecată, în 2 exemplare certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de contravenție contestat, fotocopia cărții de identitate a administratorului societății și dovada de verificare ., nr._ din data de 19.06.2013.
Contravenienta a mai solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său, depunând, totodată, alăturat cererii de chemare în judecată, dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate și, în consecință, menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că la data de 19.06.2013, ora 11:33, pe A4, km 4, a fost depistată autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, condusă de D. V. și aparținând petentei. În urma controlului efectuat de agentul constatator, s-a constatat că verificarea aparatului tahograf instalat pe autoutilitară își încetase valabilitatea la data 30.05.2013 și că, în data de 09.06.2013, nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de 2 ore.
Prin procesul verbal de contravenție contestat, pentru fapta constând în utilizarea unui tahograf cu termenul de valabilitate al verificării periodice depășit, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, conform art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007. Prin același proces verbal, petenta a fost sancționată cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din același act normativ, întrucât conducătorul auto care a utilizat acest autovehicul în data de 09.06.2013 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult.
În privința motivului de nelegalitate invocat de petentă, constând în nemenționarea numelui și prenumelui reprezentantului legal al acesteia în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, intimatul a arătat că acesta este neîntemeiat, petenta nedovedind că acesteia i s-a produs o vătămare, în condițiile în care actul de sancționare i-a fost comunicat acesteia.
Totodată, acesta a mai învederat că procesul verbal, ca act administrativ, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie cu privire la cele constatate personal de agentul constatator, petentei revenindu-i obligația de a face dovada situației contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
În privința capătului de cerere subsidiar al plângerii contravenționale, intimatul a arătat că nu se impune admiterea acestuia, întrucât agentul constatator i-a aplicat petentei amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, realizând o justă individualizare a sancțiunii. În același sens, intimatul a mai învederat că fapta contravențională săvârșită de petenă, în abstract, este foarte gravă, punând în pericol relațiile sociale relative la siguranța circulației pe drumurile publice, a căror respectare este asigurată de prevederile OG nr. 37/2007.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001 și OG nr. 37/2007.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviițarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând alăturat întâmpinării, în fotocopii conforme cu originalul: procesul verbal de contravenție contestat, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, încheiat la data de 03.07.2013, raportul agentului constatator și diagrama tahograf din data de 09.06.2013.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de ambele părți, și proba testimonială cu martorul D. V., solicitată de petentă. În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a fost ascultat reprezentantul legal al petentei, administratorul Z. M. T.. Totodată, din oficiu, instanța a dispus administrarea, în cadrul probei cu înscrisuri, a facturii și a documentului de plată, prin care petenta a achitat contravaloarea efectuării verificării periodice a tahografului în data de 19.06.2013, fiind depuse de petentă, în baza dispoziției instanței: factura fiscală nr. 2983/19.06.2013 și chitanțele nr. 2213 și 2214 din data de 19.06.2013.
În privința obiectului cererii de chemare în judecată, atât în ședința din data de 06.11.2013, cât și cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, la solicitarea instanței, reprezentantul legal al petentei a furnizat lămuriri, menționând că plângerea contravențională vizează întregul proces verbal de contravenție contestat, în privința motivului de nelegalitate privind neindicarea numelui și prenumelui reprezentantului legal al petentei în cuprinsul acestuia, iar în privința temeiniciei și a capătului de cerere subsidiar, exclusiv amenda contravențională în cuantum de 8.000 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007, nu și avertismentul aplicat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din același act normativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele învestirii, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, ., nr._, întocmit la data de 19.06.2013, ora 11:33, de un agent constatator din cadrul intimatului, petenta . SRL – D a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. 1 lit. a din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia că autoutilitara Iveco, cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, a fost condusă de angajatul petentei, D. V., la data de 19.06.2013, ora 11:33, pe Autostrada A4, km. 4, având data verificării tahograf expirată. Totodată, prin același proces verbal, petentei i s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ, necontestată în prezenta cauză, reținându-se că în data de 09.06.2013, conform diagramei tahograf, conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult.
Prin raportare la data comunicării prin afișare a procesului verbal de contravenție contestat,, respectiv, 03.07.2013, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale, 17.07.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la comunicarea, prin afișare, a procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
În privința motivului de nulitate relativă invocat de petent, relativ la nemenționarea în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat a datelor de identificare ale reprezentantului legal al petentei, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, petenta nedovedind vătămarea care i s-a produs prin această omisiune și care ar atrage anularea actului, deși o astfel de dovadă îi incumba, potrivit art. 10 Cod procedură civilă. În același sens, instanța mai reține că scopul acestei norme, acela de comunicare efectivă a actului de sancționare reprezentantului legal al persoanei juridice, pentru a-i permite subiectului de drept sancționat contravențional, prin organele sale de conducere, în măsura în care apreciază că este necesar, să supună controlului jurisdicțional actul de sancționare, a fost realizat, petenta promovând, prin reprezentantul său legal, în termenul stabilit de lege, prezenta plângere contravențională.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională, cuprinsă în acest act normativ și, în mod special, din analiza textului art. 34, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie care poate fi răsturnată prin administrarea oricărui mijloc de probă, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că, în fapt, la data de 19.06.2013, ora 11:33, în momentul opririi în trafic de agentul constatator, pe autovehiculul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, condus de angajatul acesteia D. V., pe Autostrada A4, km. 4, petenta utiliza un tahograf al cărui termen de valabilitate al verificării era depășit, împlinindu-se la data de 30.05.2013, astfel cum a consemnat agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
În acest sens, instanța reține că petenta nu a făcut dovada contrară, deși o astfel de dovadă îi incumba. Astfel, declarația martorului D. V. a fost înlăturată din ansamblul probelor avute în vedere la stabilirea situației de fapt, întrucât acesta a fost nesincer, menționând că termenul de valabilitate al verificării tahografului instalat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ se împlinise cu doar 2-3 zile înaintea depistării sale în trafic de către agentul constatator și că nu a condus, în perioada în care termenul de valabilitate al verificării periodice a tahografului a fost depășit, acest autovehicul, deși activitatea, în perioada în care a fost angajat al petentei, și-a desfășurat-o exclusiv pe acest autovehicul, aceasta în condițiile în care din diagrama tahograf din data de 09.06.2013, ridicată de agentul constatator de la martor cu ocazia efectuării controlului din data de 19.06.2013, necontestată, aferentă tahografului instalat pe autoturismul_, rezultă că martorul a condus acest autovehicul în data de 09.06.2013, pe lungimea de 205 km, deci în perioada în care termenul de valabilitate al verificării periodice a tahografului a fost depășit.
În privința dovezii de verificare ., nr._, a facturii fiscale nr. 2983/19.06.2013 și a chitanțelor de plată nr. 2213/19.06.2013 și 2214/19.06.2013, aprecierea instanței este că aceste înscrisuri au fost întocmite pro causa, ulterior efectuării controlului, în vederea combaterii temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, fiind înlăturate din ansamblul probator avut în vedere la stabilirea situației de fapt, întrucât nu reflectă adevărul. Astfel, factura fiscală nr. 2983/19.06.2013, deși cuprinde o rubrică privitoare la ora emiterii acesteia, nu conține o astfel de mențiune, situație de natură a fundamenta concluzia că aceasta a fost emisă ulterior efecturării controlului de către agentul constatator. De asemenea, chitanțele de plată a acesteia nu conțin mențiuni cu privire la ora la care s-a realizat plata. În același sens, având în vedere obligația legală de a avea în autovehicul dovada de verificare a tahografului al cărei termen de valabilitate să nu fie depășit și împrejurarea că petenta nu a demonstrat, deși această obligație îi incumba potrivit art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, că a efectuat un transport urgent în data de 19.06.2013, motiv pentru care martorul D. V. a efectuat transportul, fără a mai aștepta eliberarea dovezii de verificare a tahografului, operațiune care dura 20-30 de minute, conform susținerilor reprezentantului petentei, instanța reține, pe bază de prezumții simple, că situația de fapt alegată de petentă, potrivit căreia efectuarea verificării conformității tahografului din data de 19.06.2013 a fost anterioară constatării contravenției, nu corespunde adevărului.
Totodată, în același sens, pe bază de prezumții simple, instanța mai reține că, în măsura în care cele alegate de petentă ar fi conforme adevărului, în sensul că verificarea periodică a tahografului s-a realizat anterior efectuării controlului, în dimineața zilei de 19.06.2013, reprezentantul legal al petentei, odată ajuns la locul constatării contravenției, unde se mai afla încă agentul constatator, potrivit depoziției martorului D. V., i-ar fi adus la cunoștință agentului constatator această situație, solicitându-i să facă mențiuni cu privire la aspectele astfel învederate în cuprinsul rubricii „Obiecțiuni” a procesului verbal. Or, din analiza procesului verbal de contravenție contestat, se reține că la rubrica „ Obiecțiuni” s-a menționat că măsura contravențională va fi adusă la cunoștință prin intermediul poștei, petenta, prin reprezentantul său legal, necriticând, prin plângerea formulată, procesul verbal de contravenție contestat sub aspectul încălcării dreptului său de a formula obiecțiuni în momentul constatării contravenției.
Declarația reprezentantului legal al petentei, subiectivă, ca urmare a necoroborării cu niciuna dintre probele administrate în cauză, nu este de natură a înlătura prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007, reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3281/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu este considerată infracțiune potrivit legii penale: utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verficării/calibrării periodice depășit.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. a din același act normativ, contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. 14 se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 8.000 de lei și 16.000 de lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. 4, contravențiile prevăzute în acest act normativ se constată și se sancționează de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Autorității Rutiere Române - A.R.R., de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Inspecției Muncii - I.M., Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și de către polițiștii rutieri, potrivit competențelor ce le revin.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. 1 lit. a din același act normativ, este legală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională, amenda în cuantum de 8.000 de lei, este disproporționată în raport de gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei. În fundamentarea acestei concluzii, instanța reține că petenta, ulterior sancționării contravenționale, cu promptitudine, s-a conformat prescripțiilor OG nr. 37/2007, efectuând verificarea conformității tahografului instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, astfel cum rezultă și din dovada de verificare ., nr._. Totodată, instanța mai reține că în perioada cuprinsă între data de 09.06.2013 și 19.06.2013, petenta a efectuat, cu autoturismul pe care era instalat tahograful al cărui termen de valabilitate al verificării se împlinise cu puțin timp înainte, respectiv, la data de 30.05.2013, doar 87 de km, astfel cum rezultă din analiza diagramei tahograf din data de 09.06.2013, care indică valoarea de 492.403 km, și a dovezii de verificare din data de 19.06.2013, care indică valoarea de_ km, în aceste condiții aducând o minimă atingere valorii sociale ocrotite de lege prin incriminarea contravenției prevăzute în art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007.
Potrivit art. 10 din OG nr. 37/2007, regimul juridic al contravențiilor prevăzute în acest normative este cel stabilit de OG nr. 2/2001. Conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Totodată, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului este întemeiată, funcțiile educativă și preventivă ale sancțiunii putând fi realizate prin aplicarea acestei sancțiuni și prin atragerea atenției petentei asupra necesității respectării dispozițiilor legale, sens în care plângerea contravențională formulată de petentă urmează a fi admisă în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și a menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. T. Z. TRANS S.R.L.-D, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. – S. Poliției Autostrăzi, Biroul A2, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/19.06.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 8.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.12.2013.
Președinte,Grefier,
Minaev IulianStan M. E.
Red jud. M.I. 20 .01.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 20.01. 2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
